Liderii vorbesc

Resurse Umane din viitor

Fie că lucrezi într-o companie în care conduci o echipă, ai propria ta organizație sau faci parte dintr-o echipă în cadrul unei organizații, un rol foarte important în conducerea acesteia, în procesele de leadership și în dinamica dintre oameni și procese este stabilit de către departamentul de resurse umane.

Pe parcursul anilor rolul celor care au ocupat funcții în cadrul unor astfel de departamente a devenit din ce în ce mai important: de la un rol birocratic funcțional, până la cel strategic, decident cu privire la viitorii angajați, coach al celor prezenți în companie, deținător al parcursului de carieră și dezvoltator de competențe și comportamente. Anul 2020 este un an particular interesant pentru resursele umane, cel mai în vârstă membru al Generației Z împlinește 23 de ani și se alătură pieței de muncă, transformarea digitală își pune amprenta asupra instrumentelor pe care specialiștii din resurse umane le au la dispoziție, iar criza pandemică i-a forțat pe mulți dintre aceștia să-și redefinească rolul. 

Aceste schimbări determină o creștere a importanței rolului de HR în cadrul organizațiilor: angajații apelează la specialiștii de resurse umane pentru îndrumări cu privire la cum să navigheze situația prezentă, iar cercetările arată faptul că 73% dintre angajați depind de angajatorul lor pentru pregătirea viitorului lor pe piața muncii. 

În acest context The Cognizant Center for Future of Work and Future Workplace a pornit o cercetare pentru a determina cum va arăta viitorul resurselor umane. Pe baza input-ului primit de la 100 de specialiști în domeniu, aceștia și-au imaginat cum ar putea evolua joburile din HR pe o perioadă de 10 ani, luând în considerare trendurile economice, politice, demografice, culturale și mai ales progresul tehnologic. Pe un sistem de axe care urmăresc evoluția în timp (perioada 2020-2030) și nivelul de tehnologizare a job-ului, printre noile forme ale resurselor umane din viitor se numără: HR Data Detective, Genetic Diversity Officer, Workplace Environment Architect, Chief Purpose Planner, University4Life Coordinator, Director of Well-Being, Distraction Prevention Coach.

Pe măsură ce navighează această perioadă, liderii de organizații își redefinesc rolurile din departamentul de Resurse Umane, iar un lider al viitorului pieței muncii ar fi extrem de util pentru orice organizație: fiind responsabil de analiza abilităților esențiale și necesare, acest rol se va concentra pe stabilirea unei strategii pentru organizație pentru piața muncii, cât și pe recalificarea și perfecționarea angajaților actuali ale căror job-uri sunt afectate de tehnologizare și de noua dinamică work from home,

Perioada pe care o traversăm este dificilă nu doar pentru lideri, ci și pentru specialiștii din organizații care navighează un val de schimbări, însă ceea ce știm,  cu siguranță este că departamentul de Resurse Umane rămâne sufletul organizațiilor. 

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #131.

Photo by travelnow.or.crylater on Unsplash

Dragos Anastasiu: Cea mai mare oportunitate acum este să uniți forțele

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În fiecare luni seara, de la ora 20:30, pe Zoom.

,,Eu nu muncesc, nu simt că muncesc, mă duc cu plăcere către echipa mea, fac lucrurile cu plăcere, îmi încarc bateriile. Eu nu pot să zic că muncesc 14 ore pe zi pentru că eu mă distrez 14 ore pe zi.”

DE LA MEDICINĂ LA ANTREPRENORIAT

“Să renunț la medicină nu a fost o decizie luată cu un plan de business în față sau datorită unui mentor. Dacă stau și mă gândesc acum la ce se întâmpla în 1995 când am luat această decizie, pot spune că a fost o decizie nebună, cred că foarte puțini oameni ar fi făcut asta atunci.”

“Cum nu se poate să faci politică și business în același timp, așa nu se poate să faci nici medicină și business în același timp, decât dacă faci din medicină un business. Nici nu eram atât de pasionat, pentru că altfel aș fi făcut medicină.”

“Habar nu am ce a fost în capul meu, dar am zis DA! Hai să mergem!”

“Nu știam nimic despre management, nu știam nimic despre antreprenoriat, dar știam că vreau să fac ceva!”

“Pasul către antreprenoriat trebuie făcut conștient și atunci când simți că lucrurile sunt pregătite.”

,,Antreprenoriatul nu este pentru toata lumea și e bine că nu este așa. Din punctul meu de vedere, în antreprenoriat există două elemente definitorii: să îți pese, adică să mergi cu ochii deschiși, să îți pese de mizeria de pe jos, să-ți pese de ce se întâmplă în jurul tău. Al doilea, dacă îți pasă, să acționezi! Antreprenoriatul este despre acțiune! În acest mediu, unde lumea așteaptă ca lucrurile să se întâmple, puțini au stofă de antreprenori. Antreprenorii sunt cei care au inițiativă.”

Când să devii antreprenor?
Eu nu cred că există un răspuns ferm. Ar fi bine ca mai întâi să fi intraprenor, să câștigi experiență. Când știi ce îți place, când ai adunat suficientă experiență, este momentul să faci pasul spre antreprenoriat.”

“Mie mi-a plăcut mereu ideea de think big. Niciodată nu mi-am imaginat să lucrez într-o agenție de turism sau să am un autocar. Toată viziunea mea a fost de rețele, de internaționalitate, dar asta nu înseamnă că nu am început cu o agenție de turism. Cred că trebuie un model mic, validat, de clienți, apoi scalat cu curaj.”

VALORI ȘI ECHIPĂ

“O echipă cu aceleași valori, cu o cultură organizațională bine pusă la punct va trece prin pandemie și prin crize cu zâmbetul pe buze.”

“Învățătura pe care am acumulat-o în această perioadă de 25 de ani este cât de importantă este echipa, cât de important este ca oamenii din jurul tău să fie aleși după același set de valori și să fie totuși diferiți de tine. Diferiți în sensul în care să te completeze, să te combată. Să dezbată cu tine.”

“M-aș fi asociat cu persoane complementare de la început. O să îmi spuneți că e greu. Eu o să vă zic să căutați suficient de mult.”

“Am fost de la început adeptul parteneriatelor, în companie fiecare trebuie să simtă că are bucățica lui, pentru că o bucățică dintr-un tort mare, poate fi mai mare decât un tort mic.”

Am povestit cu Dragoș despre ce a însemnat această perioadă pentru el și pentru echipa lui, despre decizii și greutăți.

“Le-am spus că o să vină o perioadă grea, în care toată lumea pierde, dar eu nu vreau să iau deciziile singur, ci prefer să îi întreb pe ei ce vor să facă. Am luat deciziile împreună cu ei, o să ieșim împreună din asta, o să ieșim suferind, dar dacă o să ieșim cu bine, o să recuperăm.”

“Noi ca antreprenori ne-am obișnuit cu problemele. Asta e partea bună a antreprenoriatului, te antrenează extraordinar pentru lipsa de predictibilitate.”

ROMÂNIA ARE NEVOIE DE O REVOLUȚIE A MENTALITĂȚILOR!

“E foarte greu să schimbi mentalități, foarte greu, dar nu imposibil! Vestea bună e că cei 10% care au simțit schimbarea au fost suficienți pentru a face diferența, pentru a deveni numărul unu în România în servicii turistice. A fost o coincidență? Poate. A fost faptul că ne-am dat silința în ceea ce privește mentalitatea? Mai degrabă, da!”

“De idei nu ducem lipsă, ducem lipsă de oameni care să implementeze acele idei. Ideea în sine nu are valoare, ci implementarea ei.”

LIDERUL SE FACE SAU SE NAȘTE?

“Eu cred că se face, dar se face într-o perioadă a vieții în care nu suntem foarte conștienți de ceea ce ni se întâmplă. Cred că ține foarte mult de educație, despre cum părinții te lasă sau nu să ai inițiativă, despre greșeli. Contează foarte mult primii câțiva ani din viață.”

“Liderul este cel care este urmat de oameni, este cel care inspiră, este cel care împărtășește, este cel care se lasă să fie văzut vulnerabil.”

“Ei sunt oameni ce nu au complexe, ce au o stimă de sine sănătoasă, sunt modești.”

“Poți face dintr-un om de 35 de ani un lider? Greu. Poți să faci dintr-un copil de 4 ani un lider? Răspunsul este 99%, da!”

ASTA FACE DIFERENȚA!

,,Eu nu mai cred că educația are rolul primordial de a transmite informații. Informația o găsești pe internet, în cărți, ești la un click distanță de orice fel de informație. Mai ai nevoie de profesori pentru așa ceva? Eu nu cred neapărat. Ai nevoie de un profesor care să te inspire, pentru a te motiva, pentru a fi un model, pentru a fi mentorul tău, pentru a te ghida.”

,,Hai să nu mai dăm vina pe alții. Hai să ne uităm în curțile noastre și dacă ceva nu ne convine, hai să schimbăm! Lider fără funcție. Preia leadershipul!”

,,A întoarce scaunul, a sta la o cafea, a-l privi pe cel din fața ta ca pe o ființă umană, nu ca pe un obstacol, asta face diferența!”

OPORTUNITĂȚI

,,Eu cred că vom uita foarte repede și ne vom întoarce la normalitate. Cred că oportunitățile sunt învățăturile pe care putem să le tragem din această perioadă. Încrederea este ceva ce putem să învățăm din toate acestea. Solidaritatea se clădește pe încredere, încrederea necesită timp.”

,,Oportunități apar destul de multe, dar ca să mă păstrez la nivel general, cred că cea mai mare oportunitate acum este să uniți forțele, câte doi, câte trei, câte cinci, câte șapte…Este o oportunitate de a porni afaceri în echipă, de a uni echipe. Asta trebuie să învățăm, că echipa iese ușor din probleme, nu individul.”

Poți să urmărești întreaga conversație cu Dragos Anastasiu la Meet the leader pe canalul Leaders de Youtube  și nu uita să dai Subscribe pentru a nu rata întâlnirile viitoare cu lideri de succes din diverse domenii.

 Iar dacă vrei să începi prin a citi cărțile pe care Dragoș le-a recomandat, găsești mai jos link-urile. 

Alexandru Dumitru, bucătarul-șef al anului: Trebuie să ne uităm la anii din spate, când nu eram o persoană cunoscută și munceam ca acum, pentru că acolo e perioada de care ești mândru

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În fiecare luni seara, de la ora 20:30, pe Zoom.

COPILĂRIA

“Când am citit Tom Sawyer și Huckleberry Finn, m-am regăsit acolo pentru că eram tot timpul pe câmp, pe teren, în natură, iar bunicii tot timpul asta au făcut, au muncit pământul și au avut animale, au avut grijă de gospodărie. Au avut o gospodărie activă tot timpul. De mic mi-a plăcut să observ genul acesta de viață. Eram între ei acolo tot timpul.”

PRIMII ANI ÎN BUCĂTĂRIE

“În primii ani trebuie să absorbi cât mai mult. În 2011, cu un job de Work and Travel în SUA, spălam vase într-un restaurant. A fost un mic incident între 2 bucătari și au fost concediați. Următoarea zi am ajuns eu în bucătărie, pentru că au rămas fără oameni, chiar dacă nu aveam nicio experiență.”

“Primii ani mi-a zis cineva ce să fac și eu executam.

“În 2014, mă aflam în Berlin, într-un restaurant de mic dejun. Rămâneam peste program ca să văd cum lucrează cei de seară. Nu eram plătit, pur și simplu rămâneam și mă trimiteau pe mine unde aveau nevoie de ajutor și așa reușeam să trec prin fiecare rol din bucătărie. În bucătărie, fiecare este responsabil de partea sa: de pește, de sosuri, de deserturi. Eu eram în bucătărie ca un Joker. Deși eram neplătit și fără mare experiență, mă trimiteau în fiecare zi la altcineva. Îmi convenea pentru că învățam de la fiecare câte ceva.”

“Și da, eram neplătit, dar ce câștigam, ce învățam eu de la ei, era mult mai presus de partea financiară.”

ÎNTÂLNIREA CU LEONTIN

“În 2016, în mai, m-am întors din California în România și am preluat un restaurant în Valea Doftanei. În primele zile, am căutat să merg la piață, așa că am fost în Câmpina. În jurul pieței, m-am întâlnit cu acești doi țigani care, ulterior, mi-au devenit cei mai buni prieteni. Aveau un coș mare de ciuperci și un coș mare de leurdă. În California, aceste ciuperci erau foarte scumpe. Am aflat de la ei că le-au cules din pădure. După ce am aflat prețul, am zis wow și am luat tot coșul. Avea vreo 30kg. Am făcut schimb de numere de telefon.”

“Întors la restaurant, oamenii din bucătărie, care erau oameni din sat, au fost puțin speriați, că poate sunt otrăvitoare. […] Era prima mea zi acolo, urma să întâlnesc proprietarii în seara aceea. Am gătit un dish cu ciupercile propriu-zise, la prima masă cu ei. A trebuit să duc muncă de convingere cu ei ca să mănânce. […] A durat mai mult de câteva zile ca să îi conving să le folosim în restaurant.”

“Oamenii ăștia sunt profesioniști (Leontin și prietenul său), fac asta de 40 și ceva de ani, aveam încredere în ei.”

“Să vii după 6 ani de lume occidentală într-un sat nu foarte dezvoltat din România, ai nevoie de o chestie care să te țină pe loc. Aveam 26 de ani, voiam să stau în București, voiam să merg și eu marți în Control, sau să ies în oraș. Vedeam oamenii cu care începusem să am legături că ies și eu sâmbătă stăteam între brazi. Și atunci aveam nevoie să am oameni pozitivi lângă mine, de la care am ce învăța și care să mă țină pe loc acolo.”

DESPRE ÎNCREDERE ȘI EMPATIE ÎN BUCĂTĂRIE

“Sunt un om care acordă încredere direct. Dacă fac o sumă a ultimilor 4 ani (2016-2020), am avut mult mai multe reușite decât dezamăgiri.”

“Proba practică e cea mai bună. Eu sunt foarte emotiv și am fost în situația în care am avut probe, mai ales când eram în România la început și mă timoram foarte tare și nu reușeam, chiar dacă eu știam că pot face chestia aia. Din cauza emoțiilor, nu puteam să fac și văd când cineva e timorat și e clar că nu vreau să-l pun să continue pentru că știu exact cât de greu e.”

“O discuție de câteva minute este suficientă ca să-ți dai seama dacă omul acela poate sau vrea să muncească, dacă are dorințe de a avansa în carieră.”

ANIKA ÎN VREMURI DE PANDEMIE

Restaurantul Anika este plăsmuirea unei viziuni care l-a “bântuit” de ceva timp – cea a unei bucătării experimentale de improvizație, care are ca punct de pornire ingredientele locale și ca inspirație rețetele rare, vechi românești pe care doar localnicii le cunosc, dar realizate într-un stil mai actual, mai fin. Restaurantul a fost deschis la sfârșitul lunii februarie și peste doar două săptămâni a fost închis temporar din cauza pandemiei.

Când am luat inițial locul, am vrut să facem o terasă mare la intrare. Ne transformăm acum restaurantul în interior în aprozar. Avem o grădină pe care am gândit-o pentru restaurant, dar cum restaurantul nu funcționează, noi avem atâtea legume care o să se irosească dacă nu le folosim. Încercăm să vindem online lădițe cu legume care să meargă la oameni acasă sau să le donez cuiva, dacă nu se vând. Sper ca oamenii să vină la terasă când se va putea. Trebuie să fii mereu în alertă și atent la știri ca să te asiguri că nu arunci mâncare.”

“Un partener este important, pentru că atunci când ai o zi mai proastă, atunci intervine el. Și în industria asta este nevoie să ai o echipă. Noi suntem practic doi lideri (vorbind de Andrei în cadrul restaurantului Anika).”

MOTIVAȚIA ȘI SUCCESUL

L-am întrebat pe Alexandru ce-i dă energie ca să se trezească dimineața din pat.

“Seara, mă culc cu un oarecare plan și lucruri cheie pe care trebuie să le fac ziua următoare. Îmi fac planuri mari și acestea depind de multe alte lucruri mici, iar în fiecare zi este alt lucru mic ca să ajung la planul meu.”

Meritele sale au fost recunoscute în 2018, când a fost premiat de către Ghidul Gault & Millau România cu distincția Terroir – pentru colaborarea cu producătorii locali. În 2019, aceeași entitate l-a desemnat Bucătarul-șef al anului, iar o altă recunoaștere a venit din partea celor de la The World’s 50 Best Restaurants, care au introdus Bistro Ateneu – restaurant la care Alexandru era Chef – în lista 50 Best Discovery.

“Trebuie să ne uităm puțin la anii din spate, la anii de anonimat, pentru că acolo e perioada de care ești mândru. Acum este ușor să fii mândru, toată lumea te aplaudă și toată lumea te invită la evenimente. E vorba de anii din spate când nu eram o persoană cunoscută și munceam ca acum.”

VIZIUNE

Viziunea lui Alexandru Dumitru este inspirată de bunici, care își cultivau și pregăteau singuri toate ingredientele și produsele, foloseau tot ce aveau la îndemână fără să irosească nimic.

“Atunci când ți le pui tu singur, când ai o grădină și te chinui să o ții în viață, te doare un pic când trebuie să arunci ceva, așa că te gândești la modalități să le păstrezi cumva, să le prezervi, să le folosești pe viitor.”

“Viața bunicilor mei este acum la modă, ceea ce făceau în termeni de mâncare, asta este exemplul meu de acum.”

Petronela Rotar despre încrederea în sine și nevoia de validare.

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

PIERDEM SAU CÂȘTIGĂM ÎNCREDERE ÎN SINE?

,,Cu siguranță nu ne naştem lipsiţi de încredere în sine, ne naştem şi începem să fim crescuţi atât fizic, cât şi emoţional, iar anii de la început, când primim sau nu acel “emotional nurture” își pun amprenta asupra felului în care ne vedem şi ne comportăm și asupra lucrurilor pe care le știm sau nu despre noi și pe care le proiectăm după aceea în afara noastră ca stimă de sine sau lipsa acesteia.”

,,Din punctul meu de vedere, lucrurile stau așa: pe vremuri, nu primeam deloc acea validare absolut normală de care are nevoie un copil. Eram comparați cu vecinii, frații mai mici sau mai mari, criticați, lăudați prea puțin și se cerea prea mult de la noi. Pur și simplu dacă nu am primit acea validare absolut necesară și normală, nu am avut cum să creştem având încredere în noi şi având o stimă de sine măcar suficientă.”Vestea bună vine din faptul că această încredere poate fi construită. ,,Când mă gândesc la mine și la cât de jos eram, dacă vreau să îmi măsor cumva creșterea, mă duc pe YouTube, unde există o înregistrare de la una dintre primele conferințe unde am fost invitată să vorbesc. Deși aveam o experiență de 15 ani în care apărusem la televizor, cu niște emoții teribile, de care doar eu știam, trebuia să urc pe scenă fizic. Nu știu cum nu m-am prăbușit în fața oamenilor pe scenă, atât de emoționată eram, și vreo 2-3 ani după, doar gândindu-mă la acea filmare, mi se făcea rău. Atât de tensionată am fost.” 

ÎNCEPUTURI 

În 2008, pe când comunităţile bloggerilor începeau să prindă aripi, iar mediile de viralizare erau aproape inexistente, Petronela îşi pornește primul blog, sub un pseudonim.

,,Ajungeam foarte repede la oameni fiindcă scriam despre lucruri foarte personale, vulnerabile și ajungeam să am mulți cititori, însemnând poate 700 pe zi, ceea ce este uriaș, chiar și pentru în zilele noastre. Nu înţelegeam cum se întâmplă, cum auzeau oamenii aceia de mine, cert este că eram într-un timp speriată că cineva își va da seama cine sunt.”

Atunci spune că a prins ,,microbul scrisului”, dar mai ales al scrisului cu public, al feedback-ului, pentru că oamenii comentau și îi împărtăşeau lucruri personale, creându-se o chimie la care nu îşi dorea să renunțe. 

CURAJ

După cinci ani de scris pe cinci bloguri anonime, a avut curajul de a se arunca în gol ca de pe o clădire foarte înaltă, cum descrie Petronela pasul asumării textelor pe care le scria.

,,Ce s-a întâmplat prin faptul că mi-am dat voie să vorbesc despre lucruri despre care oamenii nu vorbesc, să îmi asum personal tot ce însemna abuz, depresie, anxietate, atacuri de panică, subiecte în mod obișnuit tabu, a fost că am dat glas și adus voce multor oameni care trăiau și simțeau aceleași lucruri, dar nu aveau curaj să le exprime și se simțeau singuri în suferința lor, că sunt singuri pe lume și trăiesc o dramă pe care ceilalți nu și-o pot imagina, iar în psihologie se definește prin universalitatea emoțiilor – faptul că trăiești ceva ce simt și alții și poți să nu te mai simți la fel de singur.”

,,Prin lucrul cu mine am reușit să nu mă duc în partea cealaltă, care era foarte periculoasă, respectiv căutarea înadins de validare din partea cititorilor.”

CUM GESTIONEZI FRICA

Frica există, iar curajul nu vine dintr-o lipsă a temerii, ci își trage seva din teamă. Lucrul cu frica mea am stat și l-am analizat în terapie, iar frica a fost să mă apere, ca un aliat, deși a exacerbat și a devenit frână.

,,Cum lucrez eu cu frica mea e să identific rădăcinile ei, iar acolo trebuie să mă duc și să fac, să văd de ce lucru mă tem și apoi caut, analizez și ajung la un consens cu mine. Dacă mi-aș da voie să mă oprească, nu aș mai trăi și nu aș mai face lucrurile pe care mi le doresc. Iar experiența îmi arată că de fiecare dată când mi-am învins fricile, am trăit niște lucruri extraordinare și mi-am mulțumim că am făcut pasul acela.”

 „Dacă aș avea 20 de ani astăzi, și nu aș avea bani de terapie dar mi-aș dori să lucrez cu mine, în primul rând aș începe să citesc, fiindcă există foarte multă literatură de specialitate și nu numai. Pe mine m-au ajutat foarte mult memoriile oamenilor care au plecat de undeva de foarte jos, care au crescut în medii complicate și au reușit să treacă prin situații cu potențial de traumatizare și au devenit modele (Învățare, de Tara Westover a fost una dintre ele).”

,,În plus, pentru a face terapie, cunosc terapeuți care își oferă serviciile în mod pro bono. Deși la 20 de ani poate e mai greu, de fapt lipsa prioritizării corecte îi împiedică pe oameni să facă ce e corect pentru ei. Atunci când spunem că nu avem bani pentru ceva, de fapt în spatele acestei afirmații stă faptul că pentru noi nu este suficient de important.”

,,Din păcate noi ajungem la terapie abia când ceva a pocnit pe undeva, când deja s-a ajuns la simptomatologii precum depresie, anxietate, ba chiar probleme mai grave decât atât. Nu ne ducem când vrem să ne cunoaștem mai bine sau să lucrăm la stima de sine în așa fel încât să ne construim ca oameni pe niște baze mai sănătoase, dar și pentru că există o foarte precară educație psihologică. Până și astăzi este o stigmă să mergi la psiholog.”

Se poate să ajungem să apreciem greşit încrederea pe care o avem în sine, iar Petronela adaugă: ,,Este sindromul de supracompensare, de apărare a sinelui, când te prefaci și ajungi să te crezi pe tine. Unul dintre lucrurile cele mai nasoale în terapie este că descoperi cât de mult te minți și cred că mulți oameni de asta ajung spre niciodată la terapie, pentru că nu sunt dispuși să vădă cât de mult se mint pe sine. Asta deşi cei din jur pot să vadă aceste minciuni. Una dintre aceste minciuni este cea cu încrederea în sine.”

CINE SUNT

,,Îmi place să cred că nu îmi mai spun neapărat o poveste și că am suficiente oglinzi, inclusiv în formare și terapie, încât să mă pot vedea cu mai multă acuratețe decât am făcut-o vreodată. În același timp, această deconstrucție și reconstrucție a sinelui este ceva la care munceșți toată viață și mă fascinează să văd ce e în spatele fiecărui lucru pe care îl fac sau aleg și totdeauna când reapare ceva sub diverse forme.” Acum spune că se poate uita la ea şi se poate vedea ,,destul de corect”. 

,,Prefer să cred despre mine că sunt mai puțin decât sunt, dar fără să fie disonantă treaba asta, decât să cred că sunt mai bună decât sunt. E ceva ce simt să țin în echilibru pentru mine pentru că am văzut în jurul meu cum se transformă oamenii cu care interacționam.”

,,Trăiesc niște satisfacții foarte interesante datorită acestui lucru: nu mă aștept nici să fiu recunoscută, nici că oamenii să mă citească, nici să știe cine sunt. Totdeauna plec de la premisa că eu sunt eu și de fiecare dată când se întâmplă, mă surprinde.”

DESPRE APĂRARE ŞI VALIDARE
,,Nu poate nimeni să te atace cu ceva cu care eşti în împăcare încât să poți vorbi despre acel ceva. Un lucru pe care l-am observat de-a lungul anilor în care am scris, e că vei culege ce semeni şi că funcționează foarte bine în relațiile cu oamenii. Când eram furioasă, scriam dintr-un punct de simțire violent și nu știam ce să fac cu lucrurile pe care le simțeam, așa că atrăgeam oameni în aceeași măsură de furioși, mai predispuși să mă atace în vreun fel sau altul. Când m-am împăcat cu mine și publicul s-a schimbat, în oameni care nu simt să mă atace cu nimic.”

,,Am simțit asta (nevoia de validare) și toți oamenii avem nevoie de asta pentru că altfel nu știm să ne raportăm la noi, nu suntem suficient de crescuți și avem nevoie de ea pentru că golul interior este foarte mare, iar ce simțim este că se mai astupă puțin golul acela. În spate este o nevoie foarte importantă pentru om, nevoia de a fi văzut exact așa cum ești, acceptat și în ultimă instanță, a fi iubit.”

Noi creștem în relații, și ne dezvoltăm în ele, așa că avem nevoie de relații, iar studiile arată cum calitatea vieții ține de calitatea relațiilor pe care le avem.

În prezent, spune că se află într-un punct foarte bun al existenţei ei. ,,Mă pot bucura de viață, știu ce și ce nu pot și datorez asta deciziei de a mă uita cu sinceritate în mine, am reuşit să dau la o parte bolile de autominciună și mecanismele de apărare pe care le construisem.”

Când am luat decizia să mă pun pe primul loc în viața mea și să încep să lucrez la asta, am început să ştiu cine sunt și să am încredere în mine și în viață.

,,Relația mea cu scrisul este particulară și datează de când îmi aduc aminte conștient de mine, scriu de când eram foarte mică și scrisul este o nevoie urgentă pentru mine, am scris că să mă salvez în primul rând și că să metabolizez ce mi s-a întâmplat în viață.(…)De principiu, când încep să scriu un român, este un clic, și începe să curgă peste mine, iar asta se întâmplă independent de voința mea.”

Despre Petronela Rotar

Petronela s-a născut în 1977 la Brașov, unde a trăit până acum toată viața. A fost jurnalist vreme de 18 ani la mai multe stații locale ale celor mai importante televiziuni, are doi copii și o istorie personală zbuciumată pe care a fructificat-o literar într-o parte dintre cărțile ei.

A publicat toate cinci cărți ale sale la editura Herg Benet. Prima carte, de poezie, O să mă știi de undeva a fost publicată în 2014, iar până acum s-a vîndut în multe mii de exemplare, devenind singurul bestseller de poezie în România post decembristă. În 2017 a fost publicată a doua ediție a cărții, revizuită, adăugită și cu ilustrații semnate de artista Corina Drăgan.

Au urmat cartea de proză scurtă Alive, tot în 2014, desemnată de cititori cea mai bună carte a anului 2014 pe site-ul Bookaholic și un nou volum de poezie, Efectul pervers, în 2015. În 2016, a apărut Sfîrșitul nopții, o colecție de 19 povestiri scurte, care a câștigat din nou simpatia cititorilor și a devenit cea mai bună carte a anului 2016, pe același site.

În 2017, apare Orbi, primul roman al autoarei, carte ce devine în doar cîteva săptămîni best-seller și un adevărat fenomen, primul tiraj epuizându-se înainte de lansarea oficială.

În prezent, studiază psihologia și urmează o formare de psihoterapie – psihodramă.

Cum construiești o clinică de neurologie bazată pe valori și pe experiența pacientului

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care au fost invitați Dan Mitrea și Dragoș Tudorache, fondatorii Neuroaxis

Dan Mitrea și Dragoș Tudorache se cunosc din gimnaziu, de când au fost în aceeași școală. Dan este neurolog, în prezent se specializează în Franța pe neuro-oncologie, iar Dragoș a studiat marketing și administrarea afacerilor și deși drumurile lor s-au despărțit la un moment dat, în momentul de față ei sunt piesele principale ale unui mecanism foarte bine uns, Neuroaxis.

ÎNCEPUTURI
“Dan are o înclinație foarte foarte mare către business”, ne povestește Dragoș. “A și terminat o școală de profil, extra, pe lângă facultatea de medicină și ne mai întâlneam seara la el sau la mine acasă si creionam diverse proiecte[…]. Cred că la un moment dat am vrut să facem și standuri cu hotdogs.”

Dragoș și-a făcut lucrarea de disertație pe marketing strategic, bazat pe firma pe care Dan urma să o înființeze. În 2011 a apărut Intermedicas, descrisă de Dan drept “o clinică mai de nișă, era un serviciu de second opinion pe diferite patologii, și anume am dorit sa fim un integrator medical, o clinică unde se adună pacienți cu probleme mai deosebite de sanatate, pentru care sa găsim soluții”, probleme care necesită colaborare interdisciplinară și internațională. “Dragoș m-a ajutat pe partea de branding, pe comunicare.”

CUM A LUAT NAȘTERE NEUROAXIS
După un an de lucru intens la creionarea planului de business, în 2016 a fost deschisă clinica. “Cu Dragoș am conturat efectiv business plan-ul, pe care îl respectăm și acum”, ne explică Dan. “Ideea nu a apărut ca o idee de business propriu-zisă, ci ca o observație pe care am făcut-o pe când eram în rezidențiat la Spitalul Colentina și în care vedeam că foarte mulți din pacienții care veneau pentru diferite evaluări nu necesitau neapărat o internare sau nu necesitau neapărat sa stea pe pat, în spital, 5-6 zile, ca să facem o rezoluție.” 

În altă ordine de idei, Neuroaxis a apărut pentru a oferi un confort sporit pacientului, care poate veni la medicul dorit, în perioada dorită, pentru paleta de investigații necesară, iar apoi să se poată retrage în liniștea propriei locuințe în așteptarea rezultatelor.

“Ideea a venit seara, pe balconul lui Dan, la un pahar de vin. Totul a fost foarte natural. Mie îmi plac provocările, îmi place sa încerc ceva de la zero, mai ales când este vorba de a organiza, de a construi ceva”, recunoaște Dragoș. “Cu Dan am o chimie și ca prieten și colaborator veche și mă așteptam la un moment dat să se lege ceva. A fost natural pentru că el și-a văzut de atribuțiile lui și de partea lui si eu am avut mână liberă să fac ce știu eu mai bine.”

“Am avut încredere unul în altul și în capacitățile noastre de a gestiona lucrurile pe care ne pricepem să le facem”, a completat Dan.

“Ne gândeam la aceleași lucruri, conturam aceleași idei și când ni le expuneam ne dădeam seama că tot ce spunem e în completarea celuilalt. A fost poate noroc sau poate c-am lucrat mult și c-am gandit foarte bine proiectul și foarte în detaliu și asta ne-a ajutat ulterior.”

ECHIPĂ ȘI AUTONOMIE
“Colaborarea a fost de la noi către ei. Uite, noi avem o idee și vrem să dezvoltăm următorul proiect. Dacă ar fi să îți dezvolți o entitate în cadrul acestui proiect, cum ți-ar plăcea să se dezvolte lucrurile?, poveștește Dan despre cum au reușit să creeze o echipă autonomă.

“Am recrutat oamenii cu care am reușit să clădesc o relație, mai ales să am încredere în ei că în momentul în care se apucă de un caz, îl duc pana la capat, cunosc limitele pe care le au, își doresc să lucreze în echipa și sunt perseverenți în a obține un rezultat. Nu în ultimul rând, sunt foarte corecți. Astea au fost criteriile după care i-am ales.” 

Dan ne-a povestestit că fiecare medic și-a ales un domeniu, astfel încât nici acolo nu se intersectează. Ei se ocupă să se asigure ca pacienții ajung la doctorul specializat pe respectiva boală.

În echipa administrativă, ne-a spus Dragoș, “totul se întoarce și ce delegăm verificăm, într-o anumită măsură. Acum sunt anumite procese care sunt automatizate, avem încredere în cei care le fac. Mai fac semestrial sau trimestrial pe partea de contabilitate o cross-verificare ca să mă asigur că totul e ok. Partea de marketing e realizată de o firmă externă, dar totul se întoarce la mine și eu îmi dau aprobarea finală. În cazurile mai delicate unde este și o componenta medicală, este și Dan de față ca să luăm decizia împreună.”

VALORI
Dragoș ne mărturisește că primele luni au fost un proces continuu de cunoaștere, ca să vadă dacă oamenii se pliază pe valorile organizației, că e dificil. “E dificil când ești la început cu un start-up și nu ai expertiză, însă suntem pe direcția pe care am conturat-o prima dată, înainte să dăm piept cu piața, să vedem ce ne așteaptă. Expertiza lui Dan s-a dovedit a fi foarte bună și observațiile lui foarte reale.”

“Suntem supraspecializati, oferim niște servicii nișate care nu se opresc doar la actul medical. Întreaga experiență a pacientului trebuie să aibă ceva extra. Asta înseamnă că trebuie să căutăm niște oameni care respectă criteriile și valorile cu care noi am pornit la început.”

Corectitudinea – “pe baza căreia am mai și triat din echipă sau am adăugat membri noi”
Dorința de a face lucrurile până la capăt, nevoia de a săpa mai adânc
Învățarea constantă – “și dacă nu vor, îi obligăm noi” (râde complice)

Fiecare membru al echipei lor, de la medic până la recepționist, trebuie să învețe continuu. Este responsabilitatea lor să caute cursuri la care să participe, cursuri ale căror costuri vor fi acoperite parțial sau integral de companie, dar sunt și cursuri propuse direct de management. “Nu scapi de perfecționare.”

Activitatea lor reprezintă rezultatul unui mecanism bine uns, bine întreținut, perfecționat în timp. “Partea faină când lucrezi în echipă este că și cazurile se învârt în aceeași echipă și atunci poți să-ți dai seama de fiecare membru în parte cum gândește, ce aport aduce în cadrul cazului, în clinica, unde ar fi bine să-l canalizezi să se specializeze, inclusiv în partea administrativă.”

EXPERIENȚA PACIENTULUI

“Am mers foarte mult în profunzimea lucrurilor și am încercat ca experiența pe care o creăm pentru pacient (asta a fost de fapt centrul business-ului nostru) și experiența pe care o creăm pentru medicii cu care colaborăm sa fie o experiență faină, să se simtă bine, să se simtă în largul lor. […]Oamenii ne-au zis «am venit aici și m-am relaxat»”. Arhitectura clinicii este unul dintre pilonii care stau la baza acestui sentiment.” 

“Una dintre cheile care au dus la o recunoaștere de către pacienți a serviciilor e că am reușit cu Dragoș să ne îmbinăm foarte bine – el înțelege foarte bine tipologiile oamenilor și eu le înțeleg partea organică, neurologică.”

Și dacă vă era teamă că medici precum Dragoș vor pleca din România, iată răspunsul lui: “Niciodată definitiv, doar bridging între România și alte țări.” Consideră că nu trebuie să te bazezi pe un sistem medical pentru că ar fi cel mai bun. Întotdeauna poți lua părțile bune din mai multe sisteme și să creezi unul competent.  “Studenților la medicină, viitorilor colegi de breaslă le recomand să găsească ceva ce le place cu adevărat să facă, să studieze lucrul acela în diferite clinici și apoi să încerce să aplice aici, să îi învețe și pe alții.”

Rolul artei și creativității în învățare

Școala s-a cam terminat anul acesta dar…învățarea continuă. Vom aborda astăzi subiectul învățării, indiferent de vârstă și modul în care acesta poate fi influențat de artă. Este cunoscut faptul că expresia creativă este modul prin care copiii își declanșează dezvoltarea emoțională, prin creativitate aceștia căpătând libertatea de a explora împrejurimile și de a învăța lucruri noi descoperind lumea. 

Acest proces rămâne valabil și mai târziu, când devenim adulți, chiar dacă joaca și arta în general capătă un rol foarte diferit în viețile noastre.

Într-o măsură semnificativă viitorul nostru va fi determinat de modul în care vom gestiona toată informația prezentă în jurul nostru. În această lume în care tehnologia avansează de la o zi la alta, tindem să ne concentrăm foarte mult pe aspectele tehnice și științifice ale lumii din jurul nostru, neglijând acele aspecte care pot îmbunătăți în general calitatea vieții. Încă de când suntem studenți sau chiar elevi suntem împărțiți în două categorii: cei care merg pe profile științifice și cei care merg pe profile umane/artistice, iar această segmentare ne va creiona întreaga traiectorie de viață. Ce ar fi dacă, în acest context, am vedea arta și creativitatea ca o metodă ci nu ca un “produs” în sine – o unealtă utilă și celor care pictează, compun sau performează, dar în aceeași măsură utilă și celor care proiectează, calculează și analizează.

Studiile arată că artele viziuale spre exemplu depind de un sistem complex de funcții cognitive și motorii superioare, ceea ce sugerează un puternic potențial de transfer cross cognitiv în procesul de învățare. Acesta este motivul pentru care nou-născuții învață prin imitație și repetare, iar neuronii oglindă pot fi explicația acestei abilități care stă la baza conexiunii între artele vizuale, auditive și procesul de învățare. 

Artele și creativitatea mai au un rol important în procesul de învățare: creșterea capacității de a tolera ambiguitatea și incertitudinea. Aceste două abilități sunt foarte importante mai ales în știință și procesul de învățare al materiilor exacte. Pentru a face față complexitatilor și ambiguităților științifice, gândirea intuitivă, creativitatea, deschiderea de a descoperi și explora pot să facă echipă cu gândirea rațională, contribuind astfel la noi descoperiri și la o capacitate mult mai evoluată de a experimenta. 

Cum poți să te expui la experiențe artistice pentru a-ți susține procesul de învățare chiar de acasă? E important să începi cu pași mici: joacă-te, invită-ți colegii la un brainstorming diferit, la o întâlnire în care nu mai există răspunsuri corecte sau greșite ci pur și simplu curiozitatea de a descoperi.
S-ar putea să fi surprins de rezultatele descoperite. Dacă da, atunci povestește-ne și nouă! 

Photo by Rachael Gorjestani on Unsplash

Pas spre autenticitate cu Corneliu Bodea și Radu Nemeș

Invitații mei de astăzi sunt doi antreprenori români pe care îi admir foarte mult atât pentru performanțele lor profesionale, cât mai ales pentru valorile lor. Corneliu Bodea este cofondatorul uneia dintre cele mai valoroase afaceri de familie din România, Adrem – o companie specializată în produse, soluții și servicii dedicate industriei de energie. Corneliu este și Președinte al Centrului Român al Energiei și parte a Board of Advisors al Fundației LEADERS.

Susţine cu pasiune tinerii şi start up-urile româneşti, prin proiecte de leadership şi mentorat. Radu Nemeș este avocat, managing partner al ONV LAW, o firmă de avocați cu peste 20 de ani vechime, o firmă care funcționează după principii, mai puține reguli, și care are ca filozofie ideea centrală că acțiunile noastre, nu numai că trebuie să țintească scopuri pozitive, dar să lase o amprentă pozitivă asupra oamenilor, societății și a mediului în care își desfășoară activitatea.” Veți asculta o conversație sinceră, plină de armonie în idei și valori, despre darurile pe care ni le oferă criza, cât de important este să ne cunoaștem și cum ceea ce trăim astăză, ne va ajuta să devenim oamenii de mâine. Am vorbit și despre prețul plătit pentru aroganță, decizii cu rezultat neașteptat și cum singura certitudine pe care o avem acum este incertitudinea.

În echilibru – Dancing with the fear, în dialog cu Bogdan Nicolae, Barmania, Origo, Steam și Trofic.

Bogdan Nicolae, cofondatorul Barmania, Origo, Steam și Trofic Despre barmanie a aflat în primul an de facultate, când s-a angajat într-o discotecă din Regie ca să câștige niște bani de buzunar. Relaționarea cu clienții i-a venit ca o mănușă, și-n plus, i se părea interesant că oamenii sunt altfel decât în timpul zilei, mult mai relaxaţi, de parcă ar avea două personalităţi, una de zi și una de noapte.

I-a fost clar că și-a găsit menirea, așa că a continuat să lucreze ca barman. În 2006, a devenit traineri, iar de acolo a mai fost doar un pas până la propria afacere.

Împreuna cu un fost coleg barman, pasionat mai ales de zona cafelei, au decis să fondeze Barmania , o companie care oferă cursuri de barmani și barista, la care amândoi au început să predea. A urmat dezvoltarea de cursuri de somelieri, de directori de bar, apoi și-au deschis cafeneaua și prăjitoria Origo , apoi, lanţul de coffee shop-uri Steam și mai apoi Trofic.

Damian Drăghici – Nu-ți asculta vocea din cap, deloc, fiindcă nu este vocea ta

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitat Damian Drăghici

DESPRE RECUNOȘTINȚĂ
La final de martie 2020 Damian planuia concertul Mulțumesc – #iamgrateful și l-am întrebat cui îi este el recunoscător. 

“Sunt unii oameni care sunt recunoscători în momentul asta si pentru o singură respirație în plus”, ne mărturisește. “Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu fiindcă am oportunitatea să fac încă ce pot să fac în ziua când am împlinit 50 de ani”, “îi mulțumesc lui Dumnezeu ca pot sa traiesc experiențele pe care le trăiesc în fiecare zi. Și pe cele fericite, cât șii pe cele nefericite, căci totuși sunt experiențe. Sunt cadouri primite de la univers pe care tu nici nu te gandeai vreodată ca ai putea sa le primești.

“Noi toți formă niște filtre emoționale în baza unor experiențe când suntem mici și apoi ne imaginăm ca viața trebuie sa fie așa cum ne-am propus noi că trebuie sa fie. Și de la asta se trag și depresiile ori nefericirile.” Dacă ești nefericit cu ceea ce primești din cauza alegerilor tale și de multe ori are a face cu felul în care tu privești lucrurile mai mult ca pe o experienta și nu ca lucrurile alea batute-n cuie, care trebuie sa se intample neapărat așa cum vrei tu. 

Pe scurt, îi mulțumesc universului pentru tot ceea ce primesc. Atât bun cât și nu atat de bun.

L-am întrebat apoi pe Damian dacă el consideră că lucrurile le primim de undeva, de la univers sau mai contribuim și noi? Ne mărturisește ferm că “100% contribuim și noi prin alegerile pe care le facem”. Doar ca este o “alegere pe care tu o faci la un moment dat, unde tu nu ai de unde să știi care vor fi repercusiunile sau pe ce drum te va duce. Nu te gândești că la început îți plăcea, doar că tu ai devenit o alta persoana nu-ți mai place, fiindcă te-ai schimbat sau ai progresat. Însă dacă nu făceai acele schimbări nu aveai acces la persoana ta nouă care să-și dorească și mai mult.”

DECIZIILE
Deciziile le iau de multe ori fiindcă atât cât trăiesc vreau sa incerc cat mai multe lucruri. Eu recunosc ca am făcut greșeli enorme. În opinia mea, poate atunci cand le-am făcut nu au fost greșeli, dar în opinia altora care erau langa mine “erau greșeli”. Acum după ani, aceleași persoane spune “ce deștept ai fost, atunci cand ai luat decizia aia”. Pentru că acela era filtrul lor prin care vedeau lucrurile atunci. Nu pot spune ca am luat niște decizii extraordinar de bune, fiindcă nici eu nu știam; am luat niște decizii în momentul acela care m-au scos din zona mea de confort. Niște decizii bazate de multe ori pe instinct, pe suflet, pe ce am simțit, pe inspirație.

“Totdeauna deciziile care au fost luate pe partea logica, pe analiză, au ieșit prost, pentru că tu nu ești gata sa te pui în persoana care vei deveni în viitor ca sa știi dacă decizia a fost buna sau nu.

“Trebuie sa iei decizia și vei rezolva lucrurile pe drum, abia atunci vei accesa o alta persoana a ta, care te va face sa te schimbi, sau în mod corespunzător la ceea ce viața îți dă.” 

REVENIREA ÎN ROMÂNIA
A simțit nevoia să o facă chiar când lucra la un film despre etnia romă. Își amintește ca i-a spus terapeutului ca este într-o mare depresie, iar acesta i-a răspuns “dacă ești într-o mare depresie du-te acasă înapoi la tine, acolo o să te regăsești”. “Trebuie să te duci pentru mai mult timp; pentru ca acolo sunt rădăcinile tale, iar tu ți le-ai pierdut.”

PASIUNEA PENTRU MOTIVAȚIONAL
Încă de la prima întâlnire la Leaders îl știam pe Damian drept un împătimit de dezvoltare personală. Chiar la întoarcerea în România, ne mărturisește “am adus un container plin de cărți.” 

“În SUA am studiat foarte mult motivaționalul și i-am luat pe toți la rand (Steven Covey, Anthony Robbins, Jack Canfield. În 2006 m-am dus și i-am cunoscut în persoana pe toți din The Secret și am avut seminarii unu la unu cu ei.”

“Acum 2 ani am început sa studiez mai mult partea de psihologie, traumele din copilărie și partea de experiențe care ne creeaza nouă niște șanțuri neuronale.” Sunt cele despre care tot el ne spune că după vârsta de 35 de ani fac gandurile noastre să în proporție de 90% identice.

“În afara de cărți sunt mare fan al lui Jordan Peterson, Carol Dweck – Mindset sau podcasturi precum Tim Ferriss, Russell Brand, Louise Hay, Mark Hyman, Tom Bilyeu – Impact Theory. Sunt o grămada de mind coaches și mentori care toți îți spun că totul are de-a face cu mindset-ul tău”. 

“Unul dintre lucrurile la mare căutare este acela de a accesa cine ești tu înainte de a-ti crea filtre și asta este undeva între vârsta de 0 și 13 ani, pană se închide subconștientul. Apoi tu ți-ai creat o idee despre viață în urma emoțiilor tale și în urma unor întâmplări care te-au determinat să devii într-un fel de care mai tarziu nu ești fericit cu tine însuți. Pentru restul vieții rămâi într-o bătălie cu tine ca I am not enough și încerci tot timpul să demonstrezi și te simți nefericit fiindcă tot timpul ești într-o căutare de  dovedi.”

Asta se transformă în vicii. Inclusiv gândurile negative sunt vicii; dar tu nu ești conștient de acel viciu fiindcă în baza emoțiilor tale tu crezi că acela este punctul tău forte – ego. Mulți caută modalități gen “ego dissolving”.  Și aici Damian ne povestește despre DMN, ”vocea aia care iți spune tot timpul nu o sa ajungi nicăieri. Nu ești tu cel care o spune, este ego-ul, care a fost cândva acolo când erai în durere, ți-a prins bine atunci, dar după ani de zile nu mai ai nevoie de el.”

Am fost curioși cum a făcut acea voce să tacă. “Meditație, vipassana, Psychedelic therapy. Îți dai seama ca tu cu tine ești nefericit. Sunt metode prin care o poți tempera. Daca meditezi 20 de minute dimineața și seara și faci exerciții fizice cardio înainte sa culci ai mari șanse temperezi ego-ul.” 

COPILĂRIA
Am fost crescut de părinții tatălui meu. Eram 18 oameni în acea casa, în care exista un concept de viață”. Concept pe care avea să-l întâlnească ani mai târziu într-o formă opusă

“Noi românii și est-europenii avem reversed psychology. Am văzut asta la Berklee – profesorii mei îmi spuneau atunci când am greșit “Damian, mai încearcă o data  ca o să meargă, bravo, foarte bine!” La noi este opusul și nu funcționează și nu a funcționat niciodată. Nu poți motiva un copil nici prin violență verbală, nici cea fizica.” 

“Exista o modalitate prin care era văzută viața “dacă devi cel mai bun ai șansa să scapi de România” și atunci devi obsedat de a studia, de a deveni un perfecționist (deși asta te va ține pe loc), de a avea resilience ( dar interpretată prin rezist la orice – care nu este sanatoasa). “

SUCCES
“Cand ai niște filtre pe care ți le-ai creat în copilărie, nu te consideri un succes, oricâți bani ai încasa sau cate premii ai primi.” Și tu incat inca ai o parere  naspa despre tine? “ Da, pentru ca nu are de-a face cu ce iau din afară, ci cu ce cred eu despre mine. Trebuie să mă iubesc pe mine și să-mi spun I am enough.

“Mie pot sa îmi spună 55.000 de oameni ca sunt bun”, precum s-a întâmplat după ce a hotărât să cânte pe balcon în timpul pandemiei; ”doar ca eu am trăit primii 30 de ani cu narațiunea care mi-a spus mie încontinuu ca tu nu ești destul, nu este bine ce faci, nu o sa ajungi nicăieri. Îți dau seama cati ani am nevoie ca sa apuc sa sterg asta.”

Carol Dweck scria în cartea Mindset că este foarte important a te studia pe tine și a nu-ți crede tot ce gandesti, s-ar putea sa nu fie vocea ta. 

Iar Tom Bilyeu spunea în Impact Theory că tu încerci încontinuu să câștigi simpatia celor din de tribul tau, din cultura ta. “Sunt toate încercările mele: de a de canta cu naiul, cu toba, să devin europarlamentar, om de afaceri. Nu cred ca este lupta cu mine, cred ca fost lupta cu alții de a le dovedi lor ce pot eu sa fac.”

UNDE EȘTI ACUM?
Ne spune că acum este într-un punct “în care, în sfarsit, am început să-mi pun întrebări reale, de un an și sa vad de ce fac ceea ce fac”. Nu contenește să își pună întrebări precum ”de ce vrei să faci asta? Care este motivul adevărat? Cui vrei să dovedești? Vrei să o faci pentru un motiv real? Vrei sa o faci pentru bani? Vrei sa o faci să arăți? Este ce simți tu din sufletul tău? Care este motivul ascuns? Iarăși este ego-ul?”

“Este o carte foarte buna scrisă de Ryan Holiday – Ego is the enemy și sunt 3 modalități prin care noi facem lucrurile: 1. Le facem, cum a fost și la mine între 20 și 30 de ani, doar ca sa fii cineva; 2. Cum a fost între 30 și 40 – să ai; 3. Sa faci fără sa ai așteptări. Cred ca acolo este secretul, când faci lucrurile fără să ai așteptări, atunci le faci din motivul real. În primul rand te face pe tine fericit.”

Ai schimba ceva din ce ai făcut?
“Cine spune ca nu are regrete nu cred ca este conștient ce spune. Cred că dacă ar fi sa o iau de la început mi-aș spune un singur lucru: Trust yourself, nu-ți asculta vocea din cap deloc, fiindcă nu este vocea ta, go with your gut feeling. Și încă ceva, cu ce îți este frica mai mult go with that, pentru ca doar așa îți vei ieși din zona de confort.”

“Uita-te de unde vine vorba”. Să nu vină de la cineva care nu aleargă după visurile lui.”

FRICA
La final, l-am pe Damian întrebat dacă există totuși o constantă în viața sa. “Frica, frica de sărăcie non-stop și frica de a dovedi. Acum le mai am, dar am învățat să le domolesc.

Cristian Tudor: Nu fac nimic fără să cred

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitat alpinistul Cristian Tudor, fondatorul Microgreens

“Noi n-am stat deloc pe gânduri. La nivel personal, am luat niște decizii cu două săptămâni înainte să înceapă aceasta criza care ne-a lovit. Iar la nivel de business, în momentul în care s-a instaurat aceasta criza și situația de urgență, cred ca a durat două zile maxim, timp în care ne-am dat seama ca business-ul nostru o să se stingă ușor-ușor în perioada asta și așa s-a întâmplat.”, ne-a spus Cristian Tudor, fondatorul Microgreens, în deschiderea evenimentului de luni seara. 

PREGĂTEȘTE-TE SĂ FII NEPREGĂTIT

La intalnirea noastra cu Cristian, l-am întrebat dacă simte ca ceva l-a pregătit pentru acest moment.

“Nu, deși și, în momentul în care în acele puține întâlniri, cu colegii mei în care discutăm cel mai crunt scenariu în care poate să ajungă business-ul nostru și am identificat aceste lucruri.. Astăzi le trăim.” [..] Cristian încearca să securizeze business-ul lui prin diversificarea portofoliul și adăugarea unui plus pentru produsele Microgreens.

ACȚIUNE

Cristian și-a pus întrebarea – Ce vor oamenii în perioada aceasta?

“Majoritatea lucrurilor vin ca parte din feedback-ul pe care îl tot primim.”

“Cele mai multe lucruri pe care noi le facem, ca business as usual, le facem pentru că nevoia este considerată că o să existe și am nimerit-o!”

“Toate lucrurile astea le aveam în plan și voiam să le dezvoltăm, dar cumva acum am pus pe repede înainte totul, pentru că oricum avem timp.”

Da, acum ai timp să te uiți la ideile tale trecute pe ultimele foi din agendă, pentru că fix acelea îți vor ieși în perioada asta. Puțin curaj!

Cristian ne-a povestit că are un foarte bun prieten și mentor care are un principiu de viață foarte important: “Totul ține de viteză și de execuție”. 

Cristian spune că nu poți sta prea mult pe gânduri în astfel de situații. Decizia lor în această  perioadă a fost luată în două zile. Este foarte înțelept să acționezi pe moment. “Toată lumea la două săptămâni distanță face ceea ce am făcut noi acum 14 zile.”

“Totul este asemănător, dar strict și la obiect.”

Iată câteva idei pe care Cristian le-a implementat zilele astea în Microgreens:

  • au adus împreună mai mulți producători și distribuitori și au creat un Community market
  • pregătește un micro kit pentru copii ca să își crească singuri plantele acasă
  • Grow it yourself pentru acasă pentru cine vrea să aibă propria salată sau alte plante și legume
  • o oportunitate a momentului este agricultura clasică, așa că au început să investească în asta.
  • eficientizează procesele, reduce costurile și amînă acolo unde i se permite. 

INSPIRAȚIE

Cristian are un acronim pe baza căruia se ghidează: “Nu fac nimic fără să cred!” El spune că este ceva legat de feeling, un feeling că totul este bine, dar mai mult, este o chestie legată de credință și de inspirație.

“Eu, cred.”

“Este normală frica. Dacă nu ai frică, cred că ajungi să devii prea relaxat și nu este bine să fii relaxat în perioada asta, sub nicio formă.” 

“Dacă devii prea relaxat înseamnă ca ai vreun milion, două, trei de euro în cont și nu te interesează… Noi n-avem.”

Despre Cristian Tudor
Cristian Tudor are 30 de ani şi este de profesie inginer horticultor.

Până să devină antreprenor, Cristian a lucrat în cadrul unei companii grecești care comercializa material săditor în România, dar dupa șase luni a crescut primii vlăstari într-un apartament din Drumul Taberei.

În 2014 a făcut un împrumut bancar și a ridicat prima seră, în curtea casei părinților săi. Așa a început povestea Microgreens, primul producător local de microplante din România și cel mai apreciat de profesioniștii din HoReCa.

Azi, peste 100 de restaurante folosesc produsele lor, iar în 2018, cifra de afaceri Microgreens a depăsit 3,5 milioane de lei.