Curajul înseamnă miză importantă și risc asumat

Distribuie
În programele LEADERS pentru tineri manageri până în 35 de ani, îți poți testa reacțiile și curajul.

Care este diferența între curaj politic și sinucidere politică? De câte ori ai auzit directori generali care spun că vor manageri care au coloană vertebrală? Sau care au o voce în organizație? Sau de câte ori nu ți-ai dorit să ai curajul să spui ceea ce gândești, de fapt, într-o ședință sau unui manager anume?

Un manager nou promovat care refuză să implementeze un proiect care nu este în linie cu obiectivele si principiile agreate la început, un director operațional care a urgentat executarea unui proiect, luptându-se cu un consiliu de administrație rezistent la schimbare și la a disponibiliza sume mari de bani, un director de divizie care “rupe pisica în două” și pune pe masă tot ceea ce fusese agreat și nerespectat într-o alianță strategică, un CEO care confruntă CEO-ul grupului pentru presiunea pe care o pune pentru atingerea rezultatelor. Ce au toate aceste acțiuni in comun? Curajul.

Curaj – “puterea sufletească care ne face să înfruntăm pericolele”, “energie stăruitoare” sau “îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor” (DEX). Poate părea că scriu despre eroi precum Avram Iancu sau Horea, Cloșca și Crișan care, instinctiv, spontan si împotriva tuturor așteptărilor, iau poziție și acționeaza ferm în direcția dreptății. Desigur, curajul este uneori o chestiune de viață și moarte. Mă gândesc aici la pompieri, polițiști, piloți care își riscă viața frecvent. Însă curajul din mediul de afaceri este mai puțin impulsiv. În mediul de afaceri, acțiunile curajoase, îndrăznețe sunt, mai degrabă, asumări de riscuri calculate. Acei oameni care ajung lideri foarte buni au o disponibilitate mare de a-și asuma miscări îndrăznețe, având alianțe care să sprijine acțiunile lor, având o pozitie consolidată – evitând astfel suicidul politic – prin pregătire anterioară. Curajul în business nu este o caracteristică înnăscută a unui lider vizionar, cât mai degrabă un comportamant învățat în procese din ce în ce mai eficiente de luare a deciziilor.

Antrenând executivi pentru a căpăta o voce fermă și respectată în interiorul organizațiilor sau pentru a-și dezvolta asumarea de riscuri în mediul profesional, sunt profund recunoscătoare pentru drumul parcurs împreună, dar și pentru că m-au ales să fiu martorul trecerii prin câteva etape importante – de la setarea obiectivelor și pe parcurs asumarea și clarificarea lor, punctul critic în care fie faci ceva diferit, fie lași lucrurile așa cum sunt, cântărirea și asumarea riscurilor, găsirea momentului potrivit, dar și dezvoltarea planurilor de rezervă.

Propun câteva întrebări care te pot acompania atunci când o abordare curajoasă, îndrăzneață este ceea ce ai nevoie într-o anumită perioadă a vieții tale sau o situație specifică.

  • Cum arată succesul în aceasta situatie de risc? Este realizabil?
  • Dacă obiectivul meu prioritar este unul organizațional, este aliniat cu valorile și principiile mele/sau ale echipei mele?
  • Dacă obiectivul meu prioritar este unul personal, derivă el din ambițiile mele de carieră sau din dorința de a contribui la un bine mai mare?
  • Dacă îmi pot atinge obiectivul prioritar, care este cel secundar?

Deși succesul unei decizii poate fi greu de estimat, uneori poate să te ajute să ai în minte obiectivul tău personal, pe termen lung. O astfel de situație am întâlnit-o antrenând un manager care a ales să lucreze cu mine în rolul de coach pentru a lua o decizie importantă pentru cariera sa.

În firma în care lucra de peste 6 ani, avea o reputație de “om cu care se lucrează greu”, deși el ca angajat era un bun profesionist, centrat pe rezultate. Cei din echipa îl „bârfeau” periodic în fața șefilor, dar managerul nu spunea nimic, din teama de a nu fi și mai tare catalogat ca “om dificil” – alegerea lui era de a munci din ce în ce mai sârguincios. Până la un moment când și-a dat seama că nu mai poate continua așa. Nu acesta este profesionistul care vrea el să devină. O modalitate diferită a fost de a confrunta jocurile de manipulare ale colegilor săi, dezvoltând totodată relații de încredere cu câțiva actori-cheie în organizația respectivă. Și a pornit ferm și îndrăzneț pe drumul către obiectivul său principal și prioritar – să ocupe o poziție înaltă în organizația respectivă pentru care simțea că este pregătit.

  • Cât de important pentru tine este să-ți atingi obiectivele?
  • Dacă nu faci nimic și lași lucrurile așa cum sunt, cum va afecta acest lucru compania?
  • Cariera ta va fi afectată?
  • Vei mai putea să te privești în oglindă?
  • Situația aceasta cere acțiuni imediate, curajoase sau ceva mai nuanțate și mai puțin riscante?

Un “mușchi” fin care poate fi antrenat aici este cel al conștientizării situațiilor critice, cu presiune și stres mare in care posibilitatea de a avea un comportament deraiant este foarte mare. Curaj în business nu înseamnă irosirea capitalului politic pe lucruri de importanță mică.

Foarte frecvent oamenii gândesc că puterea în organizații este legată de poziția ocupată în organigramă. În încercarea de a-i mulțumi pe cei de deasupra sa, mulți oameni aleg să nu își asume un punct de vedere sau o opinie fermă și clară. În realitate însă, cei din vârful piramidei investesc cu putere pe cei de care depinde îndeplinirea obiectivelor sau mandatului lor: fie pentru că îi respectă, fie pentru sfaturile pe care le primesc de la ei, fie pentru prietenie, apreciere sau afiliere la aceeași comunitate. Văzută astfel, puterea într-o organizație este și în responsabilitatea noastră. Stabilind relații, alianțe strategice care să îți consolideze încrederea în tine și care îți pot crea siguranța pentru a face miscări îndrăznețe.

Cântărirea și asumarea riscurilor este o etapă în care s-ar putea să ai nevoie de răspunsuri sincere la câteva întrebări:

  • Cine este cel mai probabil să câștige?
  • Cine este cel mai probabil să piardă?
  • Care sunt șansele ca reputația mea să fie serios afectată dacă merg mai departe?
  • Respectul cui îl voi pierde și al cui îl voi castiga dacă o fac?
  • Care este impactul pe care îl va avea acțiunea mea asupra altora?Desmond Tutu scria foarte frumos despre lideri “Liderul adevărat știe când să facă concesii, când să facă compromisuri, când să folosească arta de a pierde bătălia doar pentru a câștiga războiul”.Acțiunile curajoase, îndrăznețe în lumea de afaceri sunt în mare parte consultative. Adevăratele urgențe sunt rare. Cei care acționează îndrăzneț în medii organizaționale au un instinct bine dezvoltat al oportunității. “Citesc” situațiile rapid, dar nu sunt nesăbuiți. Dacă simt contextul că nu este pregătit pentru un asalt frontal sau pot întâmpina rezistență foarte mare, se dau un pas în spate, reflectează, iau in considerare altă rută sau altă dată. Sau continuă să adune resurse.
    Situațiile cu miză mare, încărcate de risc, înseamnă o ieșire din zona de confort: să fii așa cum nu ai mai fost, să gândești așa cum nu ai mai gândit, să acționezi așa cum nu ai mai acționat. Cu cât ai mai bine dezvoltate planurile de rezervă, cu atât crește probabilitatea de a-ți atinge obiectivul principal și secundar.

 

Comentarii

Distribuie
Rodica Obancea
De formație psiholog, Rodica Obancea a fost fascinată de lumea organizațională, de felul în care oamenii potriviți la locul potrivit pot face companii întregi să funcționeze impecabil. Astfel, din anul 2007, s-a dedicat total vocației de coach și rolului de martor al dinamicii unei organizații, unei echipe sau unui lider.

Lasă un răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here