Primii pași în sport i-a făcut în Timișoara, “orașul care e mai aproape de Viena decât Bucureștiul de Istanbul”, după cum spune dumneaei. “Era o modă să facem sport și chiar așa am început: cu baschet și volei în echipa liceului”. Iolanda Balaș și-a ales ca destin atletismul, după ce niște vecini i-au arătat un film cu sprinterul american Jesse Owen făcând istorie la Jocurile Olimpice din 1936. Având deja un lider care să o inspire și valorificând la timp pasiunea pe care o avea pentru atletism, Iolanda Balaș s-a transferat la Clubul Sportiv Steaua împreună cu echipa sa, unde a început antrenamentele pentru competițiile mondiale și olimpice.
Prima înfrângere
În iulie 1956, la București, atleta a doborât pentru prima dată recordul mondial la săritura în înălțime, crescându-l cu 1 cm, dar în același an a fost învinsa de rivala sa de origine americană, Mildred McDaniel, aceasta reușind la rândul ei să stabilească un record mondial și olimpic. Înfrângerea a fost cu atât mai dureroasă cu cât, la venirea în țară, a fost acuzată că și-a vândut medalia învingătoarei Mildred. Atleta a povestit acest capitol din viață, retrăind parcă aceeași mâhnire pe care a simțit-o in urma cu 55 de ani.
Revanșa Iolandei
După acest episod, Iolanda Balas a devenit un alt om. A hotărât să ridice atletismul la un nivel mult mai înalt, nu câștigând medalii, ci doborând recorduri. După înfrângerea suferită în 1956 a desenat în caietul de antrenament, folosind o monedă de un ban, cercurile olimpice, iar dedesubt a scris: “Revanșă România”. A dat dovadă de perseverențăa și pasiune, antrenându-se la cote de peste 2000 de metri, pentru a putea face față efortului fizic la care era supusă în timpul concursurilor. În perioada următoare a început doborârea de recorduri mondiale. 14 la număr.
Un moment memorabil din cariera Iolandei Balaș a fost cel din anul 1961 când, la concursul desfășurat în Bulgaria, atleta a reușit să-și învingă propriul record de 1,78m. Competiția nu s-a dat între atleta noastră și celelalte concurente, ci a constat, de fapt, în a se întrece pe sine însăși. A ridicat ștacheta de la 1,78 până a reușit să ajungă la performanța de 1,91. “Pe mine nu mă interesa medalia, vizam recordul!“. S-a retras în 1967 în urma unei probleme de sănătate pe care a avut-o la tendonul ahilian. A ales totuși să rămână în sport, în comisia metodică de arbitraj, iar în 1988 a fost aleasă presedinta Federației Române de Atletism, funcție pe care a deținut-o până în 2005.
Iolanda Balas Soter este o sportivă care a făcut performanță prin cele 14 recorduri mondiale doborâte, dar și o atletă a cărei pasiune a inspirat alți sportivi. Gabi Szabo si Constantina Diță Tomescu sunt doar două dintre atletele care au avut-o ca model în viață și în carierele lor sportive. Iolanda Balaș Soter rămâne în istoria atletismului nu ca sportiva care a câștigat peste 140 de concursuri consecutive, ci ca sportiva care a inventat recordul de recorduri mondiale.