Opinie

Alex Gavan: Îmbrățișați-vă fricile, iubiți-le, nu fugiți de ele

Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

Înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader la care a fost invitat alpinistul Alex Găvan

„Sunt în tabăra de bază. Nu în tabăra de bază unde ar fi trebuit să fiu în mod normal în primăvară asta, pregăteam ascensiunea unui nou munte de peste 8000m, fără oxigen, în Nepal. [..] Acum sunt la base camp-ul meu de lângă București, ne-a spus Alex Găvan în deschiderea evenimentului de aseară.

IZOLAREA ÎN TIMPUL PANDEMIEI

L-am suprins cu o întrebare la care spune că nu crede că s-a mai gândit – Ce îți lipsește zilele astea?

„Cred că niciodată nu ne lipsește absolut nimic. Sentimentul că ne lipsește ceva îl avem când părăsim adevăratul nostru base camp, care este centrul conștiinței noastre. Și o luăm așa pe niște câmpii care nu au legătură cu sinele nostru cel adevărat și atunci ni se declanșează sentimentul ăsta de lipsa, că ceva nu este complet.”

Alex nu crede că zilele astea experimentăm cu adevărat izolarea. Pentru el izolarea înseamnă să stai doar tu cu tine, iar acum, în secolul 21, ai acces la o grămadă de lucruri în propria casă.

POTENȚIALUL ASCUNS

„Perioada asta pe care noi o trăim, dând la o parte tragedia contextului, are un potențial enorm pentru viată noastră. Brusc suntem în situația să punem pause la ce făceam înainte și să putem analiză sensul vieții noastre, rostul vieții noastre, ceea ce își dorește sufletul nostru să realizeze.”

„Poate e un moment bun să înțelegem planetă, să înțelegem ce vrea să ne spună, să descoperim ce avem noi de învățat din pandemia asta. În sfârșit, planetă începe să respire cât de cât. Este un prilej bun să reconsiderăm comportamentele noastre de consum, ceea ce ne este cu adevărat necesar.

A avut norocul să își petreacă copilăria într-un sat de la baza munților Făgăraș. De pe deal vedea vârful Negoiu, așa că natura a făcut parte din peisajul lui interior și alpinismul a venit ca un fel de progresie firească. „Când eram mic și mă plimbam prin grădina aia mare a fost ideea și sentimentul că binele meu depinde de sănătatea copacilor care mă înconjoară.”

Își dorește să ieșim din case într-un mod total asumat – cu fiecare celulă din noi, cu fiecare gest pe care îl facem, fiecare acțiune pe care o facem, fiecare cuvânt pe care îl spunem să fie total asumat.

PRACTICĂ PREZENȚA

Ia-ți câteva minute dimineață și gândește-te pentru ce ești tu recunoscător.

„Este ceva extrem de puternic, ne aduce în prezent, ne centrează.”

Astăzi, Alex nu a urcat un munte de 8000m cum plănuise de câteva luni bune, ci și-a tăiat trandafirii din curte și e foarte recunoscător pentru asta.

În meseria lui e esențial să fii 1000% prezent, pentru că asta face diferența dintre a supraviețui sau nu a supraviețui.

Nu pierde din vedere obiectivul, îl are bine întipărit în minte, dar pentru a ajunge acolo, trăiești fiecare pas.

IMBRĂȚIȘEAZĂ FRICA

„A-ți fi frică uneori poate să aibă o cauză foarte obiectivă și atunci să aibă un impact foarte pozitiv. Te ajută să nu îți pierzi viață.”

„Îmbrățișați-vă fricile, iubiți-le, nu fugiți de ele.”

„Ești la 7500m, ești în ultima tabăra, începe să ningă și trebuie te decizi dacă să coborî sau să urci. Analizezi extrem de obiectiv și decizi. Doar că uneori, în cazurile în care noi vrem să renunțăm, de cele mai multe ori cauzele nu au legătură cu exteriorul. Ține de lucruri subiective care au legătură cu propriile noastre traume, cu mindset-ul nostru.”

 „Cum facem cadin fiecare monstru, pentru că monstrul reprezintă frica, să reușim sămaicreștem noi în interiorul nostru un pas? Nu e niciodată ideea să creștem în altitudine. Poți să urci toți optmiarii din lume. Singurul rost e că să teînalte pe tine în interior.”

„Munții sunt niște mari maeștrii spirituali. Este vorba de tot procesul ăla prin care treci pentru a putea să ajungi pe vârf – antrenamente, finanțare, strategie, etc”

FRUMUSEȚEA INCERTITUDINII

„Dacă eu aș știi că merg în următoarea expediție și că o să urc vârful, în secundă doi vârful va deveni neinteresant pentru mine. Dacă știu că cu siguranță îl voi urcă, atunci vârful ăla nu reprezintă o provocare suficient de mare pentru mine, așa că de ce să îmi mai bat capul?”

„Outcome-ul trebuie să rămână deschis, pentru că până la urmă asta e ideea unei călătorii de tip inițiatic. Dacă știi dinainte care este outcome-ul, în momentul ăla nu ai ce să mai înveți.”

„Universitatea mea personală, PHD-ul meu personal, MBA-ul meu este să urc muntți de peste 8000m”

EȘEUL

„Ce vedeți voi la mine e vârful iceberg-ului. În expedițiile mele eu m-am întors de mai multe ori decât am urcat pe vârf.„

„Dacă te duci în Himalaya și te gândești că poate e singură șansă să fii acolo, atunci e foarte posibil să nu mai analizezi bine riscurile.”

„Noi considerăm ca fiind succes atingerea vârfului și considerăm ca fiind eșec orice se termină sub vârf.”

„Mie mi se pare că eșecurile din viața mea sunt momentele în care am dat mai puțin de 1000%.”

„Dacă știu că am făcut 1000% din ce a ținut de mine , atunci nu am nicio problemă să mă întorc fără să urc un vârf.”

„Dacă te gândești ce va zice X sau Y înseamnă că știi că puteai da mai mult din tine . Că te- ai lăsat copleșit de frici. Altfel nu ai cum să eșuezi , chiar dacă te-ai oprit la 100m înainte de vârf.”

„Când nu sunt aliniate mintea ta cu sufletul tău și cu inima ta, alea sunt momentele în care tu îți furi clipe din viața ta. Îți desconsideri darul numit viață .”

DĂ MAI DEPARTE

La sfârșitul evenimentului Alex Găvan ne-a invitat să ținem minte un număr de 8000m

8862 –SMS prin care să donăm 4 euro către Asociația Zi de bine

„Suferința fiecărei ființe este propria noastră suferință și bucuria fiecărei ființe este propria noastră bucurie. Nu donăm pentru spitale, ci donăm pentru noi toți .”

Urmăreste înregistrarea integrală a evenimentului Meet the leader cu Alex Găvan și nu uita să te abonezi la canalul nostrum de Youtube.

Despre Alex Găvan
Performer de top al României în alpinismul de altitudine extremă, Alex a escaladat șapte vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya, fără oxigen suplimentar și fără serpasi

Alex foloseste cea mai buna scena posibila, varfurile celor mai inalti munti ai planetei, pentru a face diferenta in cauzele de mediu sau sociale in care a fost sau este implicat. Printre ele se numără oprirea tăierilor ilegale de păduri, protecția ultimelor pădurilor virgine, Parcul Natural Văcărești, Centura Verde a Bucureștiului, salvarea Aspretelui (cel mai rar pește din lume) sau interzicerea utilizării cianurii în minerit.

După ce, pe 25 aprilie 2015, a supraviețuit cutremurului și avalanșei din Everest, a inițiat împreună cu echipa sa ”Bucurie pentru Nepal”, o campanie umanitară în urma căreia au fost construite trei școli în comunități izolate din Himalaya, unde acum învaţă aproape 300 de copii.

Capcana libertăţii în antreprenoriat şi definirea eficienţei ca manager şi proprietar de afacere

Sub o forma sau alta, ca antreprenori ne bucurăm de doza de libertate oferită de această poziție însă nu de puține ori s-a întâmplat să confund a ști că pot face un lucru cu realizarea sa. “A sti că pot face” se concretizează doar după ce l-am aplicat într-un proiect sau în modul meu de a mă organiza în cadrul firmei.

Sunt zile când sunt organizată și mă concentrez pe ceea ce am de realizat, nu doar de făcut, și, într-adevăr, rezultatele sunt clare, evidente și ”se vede ceva în urma mea” . Însă provocarea apare atunci când nu îmi aranjez sarcinile și mă trezesc la final de zi spunând: Asta este…las’ că le rezolv mâine. Evident că doar mie mi se întâmplă așa ceva și, de fiecare dată, ziua de mâine sosește cu propriile situaţii de rezolvat.

Da, a fi propriul tău angajat vine cu libertatea de a-ți putea decide programul de lucru, când și cum mergi la birou, când pleci, când stai până la 22.00 să termini un proiect,când lucrezi în week-end(și se întâmplă des), când îți iei o bine meritată pauză și multe altele. Însă este de preferat să ne bucurăm de această ”libertate” cu condiția să fim manageri profesioniști, eficienți și orientați spre rezultat.

A fi antreprenor nu înseamnă că le știi pe toate și mai ales să le faci pe toate tu. Veșnica noastră afirmație: e afacerea mea, nimeni nu știe să o facă mai bine ca mine…..ei bine, sunt alții ce ar putea face din afacerea mea una cu mult mai rentabilă și mai bine organizată.
Sistemele de lucru și concetrarea pe obținerea de rezultate versus cât de multe am de făcut sunt două elemente ce converg la a conduce afacerea cu profesionalism și a face performanță, atât tu cât și echipa cu care lucrezi.

Analizarea rezultatelor obținute este un obicei pe care trebuie să îl avem cu toții. Așa vom putea fi obiectivi în modul cum ne folosim timpul, însă impactul cel mai mare îl are în a lua deciziile corecte pe viitor, cu privire la cum vom aloca timpul pe multele sarcini de realizat.

Setarea obiectivelor afacerii, analizarea acestora, monitorizarea și controlul, coeziunea echipei ar trebui să facă parte din agenda zilnică a fiecarui antreprenor, fie că este managerul acesteia, fie că nu.
La final de an, indiferent că ne place sau nu, bilanțul trebuie depus, iar cifrele vor reflecta în mod clar și concret cât de eficient am lucrat.

Libertarea antreprenoriatului este frumoasă însă devine ușor o capcană prin neaplicarea unui sistem de management orientat spre echipă și realizarea obiectivelor stabilite, atât la nivel de firmă cât și la nivel de salariat.

Rolul artei și creativității în învățare

Școala s-a cam terminat anul acesta dar…învățarea continuă. Vom aborda astăzi subiectul învățării, indiferent de vârstă și modul în care acesta poate fi influențat de artă. Este cunoscut faptul că expresia creativă este modul prin care copiii își declanșează dezvoltarea emoțională, prin creativitate aceștia căpătând libertatea de a explora împrejurimile și de a învăța lucruri noi descoperind lumea. 

Acest proces rămâne valabil și mai târziu, când devenim adulți, chiar dacă joaca și arta în general capătă un rol foarte diferit în viețile noastre.

Într-o măsură semnificativă viitorul nostru va fi determinat de modul în care vom gestiona toată informația prezentă în jurul nostru. În această lume în care tehnologia avansează de la o zi la alta, tindem să ne concentrăm foarte mult pe aspectele tehnice și științifice ale lumii din jurul nostru, neglijând acele aspecte care pot îmbunătăți în general calitatea vieții. Încă de când suntem studenți sau chiar elevi suntem împărțiți în două categorii: cei care merg pe profile științifice și cei care merg pe profile umane/artistice, iar această segmentare ne va creiona întreaga traiectorie de viață. Ce ar fi dacă, în acest context, am vedea arta și creativitatea ca o metodă ci nu ca un “produs” în sine – o unealtă utilă și celor care pictează, compun sau performează, dar în aceeași măsură utilă și celor care proiectează, calculează și analizează.

Studiile arată că artele viziuale spre exemplu depind de un sistem complex de funcții cognitive și motorii superioare, ceea ce sugerează un puternic potențial de transfer cross cognitiv în procesul de învățare. Acesta este motivul pentru care nou-născuții învață prin imitație și repetare, iar neuronii oglindă pot fi explicația acestei abilități care stă la baza conexiunii între artele vizuale, auditive și procesul de învățare. 

Artele și creativitatea mai au un rol important în procesul de învățare: creșterea capacității de a tolera ambiguitatea și incertitudinea. Aceste două abilități sunt foarte importante mai ales în știință și procesul de învățare al materiilor exacte. Pentru a face față complexitatilor și ambiguităților științifice, gândirea intuitivă, creativitatea, deschiderea de a descoperi și explora pot să facă echipă cu gândirea rațională, contribuind astfel la noi descoperiri și la o capacitate mult mai evoluată de a experimenta. 

Cum poți să te expui la experiențe artistice pentru a-ți susține procesul de învățare chiar de acasă? E important să începi cu pași mici: joacă-te, invită-ți colegii la un brainstorming diferit, la o întâlnire în care nu mai există răspunsuri corecte sau greșite ci pur și simplu curiozitatea de a descoperi.
S-ar putea să fi surprins de rezultatele descoperite. Dacă da, atunci povestește-ne și nouă! 

Photo by Rachael Gorjestani on Unsplash

Educația non-formală: toate acele lucruri pe care nu le înveți la școală

De câte ori te-a întrebat cineva la școală ce valori ai, cum iei decizii în funcție de ele și cum ai ajuns să prețuiești aceste valori? Imaginați-vă o zi de vară (da, în vacanță) și o sală plină de liceeni entuziaști.

În luna iulie anul trecut, de exemplu, am avut training simultan cu 75 de liceeni din Lugoj, Reșița și Târgu Mureș și, la prima întâlnire, am început să vorbim concret despre comportamente și valori. Tema pentru întâlnirea următoare a fost să-și întrebe părinții și apropiații ce valori stau în spatele deciziilor pe care le iau în viață.
Restul articolului îl puteți citi pe Wall-Street.ro.

Leadership distructiv sau cum să conduci sigur către dezastru

Din punct de vedere istoric, un lider adevărat este perceput drept o persoană stoică, decisivă și carismatică. Dar adevărul este că există diferite tipuri de leadership ce pot fi eficiente, depinzând de modul și situația în care sunt folosite. De exemplu, multe companii pot beneficia de un lider energic și îndrăzneț, pe când altele ar beneficia de unul calm și concentrat.

Acest lucru vă poate permite să aveți o anumită doză de flexibilitate în momentul în care abia ați început lucrul într-o nouă poziție de leadership. Totuși, există câteva tipuri de leadership ce nu funcționează și nu vor funcționa niciodată:

1. Reactiv
Fiecare decizie sau acțiune din lumea business-ului poate fi categorisită drept proactivă sau reactivă. Măsurile proactive sunt cele luate înaintea rezultatului preconizat. Un astfel de exemplu ar fi avertizarea unui client că o comandă plasată de către acesta ar putea să întârzie.

Măsurile reactive sunt cele luate ca răspuns la un lucru deja întâmplat, cum este în cazul în care trebuie să vă cereți scuze unui client pentru o comandă ce a ajuns târziu. În general, măsurile proactive sunt cu mult superioare celor reactive, deoarece previn întâmplările neplăcute, în loc să fie mereu nevoie să reduceți pierderile deja suferite.

2. Optimist excesiv
Optimismul este benefic pentru orice companie dacă este la un nivel acceptabil și realist. De regulă, optimismul este asociat cu un moral ridicat și poate influența pozitiv fluctuația de personal. Cu toate acestea, ca lider, este imperativ să vă controlați propriul optimism și nu îl să lăsați să vă afecteze în vreun fel procesul de decizie.

Motivul pentru care optimismul excesiv poate fi dăunător este acesta: un lider optimist ar putea considera că o campanie cu 45% șanse de reușită să fie una benefică pentru companie. Acest gen de persoană se așteaptă la ce-i mai bun de la angajații săi, chiar și de la cei care, în trecut, au dovedit contrariul. O persoană mult prea optimistă preferă să se bazeze pe intuiție în detrimentul datelor brute.

Este evident faptul că toate aceste lucruri pot duce la un proces decizional mai slab. Pe scurt, optimismul ce subminează pragmatismul și rațiunea poate fi periculos pentru orice companie.

3. Control exagerat
Liderii ar trebui să aibă un anumit nivel de control asupra companiilor pe care le conduc. Aceștia trebuie să fie respectați, iar sarcinile pe care le propun trebuie să fie îndeplinite. Dar, în același timp, liderii nu trebuie să controleze, în totalitate, fiecare aspect al business-ului.

sursa foto: executivestyle.com.au

De prea multe ori, din dorința de a avea o productivitate mai mare, liderii încep să își supravegheze îndeaproape angajații, introduc noi reguli de desfășurare a muncii și urmăresc până și cele mai mici sarcini pe care aceștia le au de făcut. Această abordare obsesivă a unui lider poate da rezultate pe termen scurt, dar, dacă veți face asta pentru prea mult timp, există o posibilitate foarte mare ca angajații dumneavoastră să își caute de lucru în cadrul altei companii.

Există un motiv pentru care acei oameni au ajuns să vă fie angajați și trebuie să aveți încredere în faptul că pot realiza toate directivele pe care le-ați trasat. Dacă nu aveți încredere în ei, căutați alte persoane pe care vă puteți baza.

4. Distant
Un șef distant poate fi, în unele situații, benefic pentru companie. Totuși, vine un moment în care distanța poate afecta decisiv moralul și productivitatea. Angajații pot rezolva majoritatea sarcinilor de unii singuri, dar există momente în care au nevoie de un sfat sau de puțin ajutor pentru a-și realiza obiectivele.

Dacă un lider nu este disponibil atunci când ar trebui să se ocupe de astfel de cereri, sau mai rău, nu oferă nici măcar o direcție generală, angajații vor ajunge la epuizare. Dacă sunteți lider, este o idee bună să comunicați cu angajații dumneavoastră în mod regulat. Interacțiunile personale generează legături mai puternice între angajați și duc la o colaborare mult mai eficientă.

5. Narcisist
Puteți deduce doar din denumire neplăcerea de a lucra cu acest tip de lideri. Un stil de leadership narcisist este concentrat pe propria persoană și tinde să se dezvolte la acele persoane care se îndrăgostesc de ideea de a fi lideri.

Oamenii care conduc în stilul acesta își doresc să fie remarcați și să obțină cât mai multă glorie, iar toate acțiunilor acestora sunt îndreptate către câștigarea respectului și admirației celor din jur. De cele mai multe ori, aceștia își vor însuși realizările angajaților sau îi vor submina pentru a se simți superiori.

Deși sunt capabili să încheie numeroase contracte datoriă carismei lor, acest stil de leadership va duce, inevitabil, la angajați ce se vor simți neglijați și subapreciați, având ca efect scăderea moralului și a productivității.

În mare, acestea sunt 5 stiluri de leadership extreme. Pe lângă încercarea de a le evita pe fiecare în parte, un alt lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă construiți propriul stil de a conduce. Puteți face asta pornind de la anumite modelele de leadership ce au avut un total succes – fie că vorbim aici de firme, oameni politici sau pur și simplu manageri ce v-au impresionat – și să le personalizați pentru a se potrivi cu personalitatea, angajații și specificul companiei dumneavoastră.

Oameni obișnuiți și extraordinari

Am sărbătorit săptămâna aceasta ziua națională și având pentru prima un rol exclusiv de spectatori. Nu ne-am mai înghesuit la paradă, n-am mai avut parte de tancuri și avioane de luptă, de târguri unde se servește tradiționala fasole cu ciolan și nici de producții TV impresionante (concerte, emisiuni live cu public sau programe speciale).

Cu toate restricțiile, totuși, acest 1 decembrie pare că a reușit să pună lumină pe un alt tip de erou național, să ne scoată la iveală exemplele de inițiativă și curaj din propriile case, din micro comunitățile în care ne-am petrecut deja ultimele 9 luni de pandemie. Fie că vorbim despre membrii familiei, despre vecinii de pe scară sau din cartier, am putut observa în jurul nostru o paradă a comportamentelor obișnuite, dar care fac din acești oameni liderii necesari acestei perioade. Ne-am gândit astfel să facem o listă cu lucrurile extraordinar de obișnuite pe care le-am observat, ca un portret al nostru, al fiecăruia dintre noi care îi inspirăm pe ceilalți fără să ne dăm seama:

  • Sunt aproape respectându-ți libertatea și intimitatea: ne este greu să păstrăm distanța în această perioadă, mai ales când ne vedem cu oameni dragi pe care ne-am obișnuit să-i vedem mai mult într-un ecran decât față în față. Cu toate astea, am observat cum oamenii reușesc să-și înfrâneze primul impuls de a merge spre o îmbrățișare sau o apropiere fizică, ba chiar transmit sentimentul de siguranță prin faptul că se asigură că poartă o mască atunci când te întâlnesc, prin păstrarea distanței și asigurarea constantă că ceea ce fac este pentru a te proteja. Astfel de comportamente nu fac decât să demonstreze responsabilitate și grijă față de ceilalți, mai presus de propriie nevoi emoționale;
  • Aleg să fiu bun: chiar dacă trecem prin stări emoționale puternice, prin situații care ne consumă toată răbdarea, uneori, ne întâlnim cu oameni care în ciuda tuturor lucrurilor negative din viața lor aleg să te facă să te simți bine. Fie prin modul în care îți vorbesc – ai observat că sunt persoane cu care vorbești care se comportă ca la un inverviu, vorbesc doar despre propria persoană? Există și acea categorie de oameni care vor fi pur și simplu curioși și cărora o să le pese mai mult de tine, iar asta este extraordinar. Dacă ai exersat la rândul tău bunătatea, ai descoperit că efectele asupra stării tale de bine sunt similare și atunci când primești, și atunci când oferi.
  • Sunt dispus să fiu vulnerabil: este incredibil cum sinceritatea și autenticitatea reușesc să ne aducă împreună. Atunci când suntem sinceri, chiar și cu persoanele care nu sunt cele mai apropiate / nu sunt persoanele noastre favorite, dispare orice scânteie de conflict și sentimentul pe care îl trăiești este unul de apropiere și firesc. Nu este neapărat nevoie să stai de vorbă cu o persoană cunoscută sau un vechi prieten, poate fi un simplu gest în trafic, poate fi vocea persoanei de la casa de marcat care îți spune că a avut o zi grea, sau un vecin care alege să-ți țină ușa deschisă chiar dacă afară e frig și zăpadă.

Uneori, adevărații eroi și lideri suntem chiar noi, prin micile gesturi pe care alegem să le facem, prin faptul că suntem conștienți de impactul acțiunilor și cuvintelor noastre asupra celorlalți. Dacă ai întâlnit un astfel de comportament descris mai sus, sau dacă la rândul tău l-ai practicat, poți fi bucuros că anul acesta ai avut parte de o paradă altfel.

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #145.

Photo by Jon Tyson on Unsplash

Spune-mi ce planuri ai de sărbători ca să îți spun ce să practici în 2020

Așteptările de la noi și de la ceilalți am putea spune că sunt mult mai mici în perioada sărbătorilor, dar proba realității e proiecția pe care ne-o tot facem de câteva luni bune pentru zilele ce vor urma.

Realitatea are, de obicei, 3 scenarii:

1. To Do list-ul arată ca într-o săptămână încărcată la birou
Personal, de pe la final de octombrie, încep ușor-ușor să îmi umplu lista lucrurilor pe care le voi face în vacanța de iarnă. Tot ce nu am timp sau nu vreau să îmi fac timp să fac, tot ce îmi doresc și tot amân de ceva vreme, tot ce nu îmi permit să fac – toate se duc spre perioada în care timpul pare că stă în loc. Și iată-mă pe 24 decembrie, cu agenda și laptopul printre făină și scorțișoară. Testez cele 3 prăjituri pe care sigur nu le vom putea mânca, dar eu visez de prea mult timp să le fac, plătesc între reprize câte o factură restantă, bag sandalele la iernat și mai scriu câte o propoziție la articolul de pe blogul de travel pe care anul ăsta l-am cam abandonat. Vă recunoașteți în personajul descris? Eu sigur da. Povestea e a mea, dar dacă schimbăm puțin activitățile, e și a multor oameni pe care îi cunosc.

2. Netflix, Facebook, Youtube, TV, Instagram, combinate cu reprize de somn
Urmează categoria celor care de sărbători nu vor să facă nimic. Sunt acei prieteni pe care îi suni și abia reușesc să vorbească de oboseală pentru că s-au culcat la trei dimineața ca să termine și ultimul sezon din Narcos. Și doar nu credeți că au terminat. Mai au câteva seriale pe listă, plus că nu le scapă nicio postare de pe rețelele de socializare și îi frustrează la maximum când intră pe Instagram și nu mai mișcă nimeni nimic. Ai zice că pentru prietenii ăștia 1 ianuarie e previzibil. Ei bine, nu. Începutul de an îi prinde la fel de obosiți și frustrați că între timp și-au amintit că erau câteva lucruri pe care totuși voiau să le facă. Poate cel puțin wishlist-ul pe 2020. Ups, tocmai s-au prins că nici pe ăla de anul trecut nu l-au făcut, doar i-au dat Duplicate celui din 2018.

3. Maratonul petrecerilor și al vizitelor
Urmează party people. Ei știu sigur ce vor. Visează la sarmalele mamei și nu spun “nu” nici la cele pe care le-au gătit bunicii, prietenii, prietenii prietenilor. Chiar pot face un top la sfârșit de sezon. Plus că nu au apucat să vadă cum i-a ieșit lu’ unchiu’ vinul anul ăsta. Încălzirea o fac la petrecerile de îngropat anul și stretching-ul la after party-urile de Sfinții Vasile și Ioan. Dacă nu cumva sunt chiar ei sărbătoriții. Nu au știu ei părinții ce nume să le pună? Acești prieteni sigur mai au nevoie de o vacanță de recuperare și de un detox serios după Sărbători.

În “Eseuri de duminică”, Constantin Noica vorbește de vacanță, dar niciunde nu apare ideea de nisip fierbinte, pârtii bune, obiective turistice faimoase sau mâncăruri alese. În schimb, mantra eseului său e următoarea: momente de răgaz. Iar dacă am traduce-o în limbajul contemporan, atunci probabil i-am spune mindfulness. 2019 e un an bun pentru a ne dezvăța de goana după experiențe care ne fac creierul să alerge haotic. Uneori și el are nevoie de repaus, nu doar corpul. Și abia atunci putem începe să vorbim despre momente de răgaz. E timpul să potolim toată alergarea exterioară și interioară și să avem curaj să stăm față în față cu trăirile noastre, cu fricile noastre, să acceptăm că sunt goluri pe care nu le putem umple cu “diamantele” pe care ni le punem pe exterior.

Practici pentru 2020:

1. Fii prezent(ă). Momentele de răgaz sunt cele în care poți să îți auzi bătăile inimii, când simți adierea vântului lin, când vezi roua de pe frunzele copacilor, când admiri vrednicia furnicilor, când numeri stelele sau admiri norii pufoși. Nu te întreb când ai făcut ultima dată asta, dar te invit să îți iei zilnic o pauză de 10 minute, ideal la jumătatea zilei, să ieși din casă sau să te deconectezi de la orice ai de făcut în momentul ăla și să te concentrezi pentru câteva minute asupra unui singur lucru. Fie unul dintre cele menționate mai sus, fie o acțiune pe care poate o faci în mod repetat și ai ajuns să o faci pe pilot automat, cum ar fi băutul cafelei. Ai savurat vreodată cu atenție un flat white până la ultima picătură?

2. Blochează-ți în calendar spațiile libere. Întrebarea pe care le-o puneam zilnic părinților când eram mică era “Unde mergem azi?”, iar dacă răspunsul era “Nicăieri”, întrebarea imediată era “Atunci cine vine pe la noi?”. Astfel de comportamente validate în copilărie ajung să se transforme într-un adevărat inamic pentru viitorul adult. Agenda încărcată devine indicatorul stării de bine, când de fapt ești în echilibru abia în momentul în care nu ai nevoie de nimic exterior (oameni, obiecte, mâncare, locuri, experiențe) pentru a fi fericit.

3. Ține un jurnal zilnic al emoțiilor. În urma cu câțiva ani, în Guatemala, am întâlnit o americancă care de la 17 ani ținea un jurnal zilnic, ea având peste 50 de ani. În America e o practică des întâlnită, mai ales că ei nu au aversiune la rutină. De atunci mi-a rămas in minte ideea că în felul ăsta poți știi ce ai făcut într-o zi specifică, oricât de îndepărtată ar fi de prezent. Dar nu a fost un motivator suficient pentru a mă ține de treabă. In schimb, m-a cucerit ideea de a derula in fiecare seara filmul emoțiilor pe care le-am trăit în ziua respectivă. Fără să le premiez, fără să le reneg, pur și simplu să le conștientizez, să le înțeleg și să le accept. Te invit să îți iei 5 minute în fiecare seară și să îți notezi emoțiile într-un jurnal, eu folosesc un app – Grid Diary. Nu e nevoie să te gândești la formă, poți șterge toate notițele la sfârșit de săptămână, lună, an. Exercițiul în sine se concentrează pe prezent și minunile se întâmplă fix în momentul în care pui în cuvinte ceea ce ai simțit în ziua respectivă.

4. Practică yoga. Știu că ai auzit de multe ori sfatul ăsta și probabil simți că nu e pentru tine, dar dacă îți spun că nu e nevoie să te expui prea mult și nici să te deplasezi? Îți recomand să urmezi un program de yoga chiar la tine în sufragerie. Se numește 30 Days of Yoga with Adriene și, așa cum îi spune și numele, sunt 30 de sesiuni de yoga de 15-20 de minute fiecare, iar Adriene e un bun exemplu de walk the talk, așa ca o sa ai de învățat pe doua direcții.

“Tratamentele” de mai sus sunt o combinație între ce am citit în diverse cărți și articole și ceea ce am testat eu sau oameni apropiați mie. Am început la rândul meu să le practic și, pentru că deja văd rezultate, îndrăznesc să le dau mai departe în acest spațiu.

Și nu uita – LESS IS MORE!

Cum și cine formează un lider?

Cea mai mare parte a activităților pe care le desfășuram cu toții sunt activități care implică și alte persoane (cel puțin încă una); în acest context, liderul joacă un rol decisiv în organizarea și desfășurarea acțiunilor și se bucură de o atenție generală sporită. Multe decizii sunt luate și multe acțiuni sunt executate, cu referire la indicațiile pe care liderul le dă sau le-a dat anterior sau principii generale pe care acesta le-a imprimat în grupul respectiv.

Liderii nu se nasc, ci se formează. Întrebarea care se pune în jurul acestui concept de formare este: «Cum se formează un lider, sau, mai precis, cine formează un lider?» Indiferent dacă vorbim despre organizații profesionale (companii, asociații, universități) sau grupuri personale (un club sportiv), liderii sunt un punct important de referință. Cu siguranță, în mare parte, este vorba de o decizie personală și fiecare individ controlează propriul proces de formare personală și profesională. Pentru a învăța însă, este nevoie și de surse de informație. În prezent, informația se acumulează cu o viteză impresionantă, iar sursele sunt mai diverse ca niciodată. Există totusi o sursă sau o metodă de formare, care nu s-a schimbat de foarte mult timp, și anume, oamenii, ceilalți, cei cu care venim în contact în diversele activități pe care le desfașurăm.

Discutând despre procesul de învățare vom avea desigur perspective diferite în funcție de subiect: cel care educă și cel care este educat. Cu siguranță că procesul de învățare contribuie la dezvoltarea ambilor subiecți, însă uneori, această relație căștig-căștig este dificil de observat în mod direct. O cauză probabilă este aceea că reciprocitatea câștigului nu este întotdeauna directă și de multe ori, câștigul obținut îmbracă forme diferite pentru fiecare participant la acest proces. Diferența de câștig aparent creată este foarte bine ilustrata de o poveste pe care o mătușă mi-a spus-o. În urmă cu câțiva zeci de ani, un copil în vârstă de 8 ani se juca în fața blocului cu un prieten al său, un copil provenind dintr-o clasă socială inferioară. Când primul copil s-a întors acasă, mama sa i-a spus că nu ar mai trebui să se joace cu acel prieten al său pentru că nu prea are ce să învețe de la el. Răpunsul a venit prompt: «Poate are el ce învăța de la mine!»

Liderii se formeaza prin vointă proprie, cu siguranță, însă contribuția dedicată a unei persoane poate face ca procesul să fie mai rapid, mai eficient și capabil de a fi duplicat cândva de către cel care a fost format. Este vorba aici despre un lanț al valorii adăugate care, cu siguranță că nu se încheie după primele două elemente (liderul formator și liderul format), ci cu siguranță aduce o contribuție în viata mult mai multor persoane (un exemplu simplu ar fi grupurile conduse de cei doi lideri).

Este eficient ca liderii actuali să investească timp și energie în formarea altor lideri? Este inteligent ca acest demers să fie structurat și gestionat ca orice alt proiect de dezvoltare și/sau investiție? Cu siguranță că nu toți liderii sunt formatori dedicați, însă majoritatea formează alți lideri (uneori inconștient). Așadar, prin natura lor, liderii contribuie la dezvoltare, în general, iar în mod particular, aceștia ar trebui să contribuie continuu, la dezvoltarea altor lideri.

Leadership fără scenariu

Există în lume un mod de viață și de gândire prin care oamenii lucrează împreună la nivel de măiestrie. Doar prin ascultare, încredere, coordonare și conectare la o viziune co-creată și împărtășită, reușesc să miște totul. Și fiecare dintre ei își găsește de fiecare dată un loc și un rol în echipă, iar toate se întâmplă spontan, pornind doar de la o …sugestie.

Este vorba de teatrul de improvizație, o formă de artă în care actorii performează în mod spontan, bazându-se pe ideile comune, colaborare, spontaneitate și lucru în echipă. Spectacolele sunt realizate fără scenariu sau recuzită, iar actorii care joacă sunt responsabili de a crea pe loc toate elementele de care au nevoie.

Improvizația nu este un element de sine stătător, la fel ca leadershipul, ea este un proces. Ne vom uita astfel la cum cele două procese pot avea multe elemente comune și cum stilul de leadership poate fi dezvoltat prin improvizație.

Scurt istoric despre improvizație

Deși în România se practică doar de câțiva ani, improvizația își are originile încâ din Italia secolelor 16-18, când commedia dell’arte era o formă de artă spontană, prin care oamenii își trăiau realitățile pe scenele improvizate de actorii-călători.

În epoca modernă, teatrul de improvizație a fost teoretizat pentru prim dată în anii 1940-1960 de către Viola Spolin  academician de teatru, profesor și antrenor de actorie care a teoretizat pentru prima dată tehnici specifice prin care improvizația se poate preda și antrena.

De atunci s-au dezvoltat cele mai importante școli, curente și oameni  în improvizație: Del Close și The Second City în Chicago și Keith Johnstone și Theatre Machine în Londra.

Astăzi, improvizația poate fi întâlnită în orice colț al lumii, fiind un limbaj universal care creează unele dintre cele mai puternice și unite comunități, iar abilitățile unui improvizator pot transforma modul în care leadershipul este perceput.

Ce pot aplica în leadership? 

Datorita faptului că improvizația nu este un element de sine stătător, ci un proces (improvizația este un proces prin care poți crea piese de teatru, comedie, muzică jazz), poate fi privită și ca un proces către un nou stil de leadership.

Ne vom uita la cele 7 principii de improvizație care se aplică în toată lumea, din Columbia, Canada, Statele Unite, Finlanda, Germania, Franța și România, orice improvizator le cunoaște și le aplică pe scenă și de foarte multe ori și în viață. Principiile au fost inițial numite de către Dave Morris în The Way of Improvisation, iar acum ne vom uita la meta dimensiunea ce se poate aplica direct în leadership.

1. JOACĂ: o facem toți atunci când suntem copii, dar pe măsură ce devenim adulți ne pierdem abilitatea de a ne juca. Joaca este dorința de a ne alătura într-o mișcare, într-o activitate, doar pentru că ne dorim să fim acolo și pentru că ne place.

Astfel joaca = plăcere. Și alegem să o facem pentru că ne face să ne simțim bine.

Cănd devenim adulți, opusul jocului este….munca. Și de cele mai multe ori munca nu este egală cu plăcerea.

Gândiți-vă cum ar fi dacă atunci când ne implicăm în responsabilitățile zilnice, atunci când alegem ce să facem din punct de vedere al carierei, am alege cu bucuria cu care alegeam joaca?

Când ne jucăm, nu ne gândim la toate lucrurile care ne îngrijorează, suntem prezenți în moment. Munca este în schimb ceva serios. Ce ar fi dacă am trata-o cu aceeași prezență și deschidere cu care am trata joaca?

2. DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI: Cel mai important este să-ți dai voie. Pentru că greșeala este inevitabilă. Și fiecare dintre noi o experimentăm pe parcursul vieții. Improvizatorii numesc greșeala o oportunitate. Un mod de a te dezvolta, de a descoperi ceva nou, de a încerca să obții un rezultat într-un mod diferit. Atunci când improvizezi și greșești, într-o scenă, în alegerea unui personaj, vei accepta că s-a întâmplat asta și o vei lua de la început. Ce ar fi dacă am trata astfel greșelile și în viața de zi cu zi.

3. ASCULTĂ: în improvizație ascultarea are o valență foarte puternică: ascultarea este disponibilitatea de a te lăsa modificat. Este deschiderea cu care asculți ceea ce ți se transmite și nu doar ca să oferi un răspuns potrivit pentru a-ți susține punctul de vedere, ci ca să îți poți schimba punctul de vedere în funcție de ce ți se spune. Este cea mai pură formă de ascultare și comunicare deoarece nu implică deloc ego-ul. Imaginați-vă o conversație cu oamenii din echipa voastră în care toată lumea vine cu această disponibilitate de a se lăsa modificați.

Altfel, dacă nu sunteți disponibili să vă schimbați, nu ascultați cu adevărat. Deja v-ați făcut un plan, aveți o idee, îi veți lăsa pe ceilalți să vorbească spre voi și apoi veți răspunde conform planului.

Improvizația este o formă de artă colaborativă. Colaborativ este similar cu a te scoate pe tine însuți din ecuație. Este despre voi, nu despre tine.

4. SPUNE DA..: o atitudine pozitivă și deschisă te va duce către nou. „Da”-ul este modul prin care lucrurile merg mai departe. „Nu”-ul este modul prin care lucrurile nu pot înainta. În leadership, a spune „Da” este similar cu a avea încredere în ceilalți, în propunerile și sugestiile lor. Bineînțeles, „Da”-ul este și metaforic. Nu ne dorim să spunem „Da” la orice. Este vorba de disponibilitatea de a asculta și de a încuraja părerile celorlalți.

5. ADAUGĂ / SPUNE ȘI…: În improvizație principiul este „Spune și…”, adică, după ce ai fost de acord cu părerea celorlalți vino și tu cu input-ul tău personal. Input-ul personal nu neagă părerea celorlalți ci o completează. Și așa am revenit la ideea de co-creare: fiecare vine cu câte o cărămidă și construim împreună ceva ce n-am fi putut construi individual. Pentru că a fost nevoie de cărămizile fiecăruia.

6. JOACĂ JOCUL: Da, și în viața de zi cu zi se aplică, nu doar în improvizație. Prin joc înțelegem orice activitate care are cel puțin o regulă de funcționare. Ceea ce fac regulile în improvizație, cât și în leadership, ne lasă spațiul în care putem să improvizăm.

7. BUCURĂ-TE DE PROCES: atât improvizația, cât și leadershipul, sunt un proces prin care facem lucrurile să se întâmple. Când te bucuri de fiecare moment având în minte viziunea de ansamblu spre care mergi începi să trăiești în prezent și nu într-o continuă expectativă. Fiecare succes și fiecare eșec sunt parte dintr-un proces de care ești responsabil să te bucuri.”Trebuie să fac asta perfect” este modul prin care mintea îți pune capcane în fața vulnerabilității momentului prezent. Oricare va fi destinația, vei rămâne cu amintirea călătoriei.

Când vă veți bucura de proces nu o să vă mai fie teamă să jucați jocul. Veți fi prezenți, aici și acum, și vă veți da voie să greșiți pentru că greșelile sunt doar o oportunitate de a învăța ceva și a vedea lucrurile diferit. O să ascultați mai bine, o să spuneți „da” …o să spuneți „și”, o să fiți pregătiți pentru orice ar putea să vă aducă jocul în cale. Iar când veți face asta cu oamenii din echipa voastră veți ști că de astăzi, cel mai important scenariu de leadership sunteți…voi.

Scrisoare către Moș “Șef”

“Dragă Moșule,

Te rog ca anul ăsta care vine – și dacă s-ar putea și de-acum încolo – să îmi îndeplinești următoarele dorințe:

– să mă tratezi ca pe un adult;

– să mă tratezi cu respectul cuvenit și să-mi vorbești frumos;

– să-mi vorbești de la egal la egal, nu ca de la Șef la subaltern;

să înțelegi că tonul face muzica de cele mai multe ori;

– să mă lauzi când găsesc soluții ingenioase chiar dacă nu sunt cele intuite sau sugerate de tine;

– să înțelegi că nu sunt responsabil de faptul că afacerea ta merge bine sau nu, mai mult decât ești tu însuți;

– să înțelegi că dacă mă mișc mai încet nu înseamnă că sunt leneș;

– să înțelegi că dacă nu vin în week-end la birou, nu înseamnă că sunt neloial sau neasumat;

– să înțelegi că, dacă uneori nu fac bine ceea ce fac, este poate și pentru că tu nu mi-ai transmis ceea ce trebuie, cum trebuie;

– să înțelegi că mi-aș dori mai degrabă un lider și nu un șef;

– să înțelegi că uneori nu mă simt bine (sau nu am chef), întocmai ca și tine, iar asta nu înseamnă că nu fac parte din echipă;

să nu mă ameninți cu “datul afară”, la fiecare greșeală;

să știi că dacă vrei să știi totul și să mă controlezi, nu mă lași să evoluez;

Scrisoarea continuă mai jos

Acum e momentul. Dacă aveți de bătut un apropo șefului, adică lui Moș Crăciun, trimiteți vorbele Elfului nostru destinatarului potrivit. Foto credit: Adelina Maria

– să nu-ți fie teamă că aș putea să te depășesc profesional, poate că e firesc să fie așa;

dacă vrei să fiu creativ, mai lasă-mă cu procedurile și formalismele exagerate;

– micromanagementul e util doar în criză;

– să înțelegi că problemele tale personale nu trebuie să îți influențeze conduita la muncă;

– să înțelegi că uneori nu respect dead-line-ul fiindcă tu nu mă lași să-mi fac treaba și mă întrerupi;

– îmi doresc să fii integru; fă ceea ce spui că faci; respectă-ți promisiunile;

– și eu îmi doresc la fel de mult ca tine să ne meargă bine și înțeleg că dacă ne merge bine tuturor e valabil și pentru mine;

să știi că atunci când nu înțeleg, nu sunt prost, incompetent, millennial, etc. Poate doar trebuie să îmi mai explici o dată;

– să înțelegi că nu trebuie să aștepți un an ca să mă “evaluezi” și să-mi comunici dacă ești nemulțumit; așa am șansa să rectific eventualele neconcordanțe.

Cam asta e pentru anul care vine și promit că nu te mai deranjez cu scrisori, ci o să te abordez direct ori de câte ori o să am ocazia.

Semnat,
Elful Tău”