Liderii vorbesc

Petronela Rotar despre încrederea în sine și nevoia de validare.

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

PIERDEM SAU CÂȘTIGĂM ÎNCREDERE ÎN SINE?

,,Cu siguranță nu ne naştem lipsiţi de încredere în sine, ne naştem şi începem să fim crescuţi atât fizic, cât şi emoţional, iar anii de la început, când primim sau nu acel “emotional nurture” își pun amprenta asupra felului în care ne vedem şi ne comportăm și asupra lucrurilor pe care le știm sau nu despre noi și pe care le proiectăm după aceea în afara noastră ca stimă de sine sau lipsa acesteia.”

,,Din punctul meu de vedere, lucrurile stau așa: pe vremuri, nu primeam deloc acea validare absolut normală de care are nevoie un copil. Eram comparați cu vecinii, frații mai mici sau mai mari, criticați, lăudați prea puțin și se cerea prea mult de la noi. Pur și simplu dacă nu am primit acea validare absolut necesară și normală, nu am avut cum să creştem având încredere în noi şi având o stimă de sine măcar suficientă.”Vestea bună vine din faptul că această încredere poate fi construită. ,,Când mă gândesc la mine și la cât de jos eram, dacă vreau să îmi măsor cumva creșterea, mă duc pe YouTube, unde există o înregistrare de la una dintre primele conferințe unde am fost invitată să vorbesc. Deși aveam o experiență de 15 ani în care apărusem la televizor, cu niște emoții teribile, de care doar eu știam, trebuia să urc pe scenă fizic. Nu știu cum nu m-am prăbușit în fața oamenilor pe scenă, atât de emoționată eram, și vreo 2-3 ani după, doar gândindu-mă la acea filmare, mi se făcea rău. Atât de tensionată am fost.” 

ÎNCEPUTURI 

În 2008, pe când comunităţile bloggerilor începeau să prindă aripi, iar mediile de viralizare erau aproape inexistente, Petronela îşi pornește primul blog, sub un pseudonim.

,,Ajungeam foarte repede la oameni fiindcă scriam despre lucruri foarte personale, vulnerabile și ajungeam să am mulți cititori, însemnând poate 700 pe zi, ceea ce este uriaș, chiar și pentru în zilele noastre. Nu înţelegeam cum se întâmplă, cum auzeau oamenii aceia de mine, cert este că eram într-un timp speriată că cineva își va da seama cine sunt.”

Atunci spune că a prins ,,microbul scrisului”, dar mai ales al scrisului cu public, al feedback-ului, pentru că oamenii comentau și îi împărtăşeau lucruri personale, creându-se o chimie la care nu îşi dorea să renunțe. 

CURAJ

După cinci ani de scris pe cinci bloguri anonime, a avut curajul de a se arunca în gol ca de pe o clădire foarte înaltă, cum descrie Petronela pasul asumării textelor pe care le scria.

,,Ce s-a întâmplat prin faptul că mi-am dat voie să vorbesc despre lucruri despre care oamenii nu vorbesc, să îmi asum personal tot ce însemna abuz, depresie, anxietate, atacuri de panică, subiecte în mod obișnuit tabu, a fost că am dat glas și adus voce multor oameni care trăiau și simțeau aceleași lucruri, dar nu aveau curaj să le exprime și se simțeau singuri în suferința lor, că sunt singuri pe lume și trăiesc o dramă pe care ceilalți nu și-o pot imagina, iar în psihologie se definește prin universalitatea emoțiilor – faptul că trăiești ceva ce simt și alții și poți să nu te mai simți la fel de singur.”

,,Prin lucrul cu mine am reușit să nu mă duc în partea cealaltă, care era foarte periculoasă, respectiv căutarea înadins de validare din partea cititorilor.”

CUM GESTIONEZI FRICA

Frica există, iar curajul nu vine dintr-o lipsă a temerii, ci își trage seva din teamă. Lucrul cu frica mea am stat și l-am analizat în terapie, iar frica a fost să mă apere, ca un aliat, deși a exacerbat și a devenit frână.

,,Cum lucrez eu cu frica mea e să identific rădăcinile ei, iar acolo trebuie să mă duc și să fac, să văd de ce lucru mă tem și apoi caut, analizez și ajung la un consens cu mine. Dacă mi-aș da voie să mă oprească, nu aș mai trăi și nu aș mai face lucrurile pe care mi le doresc. Iar experiența îmi arată că de fiecare dată când mi-am învins fricile, am trăit niște lucruri extraordinare și mi-am mulțumim că am făcut pasul acela.”

 „Dacă aș avea 20 de ani astăzi, și nu aș avea bani de terapie dar mi-aș dori să lucrez cu mine, în primul rând aș începe să citesc, fiindcă există foarte multă literatură de specialitate și nu numai. Pe mine m-au ajutat foarte mult memoriile oamenilor care au plecat de undeva de foarte jos, care au crescut în medii complicate și au reușit să treacă prin situații cu potențial de traumatizare și au devenit modele (Învățare, de Tara Westover a fost una dintre ele).”

,,În plus, pentru a face terapie, cunosc terapeuți care își oferă serviciile în mod pro bono. Deși la 20 de ani poate e mai greu, de fapt lipsa prioritizării corecte îi împiedică pe oameni să facă ce e corect pentru ei. Atunci când spunem că nu avem bani pentru ceva, de fapt în spatele acestei afirmații stă faptul că pentru noi nu este suficient de important.”

,,Din păcate noi ajungem la terapie abia când ceva a pocnit pe undeva, când deja s-a ajuns la simptomatologii precum depresie, anxietate, ba chiar probleme mai grave decât atât. Nu ne ducem când vrem să ne cunoaștem mai bine sau să lucrăm la stima de sine în așa fel încât să ne construim ca oameni pe niște baze mai sănătoase, dar și pentru că există o foarte precară educație psihologică. Până și astăzi este o stigmă să mergi la psiholog.”

Se poate să ajungem să apreciem greşit încrederea pe care o avem în sine, iar Petronela adaugă: ,,Este sindromul de supracompensare, de apărare a sinelui, când te prefaci și ajungi să te crezi pe tine. Unul dintre lucrurile cele mai nasoale în terapie este că descoperi cât de mult te minți și cred că mulți oameni de asta ajung spre niciodată la terapie, pentru că nu sunt dispuși să vădă cât de mult se mint pe sine. Asta deşi cei din jur pot să vadă aceste minciuni. Una dintre aceste minciuni este cea cu încrederea în sine.”

CINE SUNT

,,Îmi place să cred că nu îmi mai spun neapărat o poveste și că am suficiente oglinzi, inclusiv în formare și terapie, încât să mă pot vedea cu mai multă acuratețe decât am făcut-o vreodată. În același timp, această deconstrucție și reconstrucție a sinelui este ceva la care munceșți toată viață și mă fascinează să văd ce e în spatele fiecărui lucru pe care îl fac sau aleg și totdeauna când reapare ceva sub diverse forme.” Acum spune că se poate uita la ea şi se poate vedea ,,destul de corect”. 

,,Prefer să cred despre mine că sunt mai puțin decât sunt, dar fără să fie disonantă treaba asta, decât să cred că sunt mai bună decât sunt. E ceva ce simt să țin în echilibru pentru mine pentru că am văzut în jurul meu cum se transformă oamenii cu care interacționam.”

,,Trăiesc niște satisfacții foarte interesante datorită acestui lucru: nu mă aștept nici să fiu recunoscută, nici că oamenii să mă citească, nici să știe cine sunt. Totdeauna plec de la premisa că eu sunt eu și de fiecare dată când se întâmplă, mă surprinde.”

DESPRE APĂRARE ŞI VALIDARE
,,Nu poate nimeni să te atace cu ceva cu care eşti în împăcare încât să poți vorbi despre acel ceva. Un lucru pe care l-am observat de-a lungul anilor în care am scris, e că vei culege ce semeni şi că funcționează foarte bine în relațiile cu oamenii. Când eram furioasă, scriam dintr-un punct de simțire violent și nu știam ce să fac cu lucrurile pe care le simțeam, așa că atrăgeam oameni în aceeași măsură de furioși, mai predispuși să mă atace în vreun fel sau altul. Când m-am împăcat cu mine și publicul s-a schimbat, în oameni care nu simt să mă atace cu nimic.”

,,Am simțit asta (nevoia de validare) și toți oamenii avem nevoie de asta pentru că altfel nu știm să ne raportăm la noi, nu suntem suficient de crescuți și avem nevoie de ea pentru că golul interior este foarte mare, iar ce simțim este că se mai astupă puțin golul acela. În spate este o nevoie foarte importantă pentru om, nevoia de a fi văzut exact așa cum ești, acceptat și în ultimă instanță, a fi iubit.”

Noi creștem în relații, și ne dezvoltăm în ele, așa că avem nevoie de relații, iar studiile arată cum calitatea vieții ține de calitatea relațiilor pe care le avem.

În prezent, spune că se află într-un punct foarte bun al existenţei ei. ,,Mă pot bucura de viață, știu ce și ce nu pot și datorez asta deciziei de a mă uita cu sinceritate în mine, am reuşit să dau la o parte bolile de autominciună și mecanismele de apărare pe care le construisem.”

Când am luat decizia să mă pun pe primul loc în viața mea și să încep să lucrez la asta, am început să ştiu cine sunt și să am încredere în mine și în viață.

,,Relația mea cu scrisul este particulară și datează de când îmi aduc aminte conștient de mine, scriu de când eram foarte mică și scrisul este o nevoie urgentă pentru mine, am scris că să mă salvez în primul rând și că să metabolizez ce mi s-a întâmplat în viață.(…)De principiu, când încep să scriu un român, este un clic, și începe să curgă peste mine, iar asta se întâmplă independent de voința mea.”

Despre Petronela Rotar

Petronela s-a născut în 1977 la Brașov, unde a trăit până acum toată viața. A fost jurnalist vreme de 18 ani la mai multe stații locale ale celor mai importante televiziuni, are doi copii și o istorie personală zbuciumată pe care a fructificat-o literar într-o parte dintre cărțile ei.

A publicat toate cinci cărți ale sale la editura Herg Benet. Prima carte, de poezie, O să mă știi de undeva a fost publicată în 2014, iar până acum s-a vîndut în multe mii de exemplare, devenind singurul bestseller de poezie în România post decembristă. În 2017 a fost publicată a doua ediție a cărții, revizuită, adăugită și cu ilustrații semnate de artista Corina Drăgan.

Au urmat cartea de proză scurtă Alive, tot în 2014, desemnată de cititori cea mai bună carte a anului 2014 pe site-ul Bookaholic și un nou volum de poezie, Efectul pervers, în 2015. În 2016, a apărut Sfîrșitul nopții, o colecție de 19 povestiri scurte, care a câștigat din nou simpatia cititorilor și a devenit cea mai bună carte a anului 2016, pe același site.

În 2017, apare Orbi, primul roman al autoarei, carte ce devine în doar cîteva săptămîni best-seller și un adevărat fenomen, primul tiraj epuizându-se înainte de lansarea oficială.

În prezent, studiază psihologia și urmează o formare de psihoterapie – psihodramă.

Cum construiești o clinică de neurologie bazată pe valori și pe experiența pacientului

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care au fost invitați Dan Mitrea și Dragoș Tudorache, fondatorii Neuroaxis

Dan Mitrea și Dragoș Tudorache se cunosc din gimnaziu, de când au fost în aceeași școală. Dan este neurolog, în prezent se specializează în Franța pe neuro-oncologie, iar Dragoș a studiat marketing și administrarea afacerilor și deși drumurile lor s-au despărțit la un moment dat, în momentul de față ei sunt piesele principale ale unui mecanism foarte bine uns, Neuroaxis.

ÎNCEPUTURI
“Dan are o înclinație foarte foarte mare către business”, ne povestește Dragoș. “A și terminat o școală de profil, extra, pe lângă facultatea de medicină și ne mai întâlneam seara la el sau la mine acasă si creionam diverse proiecte[…]. Cred că la un moment dat am vrut să facem și standuri cu hotdogs.”

Dragoș și-a făcut lucrarea de disertație pe marketing strategic, bazat pe firma pe care Dan urma să o înființeze. În 2011 a apărut Intermedicas, descrisă de Dan drept “o clinică mai de nișă, era un serviciu de second opinion pe diferite patologii, și anume am dorit sa fim un integrator medical, o clinică unde se adună pacienți cu probleme mai deosebite de sanatate, pentru care sa găsim soluții”, probleme care necesită colaborare interdisciplinară și internațională. “Dragoș m-a ajutat pe partea de branding, pe comunicare.”

CUM A LUAT NAȘTERE NEUROAXIS
După un an de lucru intens la creionarea planului de business, în 2016 a fost deschisă clinica. “Cu Dragoș am conturat efectiv business plan-ul, pe care îl respectăm și acum”, ne explică Dan. “Ideea nu a apărut ca o idee de business propriu-zisă, ci ca o observație pe care am făcut-o pe când eram în rezidențiat la Spitalul Colentina și în care vedeam că foarte mulți din pacienții care veneau pentru diferite evaluări nu necesitau neapărat o internare sau nu necesitau neapărat sa stea pe pat, în spital, 5-6 zile, ca să facem o rezoluție.” 

În altă ordine de idei, Neuroaxis a apărut pentru a oferi un confort sporit pacientului, care poate veni la medicul dorit, în perioada dorită, pentru paleta de investigații necesară, iar apoi să se poată retrage în liniștea propriei locuințe în așteptarea rezultatelor.

“Ideea a venit seara, pe balconul lui Dan, la un pahar de vin. Totul a fost foarte natural. Mie îmi plac provocările, îmi place sa încerc ceva de la zero, mai ales când este vorba de a organiza, de a construi ceva”, recunoaște Dragoș. “Cu Dan am o chimie și ca prieten și colaborator veche și mă așteptam la un moment dat să se lege ceva. A fost natural pentru că el și-a văzut de atribuțiile lui și de partea lui si eu am avut mână liberă să fac ce știu eu mai bine.”

“Am avut încredere unul în altul și în capacitățile noastre de a gestiona lucrurile pe care ne pricepem să le facem”, a completat Dan.

“Ne gândeam la aceleași lucruri, conturam aceleași idei și când ni le expuneam ne dădeam seama că tot ce spunem e în completarea celuilalt. A fost poate noroc sau poate c-am lucrat mult și c-am gandit foarte bine proiectul și foarte în detaliu și asta ne-a ajutat ulterior.”

ECHIPĂ ȘI AUTONOMIE
“Colaborarea a fost de la noi către ei. Uite, noi avem o idee și vrem să dezvoltăm următorul proiect. Dacă ar fi să îți dezvolți o entitate în cadrul acestui proiect, cum ți-ar plăcea să se dezvolte lucrurile?, poveștește Dan despre cum au reușit să creeze o echipă autonomă.

“Am recrutat oamenii cu care am reușit să clădesc o relație, mai ales să am încredere în ei că în momentul în care se apucă de un caz, îl duc pana la capat, cunosc limitele pe care le au, își doresc să lucreze în echipa și sunt perseverenți în a obține un rezultat. Nu în ultimul rând, sunt foarte corecți. Astea au fost criteriile după care i-am ales.” 

Dan ne-a povestestit că fiecare medic și-a ales un domeniu, astfel încât nici acolo nu se intersectează. Ei se ocupă să se asigure ca pacienții ajung la doctorul specializat pe respectiva boală.

În echipa administrativă, ne-a spus Dragoș, “totul se întoarce și ce delegăm verificăm, într-o anumită măsură. Acum sunt anumite procese care sunt automatizate, avem încredere în cei care le fac. Mai fac semestrial sau trimestrial pe partea de contabilitate o cross-verificare ca să mă asigur că totul e ok. Partea de marketing e realizată de o firmă externă, dar totul se întoarce la mine și eu îmi dau aprobarea finală. În cazurile mai delicate unde este și o componenta medicală, este și Dan de față ca să luăm decizia împreună.”

VALORI
Dragoș ne mărturisește că primele luni au fost un proces continuu de cunoaștere, ca să vadă dacă oamenii se pliază pe valorile organizației, că e dificil. “E dificil când ești la început cu un start-up și nu ai expertiză, însă suntem pe direcția pe care am conturat-o prima dată, înainte să dăm piept cu piața, să vedem ce ne așteaptă. Expertiza lui Dan s-a dovedit a fi foarte bună și observațiile lui foarte reale.”

“Suntem supraspecializati, oferim niște servicii nișate care nu se opresc doar la actul medical. Întreaga experiență a pacientului trebuie să aibă ceva extra. Asta înseamnă că trebuie să căutăm niște oameni care respectă criteriile și valorile cu care noi am pornit la început.”

Corectitudinea – “pe baza căreia am mai și triat din echipă sau am adăugat membri noi”
Dorința de a face lucrurile până la capăt, nevoia de a săpa mai adânc
Învățarea constantă – “și dacă nu vor, îi obligăm noi” (râde complice)

Fiecare membru al echipei lor, de la medic până la recepționist, trebuie să învețe continuu. Este responsabilitatea lor să caute cursuri la care să participe, cursuri ale căror costuri vor fi acoperite parțial sau integral de companie, dar sunt și cursuri propuse direct de management. “Nu scapi de perfecționare.”

Activitatea lor reprezintă rezultatul unui mecanism bine uns, bine întreținut, perfecționat în timp. “Partea faină când lucrezi în echipă este că și cazurile se învârt în aceeași echipă și atunci poți să-ți dai seama de fiecare membru în parte cum gândește, ce aport aduce în cadrul cazului, în clinica, unde ar fi bine să-l canalizezi să se specializeze, inclusiv în partea administrativă.”

EXPERIENȚA PACIENTULUI

“Am mers foarte mult în profunzimea lucrurilor și am încercat ca experiența pe care o creăm pentru pacient (asta a fost de fapt centrul business-ului nostru) și experiența pe care o creăm pentru medicii cu care colaborăm sa fie o experiență faină, să se simtă bine, să se simtă în largul lor. […]Oamenii ne-au zis «am venit aici și m-am relaxat»”. Arhitectura clinicii este unul dintre pilonii care stau la baza acestui sentiment.” 

“Una dintre cheile care au dus la o recunoaștere de către pacienți a serviciilor e că am reușit cu Dragoș să ne îmbinăm foarte bine – el înțelege foarte bine tipologiile oamenilor și eu le înțeleg partea organică, neurologică.”

Și dacă vă era teamă că medici precum Dragoș vor pleca din România, iată răspunsul lui: “Niciodată definitiv, doar bridging între România și alte țări.” Consideră că nu trebuie să te bazezi pe un sistem medical pentru că ar fi cel mai bun. Întotdeauna poți lua părțile bune din mai multe sisteme și să creezi unul competent.  “Studenților la medicină, viitorilor colegi de breaslă le recomand să găsească ceva ce le place cu adevărat să facă, să studieze lucrul acela în diferite clinici și apoi să încerce să aplice aici, să îi învețe și pe alții.”

Rolul artei și creativității în învățare

Școala s-a cam terminat anul acesta dar…învățarea continuă. Vom aborda astăzi subiectul învățării, indiferent de vârstă și modul în care acesta poate fi influențat de artă. Este cunoscut faptul că expresia creativă este modul prin care copiii își declanșează dezvoltarea emoțională, prin creativitate aceștia căpătând libertatea de a explora împrejurimile și de a învăța lucruri noi descoperind lumea. 

Acest proces rămâne valabil și mai târziu, când devenim adulți, chiar dacă joaca și arta în general capătă un rol foarte diferit în viețile noastre.

Într-o măsură semnificativă viitorul nostru va fi determinat de modul în care vom gestiona toată informația prezentă în jurul nostru. În această lume în care tehnologia avansează de la o zi la alta, tindem să ne concentrăm foarte mult pe aspectele tehnice și științifice ale lumii din jurul nostru, neglijând acele aspecte care pot îmbunătăți în general calitatea vieții. Încă de când suntem studenți sau chiar elevi suntem împărțiți în două categorii: cei care merg pe profile științifice și cei care merg pe profile umane/artistice, iar această segmentare ne va creiona întreaga traiectorie de viață. Ce ar fi dacă, în acest context, am vedea arta și creativitatea ca o metodă ci nu ca un “produs” în sine – o unealtă utilă și celor care pictează, compun sau performează, dar în aceeași măsură utilă și celor care proiectează, calculează și analizează.

Studiile arată că artele viziuale spre exemplu depind de un sistem complex de funcții cognitive și motorii superioare, ceea ce sugerează un puternic potențial de transfer cross cognitiv în procesul de învățare. Acesta este motivul pentru care nou-născuții învață prin imitație și repetare, iar neuronii oglindă pot fi explicația acestei abilități care stă la baza conexiunii între artele vizuale, auditive și procesul de învățare. 

Artele și creativitatea mai au un rol important în procesul de învățare: creșterea capacității de a tolera ambiguitatea și incertitudinea. Aceste două abilități sunt foarte importante mai ales în știință și procesul de învățare al materiilor exacte. Pentru a face față complexitatilor și ambiguităților științifice, gândirea intuitivă, creativitatea, deschiderea de a descoperi și explora pot să facă echipă cu gândirea rațională, contribuind astfel la noi descoperiri și la o capacitate mult mai evoluată de a experimenta. 

Cum poți să te expui la experiențe artistice pentru a-ți susține procesul de învățare chiar de acasă? E important să începi cu pași mici: joacă-te, invită-ți colegii la un brainstorming diferit, la o întâlnire în care nu mai există răspunsuri corecte sau greșite ci pur și simplu curiozitatea de a descoperi.
S-ar putea să fi surprins de rezultatele descoperite. Dacă da, atunci povestește-ne și nouă! 

Photo by Rachael Gorjestani on Unsplash

Pas spre autenticitate cu Corneliu Bodea și Radu Nemeș

Invitații mei de astăzi sunt doi antreprenori români pe care îi admir foarte mult atât pentru performanțele lor profesionale, cât mai ales pentru valorile lor. Corneliu Bodea este cofondatorul uneia dintre cele mai valoroase afaceri de familie din România, Adrem – o companie specializată în produse, soluții și servicii dedicate industriei de energie. Corneliu este și Președinte al Centrului Român al Energiei și parte a Board of Advisors al Fundației LEADERS.

Susţine cu pasiune tinerii şi start up-urile româneşti, prin proiecte de leadership şi mentorat. Radu Nemeș este avocat, managing partner al ONV LAW, o firmă de avocați cu peste 20 de ani vechime, o firmă care funcționează după principii, mai puține reguli, și care are ca filozofie ideea centrală că acțiunile noastre, nu numai că trebuie să țintească scopuri pozitive, dar să lase o amprentă pozitivă asupra oamenilor, societății și a mediului în care își desfășoară activitatea.” Veți asculta o conversație sinceră, plină de armonie în idei și valori, despre darurile pe care ni le oferă criza, cât de important este să ne cunoaștem și cum ceea ce trăim astăză, ne va ajuta să devenim oamenii de mâine. Am vorbit și despre prețul plătit pentru aroganță, decizii cu rezultat neașteptat și cum singura certitudine pe care o avem acum este incertitudinea.

În echilibru – Dancing with the fear, în dialog cu Bogdan Nicolae, Barmania, Origo, Steam și Trofic.

Bogdan Nicolae, cofondatorul Barmania, Origo, Steam și Trofic Despre barmanie a aflat în primul an de facultate, când s-a angajat într-o discotecă din Regie ca să câștige niște bani de buzunar. Relaționarea cu clienții i-a venit ca o mănușă, și-n plus, i se părea interesant că oamenii sunt altfel decât în timpul zilei, mult mai relaxaţi, de parcă ar avea două personalităţi, una de zi și una de noapte.

I-a fost clar că și-a găsit menirea, așa că a continuat să lucreze ca barman. În 2006, a devenit traineri, iar de acolo a mai fost doar un pas până la propria afacere.

Împreuna cu un fost coleg barman, pasionat mai ales de zona cafelei, au decis să fondeze Barmania , o companie care oferă cursuri de barmani și barista, la care amândoi au început să predea. A urmat dezvoltarea de cursuri de somelieri, de directori de bar, apoi și-au deschis cafeneaua și prăjitoria Origo , apoi, lanţul de coffee shop-uri Steam și mai apoi Trofic.

Damian Drăghici – Nu-ți asculta vocea din cap, deloc, fiindcă nu este vocea ta

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitat Damian Drăghici

DESPRE RECUNOȘTINȚĂ
La final de martie 2020 Damian planuia concertul Mulțumesc – #iamgrateful și l-am întrebat cui îi este el recunoscător. 

“Sunt unii oameni care sunt recunoscători în momentul asta si pentru o singură respirație în plus”, ne mărturisește. “Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu fiindcă am oportunitatea să fac încă ce pot să fac în ziua când am împlinit 50 de ani”, “îi mulțumesc lui Dumnezeu ca pot sa traiesc experiențele pe care le trăiesc în fiecare zi. Și pe cele fericite, cât șii pe cele nefericite, căci totuși sunt experiențe. Sunt cadouri primite de la univers pe care tu nici nu te gandeai vreodată ca ai putea sa le primești.

“Noi toți formă niște filtre emoționale în baza unor experiențe când suntem mici și apoi ne imaginăm ca viața trebuie sa fie așa cum ne-am propus noi că trebuie sa fie. Și de la asta se trag și depresiile ori nefericirile.” Dacă ești nefericit cu ceea ce primești din cauza alegerilor tale și de multe ori are a face cu felul în care tu privești lucrurile mai mult ca pe o experienta și nu ca lucrurile alea batute-n cuie, care trebuie sa se intample neapărat așa cum vrei tu. 

Pe scurt, îi mulțumesc universului pentru tot ceea ce primesc. Atât bun cât și nu atat de bun.

L-am întrebat apoi pe Damian dacă el consideră că lucrurile le primim de undeva, de la univers sau mai contribuim și noi? Ne mărturisește ferm că “100% contribuim și noi prin alegerile pe care le facem”. Doar ca este o “alegere pe care tu o faci la un moment dat, unde tu nu ai de unde să știi care vor fi repercusiunile sau pe ce drum te va duce. Nu te gândești că la început îți plăcea, doar că tu ai devenit o alta persoana nu-ți mai place, fiindcă te-ai schimbat sau ai progresat. Însă dacă nu făceai acele schimbări nu aveai acces la persoana ta nouă care să-și dorească și mai mult.”

DECIZIILE
Deciziile le iau de multe ori fiindcă atât cât trăiesc vreau sa incerc cat mai multe lucruri. Eu recunosc ca am făcut greșeli enorme. În opinia mea, poate atunci cand le-am făcut nu au fost greșeli, dar în opinia altora care erau langa mine “erau greșeli”. Acum după ani, aceleași persoane spune “ce deștept ai fost, atunci cand ai luat decizia aia”. Pentru că acela era filtrul lor prin care vedeau lucrurile atunci. Nu pot spune ca am luat niște decizii extraordinar de bune, fiindcă nici eu nu știam; am luat niște decizii în momentul acela care m-au scos din zona mea de confort. Niște decizii bazate de multe ori pe instinct, pe suflet, pe ce am simțit, pe inspirație.

“Totdeauna deciziile care au fost luate pe partea logica, pe analiză, au ieșit prost, pentru că tu nu ești gata sa te pui în persoana care vei deveni în viitor ca sa știi dacă decizia a fost buna sau nu.

“Trebuie sa iei decizia și vei rezolva lucrurile pe drum, abia atunci vei accesa o alta persoana a ta, care te va face sa te schimbi, sau în mod corespunzător la ceea ce viața îți dă.” 

REVENIREA ÎN ROMÂNIA
A simțit nevoia să o facă chiar când lucra la un film despre etnia romă. Își amintește ca i-a spus terapeutului ca este într-o mare depresie, iar acesta i-a răspuns “dacă ești într-o mare depresie du-te acasă înapoi la tine, acolo o să te regăsești”. “Trebuie să te duci pentru mai mult timp; pentru ca acolo sunt rădăcinile tale, iar tu ți le-ai pierdut.”

PASIUNEA PENTRU MOTIVAȚIONAL
Încă de la prima întâlnire la Leaders îl știam pe Damian drept un împătimit de dezvoltare personală. Chiar la întoarcerea în România, ne mărturisește “am adus un container plin de cărți.” 

“În SUA am studiat foarte mult motivaționalul și i-am luat pe toți la rand (Steven Covey, Anthony Robbins, Jack Canfield. În 2006 m-am dus și i-am cunoscut în persoana pe toți din The Secret și am avut seminarii unu la unu cu ei.”

“Acum 2 ani am început sa studiez mai mult partea de psihologie, traumele din copilărie și partea de experiențe care ne creeaza nouă niște șanțuri neuronale.” Sunt cele despre care tot el ne spune că după vârsta de 35 de ani fac gandurile noastre să în proporție de 90% identice.

“În afara de cărți sunt mare fan al lui Jordan Peterson, Carol Dweck – Mindset sau podcasturi precum Tim Ferriss, Russell Brand, Louise Hay, Mark Hyman, Tom Bilyeu – Impact Theory. Sunt o grămada de mind coaches și mentori care toți îți spun că totul are de-a face cu mindset-ul tău”. 

“Unul dintre lucrurile la mare căutare este acela de a accesa cine ești tu înainte de a-ti crea filtre și asta este undeva între vârsta de 0 și 13 ani, pană se închide subconștientul. Apoi tu ți-ai creat o idee despre viață în urma emoțiilor tale și în urma unor întâmplări care te-au determinat să devii într-un fel de care mai tarziu nu ești fericit cu tine însuți. Pentru restul vieții rămâi într-o bătălie cu tine ca I am not enough și încerci tot timpul să demonstrezi și te simți nefericit fiindcă tot timpul ești într-o căutare de  dovedi.”

Asta se transformă în vicii. Inclusiv gândurile negative sunt vicii; dar tu nu ești conștient de acel viciu fiindcă în baza emoțiilor tale tu crezi că acela este punctul tău forte – ego. Mulți caută modalități gen “ego dissolving”.  Și aici Damian ne povestește despre DMN, ”vocea aia care iți spune tot timpul nu o sa ajungi nicăieri. Nu ești tu cel care o spune, este ego-ul, care a fost cândva acolo când erai în durere, ți-a prins bine atunci, dar după ani de zile nu mai ai nevoie de el.”

Am fost curioși cum a făcut acea voce să tacă. “Meditație, vipassana, Psychedelic therapy. Îți dai seama ca tu cu tine ești nefericit. Sunt metode prin care o poți tempera. Daca meditezi 20 de minute dimineața și seara și faci exerciții fizice cardio înainte sa culci ai mari șanse temperezi ego-ul.” 

COPILĂRIA
Am fost crescut de părinții tatălui meu. Eram 18 oameni în acea casa, în care exista un concept de viață”. Concept pe care avea să-l întâlnească ani mai târziu într-o formă opusă

“Noi românii și est-europenii avem reversed psychology. Am văzut asta la Berklee – profesorii mei îmi spuneau atunci când am greșit “Damian, mai încearcă o data  ca o să meargă, bravo, foarte bine!” La noi este opusul și nu funcționează și nu a funcționat niciodată. Nu poți motiva un copil nici prin violență verbală, nici cea fizica.” 

“Exista o modalitate prin care era văzută viața “dacă devi cel mai bun ai șansa să scapi de România” și atunci devi obsedat de a studia, de a deveni un perfecționist (deși asta te va ține pe loc), de a avea resilience ( dar interpretată prin rezist la orice – care nu este sanatoasa). “

SUCCES
“Cand ai niște filtre pe care ți le-ai creat în copilărie, nu te consideri un succes, oricâți bani ai încasa sau cate premii ai primi.” Și tu incat inca ai o parere  naspa despre tine? “ Da, pentru ca nu are de-a face cu ce iau din afară, ci cu ce cred eu despre mine. Trebuie să mă iubesc pe mine și să-mi spun I am enough.

“Mie pot sa îmi spună 55.000 de oameni ca sunt bun”, precum s-a întâmplat după ce a hotărât să cânte pe balcon în timpul pandemiei; ”doar ca eu am trăit primii 30 de ani cu narațiunea care mi-a spus mie încontinuu ca tu nu ești destul, nu este bine ce faci, nu o sa ajungi nicăieri. Îți dau seama cati ani am nevoie ca sa apuc sa sterg asta.”

Carol Dweck scria în cartea Mindset că este foarte important a te studia pe tine și a nu-ți crede tot ce gandesti, s-ar putea sa nu fie vocea ta. 

Iar Tom Bilyeu spunea în Impact Theory că tu încerci încontinuu să câștigi simpatia celor din de tribul tau, din cultura ta. “Sunt toate încercările mele: de a de canta cu naiul, cu toba, să devin europarlamentar, om de afaceri. Nu cred ca este lupta cu mine, cred ca fost lupta cu alții de a le dovedi lor ce pot eu sa fac.”

UNDE EȘTI ACUM?
Ne spune că acum este într-un punct “în care, în sfarsit, am început să-mi pun întrebări reale, de un an și sa vad de ce fac ceea ce fac”. Nu contenește să își pună întrebări precum ”de ce vrei să faci asta? Care este motivul adevărat? Cui vrei să dovedești? Vrei să o faci pentru un motiv real? Vrei sa o faci pentru bani? Vrei sa o faci să arăți? Este ce simți tu din sufletul tău? Care este motivul ascuns? Iarăși este ego-ul?”

“Este o carte foarte buna scrisă de Ryan Holiday – Ego is the enemy și sunt 3 modalități prin care noi facem lucrurile: 1. Le facem, cum a fost și la mine între 20 și 30 de ani, doar ca sa fii cineva; 2. Cum a fost între 30 și 40 – să ai; 3. Sa faci fără sa ai așteptări. Cred ca acolo este secretul, când faci lucrurile fără să ai așteptări, atunci le faci din motivul real. În primul rand te face pe tine fericit.”

Ai schimba ceva din ce ai făcut?
“Cine spune ca nu are regrete nu cred ca este conștient ce spune. Cred că dacă ar fi sa o iau de la început mi-aș spune un singur lucru: Trust yourself, nu-ți asculta vocea din cap deloc, fiindcă nu este vocea ta, go with your gut feeling. Și încă ceva, cu ce îți este frica mai mult go with that, pentru ca doar așa îți vei ieși din zona de confort.”

“Uita-te de unde vine vorba”. Să nu vină de la cineva care nu aleargă după visurile lui.”

FRICA
La final, l-am pe Damian întrebat dacă există totuși o constantă în viața sa. “Frica, frica de sărăcie non-stop și frica de a dovedi. Acum le mai am, dar am învățat să le domolesc.

Cristian Tudor: Nu fac nimic fără să cred

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitat alpinistul Cristian Tudor, fondatorul Microgreens

“Noi n-am stat deloc pe gânduri. La nivel personal, am luat niște decizii cu două săptămâni înainte să înceapă aceasta criza care ne-a lovit. Iar la nivel de business, în momentul în care s-a instaurat aceasta criza și situația de urgență, cred ca a durat două zile maxim, timp în care ne-am dat seama ca business-ul nostru o să se stingă ușor-ușor în perioada asta și așa s-a întâmplat.”, ne-a spus Cristian Tudor, fondatorul Microgreens, în deschiderea evenimentului de luni seara. 

PREGĂTEȘTE-TE SĂ FII NEPREGĂTIT

La intalnirea noastra cu Cristian, l-am întrebat dacă simte ca ceva l-a pregătit pentru acest moment.

“Nu, deși și, în momentul în care în acele puține întâlniri, cu colegii mei în care discutăm cel mai crunt scenariu în care poate să ajungă business-ul nostru și am identificat aceste lucruri.. Astăzi le trăim.” [..] Cristian încearca să securizeze business-ul lui prin diversificarea portofoliul și adăugarea unui plus pentru produsele Microgreens.

ACȚIUNE

Cristian și-a pus întrebarea – Ce vor oamenii în perioada aceasta?

“Majoritatea lucrurilor vin ca parte din feedback-ul pe care îl tot primim.”

“Cele mai multe lucruri pe care noi le facem, ca business as usual, le facem pentru că nevoia este considerată că o să existe și am nimerit-o!”

“Toate lucrurile astea le aveam în plan și voiam să le dezvoltăm, dar cumva acum am pus pe repede înainte totul, pentru că oricum avem timp.”

Da, acum ai timp să te uiți la ideile tale trecute pe ultimele foi din agendă, pentru că fix acelea îți vor ieși în perioada asta. Puțin curaj!

Cristian ne-a povestit că are un foarte bun prieten și mentor care are un principiu de viață foarte important: “Totul ține de viteză și de execuție”. 

Cristian spune că nu poți sta prea mult pe gânduri în astfel de situații. Decizia lor în această  perioadă a fost luată în două zile. Este foarte înțelept să acționezi pe moment. “Toată lumea la două săptămâni distanță face ceea ce am făcut noi acum 14 zile.”

“Totul este asemănător, dar strict și la obiect.”

Iată câteva idei pe care Cristian le-a implementat zilele astea în Microgreens:

  • au adus împreună mai mulți producători și distribuitori și au creat un Community market
  • pregătește un micro kit pentru copii ca să își crească singuri plantele acasă
  • Grow it yourself pentru acasă pentru cine vrea să aibă propria salată sau alte plante și legume
  • o oportunitate a momentului este agricultura clasică, așa că au început să investească în asta.
  • eficientizează procesele, reduce costurile și amînă acolo unde i se permite. 

INSPIRAȚIE

Cristian are un acronim pe baza căruia se ghidează: “Nu fac nimic fără să cred!” El spune că este ceva legat de feeling, un feeling că totul este bine, dar mai mult, este o chestie legată de credință și de inspirație.

“Eu, cred.”

“Este normală frica. Dacă nu ai frică, cred că ajungi să devii prea relaxat și nu este bine să fii relaxat în perioada asta, sub nicio formă.” 

“Dacă devii prea relaxat înseamnă ca ai vreun milion, două, trei de euro în cont și nu te interesează… Noi n-avem.”

Despre Cristian Tudor
Cristian Tudor are 30 de ani şi este de profesie inginer horticultor.

Până să devină antreprenor, Cristian a lucrat în cadrul unei companii grecești care comercializa material săditor în România, dar dupa șase luni a crescut primii vlăstari într-un apartament din Drumul Taberei.

În 2014 a făcut un împrumut bancar și a ridicat prima seră, în curtea casei părinților săi. Așa a început povestea Microgreens, primul producător local de microplante din România și cel mai apreciat de profesioniștii din HoReCa.

Azi, peste 100 de restaurante folosesc produsele lor, iar în 2018, cifra de afaceri Microgreens a depăsit 3,5 milioane de lei.

Cristina Bâtlan – E o formă de lașitate față de tine însuți să nu încerci

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitata Cristina Bâtlan, fondatoarea Musette

Nu va mai fi la fel. Dar într-un fel, nu e un lucru rău faptul că nu va mai fi la fel. Și o să vedem că ne plac și alte lucruri la fel de mult. Sunt oameni frumoși lângă noi, dar nu îi vedem. Asta vom învăța din perioada asta, să îi vedem pe cei de lângă noi.”

O cunoaștem pe Cristina ca fiind o persoană foarte activă, care mereu are câte ceva de făcut, așa că am fost curioși să aflăm cum reușește să stea în casă în aceste zile.

„În carantină am prieteni alături. Eram doi oameni înainte în casă, acum suntem 5. Am schimbat idei, am învățat unii de la alții. Când stai cu un om pe care îl cunoști foarte puțin, atunci îl cunoști cu adevărat.”, ne-a răspuns  Cristina.

SUSTENABILITATE

Cristina ne-a povestit că a stat în casă până când, după două săptămâni, s-a născut întrebarea: „Ce facem cu resursele noastre?” Au început să producă echipamente în atelierele Musette mult mai târziu decât alții, însă au ales astfel pentru că „aveam nevoie de sustenabilitate”.

„Acum este momentul în care oamenii pot arăta dacă sunt sustenabili sau nu. Perioada este una confuză. Mânat de panică, ai putea să te arunci să faci produse. Multă lume face produse, dar nu toate sunt sustenabile, adică să fie din materiale reciclabile, iar materialele să își facă treaba, să ofere protecție.”

La Musette au ales să producă viziere. „Nu am avut niciodată așa un produs bun.”, le-a spus un polițist la care a ajuns o vizieră. Cristina a considerat un fapt firesc asumarea răspunderii pentru produsul livrat. „Produsul trebuie să fie conform, să aibă un standard de calitate. Faptul că îl oferi gratuit, nu te scapă de răspunderea față de produs.’’

La acest proiect, Cristina a lucrat alături de o absolventă a programelor Leaders, Ruxandra Ion. Împreună au pus pe roate producția de viziere și au ales să facă bine folosind tot ceea ce au și tot ceea ce știu. Cristina ne spune cu emoție că „dacă vrei, dacă ai un gând, o idee, poți.”

„Sustenabilitate, acum, înseamnă să încercăm să găsim în fiecare dintre noi acea parte de umanitate. Fiindcă asta salvează planeta și ne salvează pe noi.”

RISCURI ȘI ALEGERE

„Singurul mod în care poți să pierzi, e să nu încerci, indiferent cât de greu e proiectul, chiar dacă pare imposibil. E o formă de lașitate față de tine însuți să nu încerci. Chiar dacă nu ai cea mai bună strategie sau un plan, e bine să iei hotărârea. Ce ți se poate întâmpla?”

E o formă de lașitate față de tine însuți să nu încerci.

„Să riști și să speri, iar obiectivul tău să fie mult, mult mai sus decât știi că poți să ajungi.”

„Nu deciziile sunt cele care te încurcă, ci cum poți să vezi un tablou complet al lucrurilor, cum să vezi că din orice situație ai de câștigat.’’

PIERDERI

„550 de oameni stau acasă din 13 martie. Decizia să închidem fabricile nu a fost ușor de luat, dar nu aveam încotro. Lumea nu își cumpără pantofi ca să stea acasă.’’

Cristina vede, însă, dincolo de aceste pierderi, pe care le consideră pierderi materiale. „Hai să ne bucurăm de ce avem acum. Ăsta e un secret, să te bucuri de ce ai acum.’’ Se concentrează pe oportunitatea din această perioadă, pe șansa fiecăruia de a petrece perioadă dinainte de Paște alături de familie. „O să fim bine.’’ ne spune.

„Am simțit perioada aceasta că nu suntem singuri. Că avem furnizori care ne iubesc, clienți care sunt alături de noi. Avem o comunitate de peste 30 000 de clienți, pe care îi simțim aproape.’’

Și înainte de această criză eram într-o criză, dar într-o criză despre care lumea nu știa să vorbească.

„Și înainte de această criză eram într-o criză, dar într-o criză despre care lumea nu știa să vorbească. Poți să arăți că o companie e foarte bine și atunci când nu e foarte bine. Trecem printr-o criză care începuse de mult. Dacă o companie e sănătoasă, etică, nu cade într-o lună.’’

„Cred ca e momentul cel mai bun în care putem să revizuim ce fel de companie suntem.’’

„O companie nesustenabilă e o companie care neajutată, nu supraviețuiește.’’

LUXUL ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ COVID-19

„Luxul adevărat nu e luxul vândut prin marketing. Să spui lux unui produs doar pentru că e scump, nu e lux. Într-o țară în care caracterul consumatorului e reprezentat de superficialitate face ca luxul să fie dat de preț.”

Luxul înseamnă ca produsul să fie sustenabil, așa își merită prețul. Un produs care e scump pentru a produce companiei profit, nu e sustenabil. Valoarea lui intrinsecă înseamnă sustenabilitate. Sustenabil înseamnă că se gândește la oameni, astfel încât să poată fi achiziționat de cât mai mulți oameni.”

Astăzi consumatorul e corupt prin etichetă. 0.2% din producție e sustenabilă.’’

Cristina ne îndeamnă să privim din nou la whole picture chiar și atunci când vorbim de modă, lux și haine.

Am întrebat-o pe Cristina cum putem vedea acest tablou complet sau whole picture? Cum face ea să reușească acest lucru?

Ne punem întrebări. Dacă un produs e corect, el e corect și nu trebuie forțat prin etichetă.’’ O etichetă în care sustenabilitatea e prezentată numai pentru marketing, deși nu se regăsește în conținutul produsului.

„La Musette, lanțul de achiziții de materii prime e direct, fără intermediari, producem, vindem în rețea proprie, reciclăm. Am gandit noi produse cu 0 waste. Punem căptușeală fără crom, fiindcă cormul face pielea să nu mai fie biodegradabilă.’’

CUM A ÎNCEPUT POVESTEA MUSETTE

„Tata voia să fac medicina, eu am vrut silvicultură, am ajuns la drept.”

Cristina ne-a povestit că totul a început odată de a renunțat la Facultatea de Drept.  „Mi-am dat seama că nu îmi place, asta s-a întâmplat după Dreptul Constituțional.”

„Bine că am luat decizia atunci, nu am mai pierdut 2 ani numai ca să am o diplomă. O diplomă care m-ar fi putut întoarce din drum.”

„Am început cu un capital de 700 de dolari. Am riscat toți banii. Am început să vindem țesături și să înțelegem ce înseamnă o piață capitalistă. Am avut succes. Clienții noștri erau proprietari de magazine de peste 40 de ani. Ne asociau cu copii lor. Cred că tinerii au această șansă. Mulți sunt speriați de faptul că sunt prea tineri. E bine să încerci, să faci greșeli când ești tânăr. Nu tot ceea ce crezi că e greșit, e într-adevăr greșit. Când porenști la drum cu o mulțime de NU-uri, asta nu e bine. Încercatul te face să înțelegi că nu mereu ai greșit.’’

„Am deschis prima fabrică de genți. Apoi fabrica de pantofi. Atunci a fost riscul cel mai mare. Am investit toți banii. Toată lumea în Italia ne spunea că e imposibil, că în Europa nu se mai produce nimic și că toți produc în China. Mi-am zis că dacă e atât de greu, înseamnă că nu o vor face toți, așa că hai să încercăm. Factorul de diferențiere îți aduce succes.’’

„Am adus primul tehnician italian, care a spun că e extraordinar ceea ce încercăm să facem, dar că echipamentele pe care le-am luat trebuie schimbate. Voiam un pantof de calitate, la cel mai înalt standard. Așa că am schimbat în acel an utilajele. Am reinstalat o fabrică nouă.’’

„Am început producția și am văzut că se rupeau pantofii pe bandă. După 20 de perechi nu am mai putut să stau. Abia după 200 de perechi am reușit o producție bună, o noutate mondială, pantofi cu vârf ascuțit montați mecanic. De atunci consider că a luat naștere fabrica. Cea mai performantă fabrică de pantofi din Europa, ca tehnică, materii prime, reguli de producție.’’

Cristina ne-a spus cât de important a fost pentru ea să învețe să asculte și să acționeze rapid atunci când a găsit soluția.

Un muncitor din fabrică i-a pus în contact cu italianul care a transformat Musette.

„Atunci cand nu ești arogant și asculți oamenii, vin informațiile valoroase, care îți pot salva viața.’’

PASIUNE

„Trebuie sa descoperi ceea ce îți place, atunci nu vei simți oboseala sau că viața ta e consumată de acel vis. Pasiunea e ceva ce nu poate fi învățat, ori e, ori nu e. Toată lumea o are, însă nu toți o descoperă.’’

„Începe să îți placă ceea ce știi cel mai bine și începi să ai succes cu ceea ce știi cel mai bine.’’

Am întrebat-o pe Cristina ce sfaturi are pentru aceia care vor să înceapă un business acum?

„Să inovezi, să faci ceva diferit și să nu te lași convins doar de aparență. Produsul trebuie să fie bun și pentru oameni. Foarte importantă e intenția. De ce facem produsul? Ajută oamenii? Pune-ți întrebări și ajungi la idei extraordinare.’’

„Afacerile trebuie sa fie mai bune, nu mai mari.’’

ECHILIBRU

Am întrebat-o pe Cristina ce face ca să găsească echilibrul perioada asta?

„Fac yoga în fiecare zi, beau ceai din copacul de ceai din Taiwan. Meditez sau sunt ocupată cu un proiect.’’

Cristina ne-a spus că în fiecare zi găsește alte 5-6 lucuri noi bune și frumoase, care se întâmplă doar fiindcă există carantina. „E liniște, curățenie, oamenii sunt mai amabili…”

Vă recomand să stați cu voi permanent fiindcă doar așa ajungeți să vă iubiți. Voi sunteți cei mai importanți în viața voastră. De foarte multe ori uităm de noi înșine și nu ne bucurăm de prezent. Orice situație are multe fațete. Trebuie să ne antrenăm să vedem binele. Vedem lucrurile bune care ni se întâmplă atunci când stăm cu noi.’’

’’Cred că oamenii se vor orienta spre less is more. Cumperi mai puțin, de mai buna calitate. În această perioadă fiecare a avut timp să se întrebe ce e valoros pentru mine?’’

’’Oamenii vor înțelege cât de dependenți suntem de importuri. În România nu există o companie care să producă măști autorizate. Mulți oameni sunt nepregătiți. Și trebuie să ne pregătim. Unde? La noi acasă. Avem în România câmpii, munți și ape, dar nu avem minte să păstrăm tot ceea ce avem.’’

’’În criză se naște ajutorul. Trebuie să înveți să ceri ajutor. Nu e o rușine.’’

Alex Gavan: Îmbrățișați-vă fricile, iubiți-le, nu fugiți de ele

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitat alpinistul Alex Găvan

„Sunt în tabăra de bază. Nu în tabăra de bază unde ar fi trebuit să fiu în mod normal în primăvară asta, pregăteam ascensiunea unui nou munte de peste 8000m, fără oxigen, în Nepal. [..] Acum sunt la base camp-ul meu de lângă București, ne-a spus Alex Găvan în deschiderea evenimentului de aseară.

IZOLAREA ÎN TIMPUL PANDEMIEI

L-am suprins cu o întrebare la care spune că nu crede că s-a mai gândit – Ce îți lipsește zilele astea?

„Cred că niciodată nu ne lipsește absolut nimic. Sentimentul că ne lipsește ceva îl avem când părăsim adevăratul nostru base camp, care este centrul conștiinței noastre. Și o luăm așa pe niște câmpii care nu au legătură cu sinele nostru cel adevărat și atunci ni se declanșează sentimentul ăsta de lipsa, că ceva nu este complet.”

Alex nu crede că zilele astea experimentăm cu adevărat izolarea. Pentru el izolarea înseamnă să stai doar tu cu tine, iar acum, în secolul 21, ai acces la o grămadă de lucruri în propria casă.

POTENȚIALUL ASCUNS

„Perioada asta pe care noi o trăim, dând la o parte tragedia contextului, are un potențial enorm pentru viată noastră. Brusc suntem în situația să punem pause la ce făceam înainte și să putem analiză sensul vieții noastre, rostul vieții noastre, ceea ce își dorește sufletul nostru să realizeze.”

„Poate e un moment bun să înțelegem planetă, să înțelegem ce vrea să ne spună, să descoperim ce avem noi de învățat din pandemia asta. În sfârșit, planetă începe să respire cât de cât. Este un prilej bun să reconsiderăm comportamentele noastre de consum, ceea ce ne este cu adevărat necesar.

A avut norocul să își petreacă copilăria într-un sat de la baza munților Făgăraș. De pe deal vedea vârful Negoiu, așa că natura a făcut parte din peisajul lui interior și alpinismul a venit ca un fel de progresie firească. „Când eram mic și mă plimbam prin grădina aia mare a fost ideea și sentimentul că binele meu depinde de sănătatea copacilor care mă înconjoară.”

Își dorește să ieșim din case într-un mod total asumat – cu fiecare celulă din noi, cu fiecare gest pe care îl facem, fiecare acțiune pe care o facem, fiecare cuvânt pe care îl spunem să fie total asumat.

PRACTICĂ PREZENȚA

Ia-ți câteva minute dimineață și gândește-te pentru ce ești tu recunoscător.

„Este ceva extrem de puternic, ne aduce în prezent, ne centrează.”

Astăzi, Alex nu a urcat un munte de 8000m cum plănuise de câteva luni bune, ci și-a tăiat trandafirii din curte și e foarte recunoscător pentru asta.

În meseria lui e esențial să fii 1000% prezent, pentru că asta face diferența dintre a supraviețui sau nu a supraviețui.

Nu pierde din vedere obiectivul, îl are bine întipărit în minte, dar pentru a ajunge acolo, trăiești fiecare pas.

IMBRĂȚIȘEAZĂ FRICA

„A-ți fi frică uneori poate să aibă o cauză foarte obiectivă și atunci să aibă un impact foarte pozitiv. Te ajută să nu îți pierzi viață.”

„Îmbrățișați-vă fricile, iubiți-le, nu fugiți de ele.”

„Ești la 7500m, ești în ultima tabăra, începe să ningă și trebuie te decizi dacă să coborî sau să urci. Analizezi extrem de obiectiv și decizi. Doar că uneori, în cazurile în care noi vrem să renunțăm, de cele mai multe ori cauzele nu au legătură cu exteriorul. Ține de lucruri subiective care au legătură cu propriile noastre traume, cu mindset-ul nostru.”

 „Cum facem cadin fiecare monstru, pentru că monstrul reprezintă frica, să reușim sămaicreștem noi în interiorul nostru un pas? Nu e niciodată ideea să creștem în altitudine. Poți să urci toți optmiarii din lume. Singurul rost e că să teînalte pe tine în interior.”

„Munții sunt niște mari maeștrii spirituali. Este vorba de tot procesul ăla prin care treci pentru a putea să ajungi pe vârf – antrenamente, finanțare, strategie, etc”

FRUMUSEȚEA INCERTITUDINII

„Dacă eu aș știi că merg în următoarea expediție și că o să urc vârful, în secundă doi vârful va deveni neinteresant pentru mine. Dacă știu că cu siguranță îl voi urcă, atunci vârful ăla nu reprezintă o provocare suficient de mare pentru mine, așa că de ce să îmi mai bat capul?”

„Outcome-ul trebuie să rămână deschis, pentru că până la urmă asta e ideea unei călătorii de tip inițiatic. Dacă știi dinainte care este outcome-ul, în momentul ăla nu ai ce să mai înveți.”

„Universitatea mea personală, PHD-ul meu personal, MBA-ul meu este să urc muntți de peste 8000m”

EȘEUL

„Ce vedeți voi la mine e vârful iceberg-ului. În expedițiile mele eu m-am întors de mai multe ori decât am urcat pe vârf.„

„Dacă te duci în Himalaya și te gândești că poate e singură șansă să fii acolo, atunci e foarte posibil să nu mai analizezi bine riscurile.”

„Noi considerăm ca fiind succes atingerea vârfului și considerăm ca fiind eșec orice se termină sub vârf.”

„Mie mi se pare că eșecurile din viața mea sunt momentele în care am dat mai puțin de 1000%.”

„Dacă știu că am făcut 1000% din ce a ținut de mine , atunci nu am nicio problemă să mă întorc fără să urc un vârf.”

„Dacă te gândești ce va zice X sau Y înseamnă că știi că puteai da mai mult din tine . Că te- ai lăsat copleșit de frici. Altfel nu ai cum să eșuezi , chiar dacă te-ai oprit la 100m înainte de vârf.”

„Când nu sunt aliniate mintea ta cu sufletul tău și cu inima ta, alea sunt momentele în care tu îți furi clipe din viața ta. Îți desconsideri darul numit viață .”

DĂ MAI DEPARTE

La sfârșitul evenimentului Alex Găvan ne-a invitat să ținem minte un număr de 8000m

8862 –SMS prin care să donăm 4 euro către Asociația Zi de bine

„Suferința fiecărei ființe este propria noastră suferință și bucuria fiecărei ființe este propria noastră bucurie. Nu donăm pentru spitale, ci donăm pentru noi toți .”

Urmăreste înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader cu Alex Găvan și nu uita să te abonezi la canalul nostrum de Youtube.

Despre Alex Găvan
Performer de top al României în alpinismul de altitudine extremă, Alex a escaladat șapte vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya, fără oxigen suplimentar și fără serpasi

Alex foloseste cea mai buna scena posibila, varfurile celor mai inalti munti ai planetei, pentru a face diferenta in cauzele de mediu sau sociale in care a fost sau este implicat. Printre ele se numără oprirea tăierilor ilegale de păduri, protecția ultimelor pădurilor virgine, Parcul Natural Văcărești, Centura Verde a Bucureștiului, salvarea Aspretelui (cel mai rar pește din lume) sau interzicerea utilizării cianurii în minerit.

După ce, pe 25 aprilie 2015, a supraviețuit cutremurului și avalanșei din Everest, a inițiat împreună cu echipa sa ”Bucurie pentru Nepal”, o campanie umanitară în urma căreia au fost construite trei școli în comunități izolate din Himalaya, unde acum învaţă aproape 300 de copii.

Identitatea națională și stilul de leadership

Te-ai întrebat vreodată cum identitatea națională a României, valorile, tradițiile și cultura influențează stilul de leadership, al tău și al celor din jur? Dacă tot am avut în centrul atenției zilele acestea multe elemente de tradiție și cultură îți propunem o conversație despre cum România poate fi văzută ca o organizație și care sunt elementele care influențează cultura noastră organizațională.

Primul  element care ne influențează stilul de leadership prin filtrul identității naționale este influența încă prezentă a sistemului socialist care încă se resimt, influențe care ne poziționează către un stil de leadership mai uman, mai puțin orientat spre performanță, cu multă birocrație, puține riscuri asumate și inițiativă. Cu toate acestea, sistemul trecut influențează doar o mică parte din stilul tău de leadership, însă mulți alți factori / predictori culturali, vor determina modul în care identitatea națională influențează stilul de leadership preferat dintr-o anumită țară. Dacă ești curios care dintre aspectele culturale din România îți influențează stilul de leadership, iată o scurtă listă a acestor elemente:

  • Limba vorbită: care va influența ușurința cu care se comunică;
  • Proximitatea: care va determina frecvența interacțiunilor între grupuri;
  • Colonizarea: care va determina modul în care interacționăm cu noi culturi și modul în care le integrăm atunci când avem un rol de leadership;
  • Religia: care influențează sistemul de valori la nivel de individ;
  • Economia locală care va influența atât schimburile, modul în care ne raportăm la universul și contextul din jur, cât și modul în care ne poziționăm față de diverse alte culturi;
  • Tipurile de industrie predominantă care vor determina practicile, comportamentele și stilurile de conducere și lucru în echipă prin influența idustriei, a stilului de lucru din industriile respective cât și a modului de învățare / dezvoltare tipic industriei respective.

Companiile sunt mereu preocupate de modul în care este asimilată și integrată cultura organizațională de către angajați, valorile, misiunea și stilul de leadership fiind elementele care îi vor diferenția pe piață, care vor oferi sentimentul de siguranță și apartenență. Cultura și identitatea națională funcționează similar, atât la nivel macro influențându-ne pe toți prin factorii mai sus menționați, cât și la nivel de companii și organizații deoarece se aplică mereu ca un filtru prin care sunt dezvoltate apoi elementele ce țin de cultura proprie a fiecărei instituții.

În acest context, un element foarte important de avut în vedere de către liderii din orice colț al lumii este inteligența culturală. Fiind conștienți de modul în care identitatea națională va influența stilul de leadership și aflându-ne într-un context global, multicultural, inteligența culturală te va ajuta să păstrezi combinația potrivită de flexibilitate și rigiditate, să îmbrățișezi culturi locale fără a face abateri de la propriul tău sistem de valori.

Și pentru că tocmai a trecut 1 decembrie te lăsăm cu o provocare. Știind care sunt predictorii culturali, gândește-te cum ți-a modelat România stilul tău de leadership. Acest exercițiu de autocunoaștere te va ajuta să fii mai conștient atât de propriul tău stil, cât și mai vigilent în a identifica și deschis în a colabora cu persoane cu o influență culturală diferită.

Photo by paul mocan on Unsplash