Angela Crețu, AVON Central Europe: „Am primit rol de CEO. Am considerat că nu mă împlinește, spre stupoarea celor din jur.”

LEADERS vrea să descopere oamenii dincolo de CV. Pentru că, adesea, în spatele parcursului profesional fulminant, stau povești incredibile și oameni plini de firesc. NEWSFEED a vrut să afle mai multe despre Angela Crețu, General Manager AVON Central Europe, liderul care a bătut record după record în carieră.

În sediul AVON e o atmosferă senină și luminoasă: toată lumea zâmbește, oamenii își spun pe nume, sunt relaxați și lipsiți de constrângerile ierarhiilor. În biroul elegant, în culorile brandului, Angela Crețu ne primește cald, de parcă am fi prieteni vechi. Și, preț de o secundă, uiți că în fața ta se află unul dintre cei mai puternici și talentați lideri din România.

Un lider care, deși credea că e destinată unei cariere în domeniul fizicii atomice, a avut curajul să își dorească mai mult. Altceva.
„Am fost pragmatică și am ales Facultatea de Cibernetică. Cineva mi-a spus că, dacă urmez Fizica Atomică, nu mai ies din platforma de la Măgurele toată viața. Cibernetica mi-a dat șansa carierei în domeniul economic. Am lucrat inițial în vânzări, mi-au plăcut mereu interacțiunile cu oamenii și mi-am dorit să fiu mereu un conector. Și în ziua de astăzi rolul meu rămâne de conector. Urăsc organizațiile ierarhice, nu le găsesc rolul în societatea de astăzi, în acest regim social în care ne aflăm. Cred că încetinesc orice mișcare, d-apoi o companie. Încerc să fiu un conector, între resurse, între oameni, între oameni și potențialul lor. Între procese. Un liant,” spune cu simplitate.

Și această etică a muncii și a respectului pentru angajați se vede în echipa pe care o conduce. “Tuturor oamenilor cu care lucrez le spun că nu lucrează pentru șeful lor și să renunțe la a încerca să-și creeze o imagine raportată la un om. Indiferent că sunt nou-intrați, juniori, angajații trebuie să aducă valoare celor din jurul lor, sunt elemente dintr-o rețea socială și trebuie să fie respectați ca atare. Și nimeni din companie n-ar trebui să aibă un alt statut. Fiecare contribuie cu experiența lui profesională, cu apetitul lui de cunoaștere, cu valoarea socială pe care o aduce mișcării respective.”

L-aș sfătui pe un student să-și ia cât mai multe experiențe de practică în diverse domenii. Să nu se lase agățat doar de un domeniu, să încerce, să exploreze. Să colaboreze cu ONG-uri, să meargă în diverse companii. Au o grămadă de timp să vadă ce experiențe li se potrivesc cel mai bine.

În anul 1998, Angela Crețu s-a angajat din întâmplare la AVON ca sales manager. Apoi, datorită pasiunii și muncii incredibile, a evoluat rapid: a ajuns General Manager pentru Europa de Est și, apoi, pentru Turcia, Orientul Mijlociu și Africa. La numai 27 de ani, a fost aleasă General Manager în Serbia și Muntenegru, ajungând cel mai tânăr lider din istoria companiei. Lumea era la picioarele ei. “La prima mea întâlnire de management, la care fusesm invitată ca General Manager, eram singura femeia. N-am să uit niciodată când am deschis ușa și m-a lovit un val de testosteron, era un old boys club: majoritatea britanici, toți peste 50 de ani, și mie, la vârsta mea de 27 de ani, mi se păreau exrem de bătrâni. Vorbeau despre golf, despre fotbal. Am avut un șoc.”

A simțit că locul ei nu este acolo, avea îndoieli, i se părea că se pripise, pentru că intrase într-o lume departe de tot ce trăise până atunci. “În timpul ședinței, am scris zeci de pagini într-un spirit defensiv. Iar pe paginile alea aveam de vreo cinci ori mâzgălit what the fuck, pentru că nu înțelegeam nimic din ce povesteau oamenii ăia acolo. Nu înțelegeam vocabularul pe care-l foloseau, felul în care vorbeau, siguranța lor. Seara, demoralizată, mi-am sunat coach-ul, nu mi-a lipsit niciodată un coach, un om pe care să-l sun când am nevoie de un sfat. Și i-am spus acestuia că nu mă potrivesc, nu merg ca oamenii ăia, nu vorbesc ca ei, nu mă îmbrac ca ei, nu arăt ca ei, n-o să fiu niciodată ca ei. Și că mă simt ca la un freak show”, povestește amuzată.

“E important să știi cine ești și să nu te lași dus de val. Și să te bucuri în continuare de relații de calitate, de timp.”

Atunci a primit una dintre cele mai importante lecții de viață. Că nu există slăbiciuni și nu există eșec. Și că încrederea în ceea ce ești și ce știi e vitală pentru a evolua. „Coach-ul m-a pus să-i zic diferențele care mă complexează. I-am zis că sunt femeie, sunt foarte tânără, sunt româncă, în afara blocului vestic. Că eu vin din vânzări, în vreme ce restul – din mediul financiar. Și coach-ul mi-a propus să le luăm pe rând acum. Faptul că sunt femeie, de ce spun că e slăbiciune? E elementul unic pe care-l aduc în grupul ăla. Deci trebuie să fie cea mai mare sursă de încredere și energie și un avantaj competitiv. Tinerețea. Ia să mă gândesc care e viitorul acestei companii? Noile generații. Deci ce am eu de spus contează, pentru că reprezint o generație extrem de relevantă pentru viitorul companiei și pentru strategii aflați acolo. Ia să vedem, româncă? E o multinațională, deci au nevoie de experiență în economiile emergente, deci de ce să nu fiu eu specialistul economiilor emergente? Și așa a fost, a avut dreptate. În continuare sunt văzută ca un specialist în economiile emergente, de-aia am operat în țări precum Rusia, Turcia, Orientul Mijlociu, Africa. Tot ce enumerasem mi-a devenit sursă de încredere. Și de putere.”

Tinerii să nu se lase duși de întrebarea ce vei fi peste 5 ani. Mai degrabă i-aș întreba cum ar vrea să se simtă peste 5 ani. Sau care este experiența pe care și-o mai doresc. Pentru că asta se aplică și în viață.

Ca psiholog amator, Angela Crețu analizează cu luciditate ce a ținut-o departe de capcanele succesului. ”Dacă nu-ți confunzi identitatea de pe cartea de vizită cu cea din buletin, dacă ai puterea asta și rămâi true to yourself, autentic, focusat pe valorile tale și pe cine ești tu – asta-ți dă o pasiune extrordinară.”

Iar valorile sunt temelia oricărei acțiuni. De aceea, spune ferm convinsă, tinerii care acum își decid viitorul trebuie să înceapă cu începutul: să se cunoască și să-și definească valorile pe care să-și construiască viitorul. „Deciziile luate de-a lungul vieții mele profesionale se leagă de valori precum curajul, a nu te teme de niciun fel de risc, pentru că în viața profesională nu sunt life and death situations, nu ai ce pierde. Dacă tu știi exact cine ești, ții această busolă și ai încredere în identitatea proprie, n-ai ce pierde. Ce e până la urmă? Un job. Și-atunci trebuie să-ți asumi riscuri, trebuie să explorezi. Să nu faci compromisuri, să nu-ți trădezi valorile, să nu fii un pleaser niciodată, să nu simți că lucrezi pentru un boss, ci lucrezi pentru tine însuți și pentru misiunea rolului tău în acea companie. Asta le-aș spune tinerilor. Să fie liberi.”

Femeile au și alte valori, legate de familia lor, de echilibrul lor spiritual, de felul în care dăruiesc comunității din care fac parte. Lor le-aș sugera să nu se lase furate de paradigme, să nu se lase furate de standarde predefinite în mediul social din care fac parte. Ci să-și urmeze visul și drumul lor.

Și, pentru că are încredere în tinerii de azi și găsește o sursă de inspirație în creativitatea și modul lor de a vedea lumea, noii ei mentori sunt din generația actuală: „Se cheamă reverse mentoring. Ei mă repoziționează pe mine și ei sunt o sursă de inspirație permanentă pe care o caut, o programez, ca să-mi extrag informații și să câștig noi perspective.”

Cu modestie, extrage din vasta-i experiență câteva idei pentru ca tinerilor să le fie mai ușor la început de drum. Să nu treacă prin îndoielile și zbaterile ei: „Să nu le fie frică. Pe lume nu există garanții că totul va fi bine, că lucrurile vor ieși așa cum îți dorești. Mai bine să ne bazăm pe nu cred că va fi bine, cred că eu sunt bine. Situațiile se pot schimba, mediul extern e atât de volatil, lucrurile nu se întâmpă așa cum le-ai planificat de-acasă. Niciodată.”

Și, foarte important este să vadă în fiecare experiență o șansă și o lecție, depășind tarele atâtor generații: dorința de control și de teama de a nu greși: „Viața vine cu o grămadă de provocări, sunt puține momente de reușită totală. Și trebuie să ne agățăm de fiecare experiență atâta timp cât nu înseamnă boală, moarte, nenorociri. Orice altceva e experiență, e fixable. Că e ceva legat de business, de viața personală, sunt experiențe. Ideea e ce faci cu ele. Le încadrezi ca o sursă de frustrare continuă sau amintire negativă care-ți ia încrederea de sine sau le folosești ca un avantaj? Nici nu vreau să le numesc eșec.”

Există această presiune în societate pentru mai mult în orice. Dacă ai luat o notă bună în școală, cineva spune, dar de ce nu iei și următoarea competiție, următoarea notă, următorul nivel? Permanent se cere mai mult. În carieră, e la fel. Cu fiecare rol câștigat într-o ierarhie, cineva spune în jurul tău: dar în următorii 5 ani ce vei fi, dar unde te duci, dar când o să fii CEO? Am primit rol de CEO, aș fi putut să aleg. Am considerat că nu mă împlinește, spre stupoarea multora dintre prietenii mei.

Și știe foarte bine ce înseamnă eșec. A avut multe și a învățat astfel să aprecieze succesul, să nu-l mai ia ca pe ceva de la sine înțeles, să-l savureze și să-și dea timp să se bucure de el. “Le-aș sugera tinerilor să nu-și dorească să ajungă CEO. Trebuie să vizualizezi felul în care te simți, experiența în sine, nu titlul în sine. Pentru că s-ar putea să fie o mare dezamăgire, unu – că n-ai ajuns acolo și că ți-ai pierdut orice alt potențial, tu fiind atât de focusat pe acel lucru. Și chiar dacă se întâmplă, s-ar putea să nu găsești fericirea aia interioară pentru că ai aspirat pentru un titlu și nicidecum pentru o experiență.

Totul presupune un trade off. E un trade off de timp. E un trade off de relații sociale, un trade off al conexiunilor cu familia ta, apar permanent. Important e să-ți optimizezi în așa fel deciziile de viață încât să nu trădezi valorile tale, ce-ți dorești tu de la viață, doar pentru a marca ceva ce în societate e văzut într-un anumit fel.

Valorile și timpul petrecut în afara țării au adus-o într-un final, din nou acasă.
„De ce mi-am dorit să mă întorc acasă? Mulți au fost șocați iarăși. De ce după 10 ani, în loc să continuu acest periplu internațional eu am ales să vin acasă? Am considerat că am câștigat experiența învățând, am văzut ce-am dorit să văd, valorile mele îmi cer timp petrecut cu familia mea, cu prietenii mei, în cultura mea, cultura care-mi face bine. Fericirea se construiește în prezent și nu din aspirații deșarte, de funcții și roluri sociale care nu ne împlinesc la nivel personal. Le urmăm doar pentru că așa trebuie, altfel e văzut de ceilalți ca nefiind un succes pe măsura așteptărilor lor. Nimeni nu are nicio așteptare, de fapt, noi trebuie să avem așteptări.”

Și această raportare la sine, liniștea de a fi împăcat cu propriile alegeri și respectul pentru cei din jur fac diferența între un lider adevărat și restul lumii.

Comentarii

Distribuie
Ionela Gavriliu
Ionela este jurnalist din anul 2005, lucrând la Dilema Veche, Jurnalul național, Digi24 și emisiunea În premieră cu Carmen Avram de la Antena 3. S-a implicat în proiecte sociale, reușind să inițieze două proiecte legislative în domeniul sănătății și educației. Crede că educația și leadership-ul sunt cheia unui viitor mai bun și newsfeed.leaders.ro este platforma în care și-a pus speranțele unei schimbări structurale în România.

un comentariu

  1. […] Și în ziua de astăzi rolul meu rămâne de conector. Urăsc organizațiile ierarhice, nu le găsesc rolul în societatea de astăzi, în acest regim social în care ne aflăm. Cred că încetinesc orice mișcare, d-apoi o companie. Încerc să fiu un conector, între resurse, între oameni, între oameni și potențialul lor. Între procese. Un liant, spune Angela Crețu în interviu. Citește tot materialul aici […]

Lasă un răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here