Articol preluat din Newsletterul din data de 22 octombrie 2018
Una dintre cele mai puternice unelte de învățare este feedback-ul însă este dificil de anticipat impactul pe care îl va avea un feedback, pozitiv sau negativ, asupra celui care-l primește.
Puterea feedback-ului este subiectul multor articole care au în centru ideea de învățare, însă nu există foarte multe studii care să dovedească efectele sale. În general feedback-ul apare sub forma unei informații referitoare la aspecte legate de performanțele și nivelul de înțelegere ale unei persoane. Pentru a fi oferit corect și a avea efecte cât mai sigure, feedback-ul începe de multe ori cu o relatare a unor întâmplări, comportamente, a unei situații specifice observată de cel care oferă. De cele mai multe ori acesta este momentul în care se și oprește, pentru că întâlnește rezistență din partea celui care recepționează feedback-ul. Astfel, relatarea unei situații din unghiul subiectiv al celui care oferă feedback se poate întâlni cu remarca nu îmi amintesc acest comportament / aceasta situație. Și astfel intervine întrebarea a fost sau n-a fost?
De câte ori te-ai regăsit îi situația de a oferi feedback și a fi blocat înainte măcar să poți spune ceea ce ți-ai propus? Și de câte ori la rândul tău ai blocat opiniile celorlalți pentru că erau mult prea diferite față de imaginea pe care ți-ai proiectat-o?
O metodă care poate să funcționeze în acest caz este eliminarea oricărei judecăți de valoare din formularea feedback-ului și concentrarea pe facts care vor fi mai greu de contrazis. Există posibilitatea ca de multe ori ceea ce vedem în spatele unui comportament să fie doar propria noastră interpretare, bazată pe realitatea și percepțiile noastre, total diferită față de realitate.
Un exemplu clasic este acela al interpretării comportamentelor agresive și directe ale unor persoane în a fi venite din egoism și dorința de a controla lucrurile într-un anumit mod, însă, de cele mai multe ori în spatele unor astfel de situații regăsim emoții precum frica și lipsa încrederii în propriile forțe.
Ceea ce se întâmplă atunci când întâlnim sau opunem rezistență la feedback este faptul că ne simțim amenințați sau îi facem pe cei din jurul nostru să se simtă amenințați. Neuroștiința confirmă acest aspect: atunci când amigdala înregistrează o amenințare la adresa siguranței noastre fluxul de sânge crește, arterele se îngroașă iar organismul se pregătește pentru un răspuns de tipul fight-or-flight. Din această stare pierdem accesul la zona socială coordonată de creierul limbic, inhibăm creativitatea și dorința de a progresa.
Practic, ceea ce se se întâmplă este că feedback-ul generează tocmai reacția opusă, iar intenția bună are rezultate distructive. Provocarea noastră pentru tine săptămâna asta este simplă: fii conștient de cum te simți și cum îi faci pe ceilalți să se simtă. Iar atunci când oferi un feedback în care ai întâlnit rezistență, dezbaterea nu va fi între a fost sau n-a fost așa ci ce ai făcut/spus astfel încât ceilalți nu se simt în siguranță?