Resurse

Recunoaștere și recunoștință la locul de muncă

Săptămâna aceasta a avut loc Ziua Recunoștinței, o sărbătoare întâlnită în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite și Canada), iar simbolistica zilei reprezintă recunoștința adusă pentru bogăția recoltei din fiecare an. În prezent, Thanksgiving este o sărbătoare care deschide sezonul festiv de iarnă, în care în zilele de joi și vineri nu se lucrează, iar familiile se reunesc pentru a petrece împreună un weekend prelungit.

La nivel psihologic recunoștința este o emoție pozitivă care are multe beneficii în context social: contribuie la o perspectivă optimistă asupra vieții, întărește relațiile și scade efectele anxietății și stresului. Totodată, această emoție poate să alimenteze cu energie bună o persoană astfel încât să putem face față mai ușor situațiilor dificile, proiectelor complicate, perioadelor aglomerate atât personal cât și profesional. 

În acest context, vrem să povestim astăzi cu tine despre recunoașterea la locul de muncă, o nevoie constantă pe care o avem fiecare dintre noi, fie că suntem liderii unor echipe și ne întrebăm constant dacă oamenii sunt conștienți de eforturile și sacrificiile noastre, fie că facem parte din echipe și căutăm validarea și aprecierea liderilor și a colegilor noștri. Dacă recunoștința poate să genereze atât de multe efecte pozitive, recunoașterea la locul de muncă poate fi un element cheie în menținerea unui climat organizațional bun, mai ales în contextul pandemic și incert în care ne aflăm. Cum putem să dezvoltăm această practică și cum putem să-i încurajăm pe colegii noștri să o folosească mai des?

Dacă ne uităm în profunzime, scopul recunoașterii oamenilor din echipă este de a consolida anumite comportamente, practici sau activități care au rezultat performanțe mai bune și un impact pozitiv în echipă / business. Iată câteva lucruri pe care le poți face indiferent dacă ai un rol de leadership sau nu, iar rezultatele pot fi resimțite chiar la nivel de business:

  1. Fă-ți timp pentru momente de recunoaștere a colegilor: pune-ți în calendar momente în care pur și simplu să stai de vorbă cu colegii tăi și să le mulțumești pentru lucruri foarte specifice (ex. Cum au gestionat o situație / cum îți răspund la mesaje / pentru o simplă conversație la cafea pe care ați avut-o în urmă cu ceva timp). În general avem o atitudine pasivă și practicăm recunoștința când se strâng multe lucruri pentru care vrei să mulțumești. Noi îți recomandăm să fii proactiv și să cauți chiar acele lucruri mici pe care poate nu le-ai fi observat cu altă ocazie.
  2. Dă-le tuturor o voce:  Aprecierea nu este doar un sistem de jocuri și recompense. Ar trebui să fie încorporat în cultura ta. O modalitate de a face acest lucru este să le dai tuturor șansa să contribuie la decizii, să aibă o voce și să contribuie la decizii importante. Întreabă-i care este părerea lor, s-ar putea ca schimbarea de perspectivă să te ajute în moduri pe care nu ți le-ai imaginat. 
  1. Încurajează-le educația continuă: se potrivește foarte bine pentru liderii de echipă, însă acest comportament poate să însemne fie să le oferi șansa să participe la cursuri, să acceseze conținut din sferele lor de interes, totodată poate fi și o practică în care nu este neapărat implicat un cost – le poți trimite resurse pe care tu le-ai identificat ca fiind de interes pentru ei (articole, cărți, resurse video). Colegii vor aprecia atenția ta față de interesele lor, cât și faptul că îți dorești să creșteți împreună și să îi susții în progresul lor.
  2. Pur și simplu spune mulțumesc mai des: cel mai simplu mod de a arăta apreciere este să spui mulțumesc. S-ar putea să pară prea simplu, dar toată lumea are nevoie să știe că efortul lor, oricât de mic, este validat și apreciat. Un mulțumesc pentru un link, pentru un gând bun trimis pe grupul de Whatsapp al echipei, mai ales acum, când suntem atât de departe unii de ceilalți, va accelera dorința de a vrea să fiți împreună și sentimentul de apartenență. 

    Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #144.

    Photo by Jeffrey F Lin on Unsplash

Sunt motivația, voința și energia resurse limitate?

Ți se întâmplă să te gândești la momente din cariera ta când simți că aveai mai multă disponibilitate decât în prezent? Zilele alea în care făceai sacrificii și stăteai la birou până târziu în noapte, te urcai în tren / mașină să pleci spontan în cealaltă parte a țării pentru a rezolva o problemă pe care ai fi putut să o rezolvi și pe mail, dar presiunea responsabilității depășea căile rațiunii.

Când ne uităm în urmă pare că multe dintre aceste resurse s-au consumat și că suntem deja pe minus pentru că acum, poate, n-am mai face atât de multe sacrificii. Plecând de la acest feeling ne-am pornit într-o mică cercetare și îți prezentăm astăzi părerile specialiștilor care ne-au contrazis cu totul teoria voinței limitate și sperăm ca această conversație să-ți fie utilă și să joace rol de reset în modul în care îți percepi propria motivație, energie sau curaj.

Evan Carter de la departamentul de Psihologie al Universității din Miami a fost printre primii care a contestat teoria voinței limitate, prin meta-analiza sa din 2010, un studiu care contestă descoperirea făcută de psihologul Roy Baumeister care se bazează pe ideea că epuizarea ego-ului este reală și este cauza principală a limitării motivației și voinței. Carter prin cercetarea sa a concluzionat că nu există dovezi ferme care sp susțină epuizarea ego-ului, cât și un alt element foarte important și anume faptul că creierul este un organ și nu un mușchi, și prin urmare nu consumă energie suplimentară cum ar face un mușchi – creierul nostru consumă același număr de calorii pe minut indiferent dacă operăm cifre într-un tabel sau dacă urmărim un clip amuzant cu pisici. 

Care este cea mai importantă concluzie? Voința noastră este limitată dacă noi credem că este limitată. Noile cercetări ne propun o altă explicație a motivului pentru care uneori ne simțim copleșiți și cu voința pe minus. Psihologul Carol Susan Dweck despre care am mai povestit în articole precedente referitoare la cea mai cunoscută publicație a ei, Mindset, a concluzionat că semnele de epuizare a ego-ului au fost observate doar la cei care credeau că voința este o resursă limitată. În studiul său, participanții care au menționat faptul că motivația este infinită, nu au dat semne de epuizare. 

Ce ne demonstrează această teorie? Faptul că valorile și credințele într-adevăr ne guvernează comportamentul, iar ceea ce credem despre propriile limitări poate să devină realitate. 

Uneori lipsa de motivație și voință este strict legată de cât de multă pasiune și emoție pozitivă avem față de activitățile respective. Gândește-te cum lucrezi atunci când ceva îți stârnește curiozitatea, sau când este în concordanță cu o cauză în care crezi? Reușim să intrăm într-o stare de concentrare și flow în care pare că timpul zboară și nimic altceva nu mai contează – nu deschidem o altă fereastră în browser, nu răspundem la mesaje, nici măcar nu îți vine să te uiți la ceas. Astfel, limitarea voinței de fapt poate să vină dintr-o lipsă de interes, poate ni se schimbă prioritățile, poate ceva din ceea ce faci nu rezonează cu valorile tale personale…sau poate pur și simplu avem nevoie de ceva nou.

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #143.

Photo by Kristopher Roller on Unsplash

O să fie mai rău înainte să fie bine …

Intrăm într-un nou tip de lockdown (cuvântul anului declarat de către Collins Dictionary în urmă cu două zile), iar noi restricții apar zilnic în majoritatea țărilor europene pe măsură ce traversăm cel de-al doilea val.

Cu toate acestea, există și o serie de vești bune care ne dau speranță pentru un viitor mai aproape decât ne așteptam, vaccinul celor de la Pfizer/BioNTech stârnește conversația despre noul normal, ce trebuie să facem și care sunt următorii pași firești pentru organizațiile noastre.

Am observat în jurul nostru o mică sclipire de speranță care se reflectă la nivel de conversație. Dacă în martie 2020 vorbeam despre o tranziție totală / parțială către online, acum am început să ne gândim la echipele noastre și la o revenire într-o realitate cunoscută. Cât timp mai petrecem online? Cât mai investim în tehnologie? De ce are nevoie echipa noastră pentru a trece cu bine acest aparent ultim rău. Având în față un posibil viitor, organizațiile au început să se adapteze din nou, iar astăzi povestim cu tine câteva direcții generale la care ai putea deja să începi să te gândești alături de echipa ta. Provocările cu care unele deja au început să se confrunte sunt din zona de strategie și planificare (cum arată viața noastră, cum o să comunicăm cu beneficiarii/clienții noștri schimbările, cum asigurăm desfășurarea în condiții de siguranță a noilor noastre activități).

Iată câteva direcții pe care să le discutați cu echipele pe care le conduceți, sau cu liderii din organizațiile voastre:

  • Managementul revenirii la un nou normal: o analiză a impactului economic pe care îl va avea o nouă tranziție (poate din online total către produse și servicii într-un mix de online & offline), o strategie care să cuprindă mai multe scenarii, nu doar cel în care va exista o revenire sigură, cât și un plan de comunicare eficientă a acestor schimbări (în interiorul și în exteriorul organizației). Este bine ca începutul anului să ne găsească cu resursele necesare unei noi tranziții (poate că o trecere de la investiții la economii să fie exact lucrul de care ai nevoie pentru a face față rebound-ului). Cel mai important aspect este acela de a vă asigura că îi țineți aproape și informații pe oamenii din organizație, pentru că o nouă schimbare va depinde foarte mult de disponibilitatea lor.
  • Climatul de lucru și atmosfera din echipă: vom reveni cu siguranță în birouri, poate doar pentru întâlniri, poate doar pentru interacțiunile cu clienții, sau pur și simplu ne vom întâlni pentru că așa este natura organizației / business-ului din care facem parte. Apariția vaccinului nu va presupune dispariția virusului. Așadar este foarte important ca interacțiunile să fie foarte bine planificate, fiecare spațiu trebuie gândit ca un câmp minat cu fluxuri clare de  intrări și ieșiri, măsuri de siguranță puse la punct și o comunicare excelentă. Pentru că în primul rând atmosfera din echipă depinde de cât de în siguranță se vor simți colegii tăi. Tot în dinamică echipei tale poate va fi utilă o analiză a tipurilor de roluri pe care le aveți și a modului în care anumite roluri sunt dependente de interacțiunea umană, iar altele își pot continua activitatea remote. Chiar și după ce pericolul va fi îndepărtat 100%, această analiză de roluri poate să-ți releve o nouă formă de organizare pentru echipa ta, poate cu o nouă structură de costuri (treceri de la angajați la colaboratori sau de la program fix la rezultate evaluate pe bază de obiective).
  • Poziționarea brandului și comunicarea acesteia: cine sunteți voi? Poate vă încadrați în categoria de organizații care până în martie 2020 a avut o prezență 100% offline și nicio linie de business orientată pe online, iar în momentul de tranziție v-ați adaptat și ați făcut o schimbare la 180 de grade. Sau, poate, sunteți o organizație care și-a continuat activitatea offline, iar schimbările s-au reflectat în dinamica de lucru, măsuri noi de siguranță care au afectat cât, cum și de unde interacționăm. În orice scenariu v-ați afla, este important să vă gândiți cine veți fi începând cu 2021. Ce se păstrează din direcțiile noi de business descoperite în pandemie (specialiștii recomandă menținerea noilor direcții și în afara constrângerilor pandemice deoarece asta ne va asigura reziliența față de următoare schimbări).

Organizațiile, dar mai ales oamenii din organizații, au nevoie în perioada asta de comunicare și conversație. Așadar, profită de timpul pe care îl ai cu echipa ta pentru a-ți imagina un 2021, iar încurajarea noastră este să vă lăsați imaginația liberă la cât mai multe și diverse scenarii.

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #142.

Photo by Headway on Unsplash

Surse de încredere în sine

Este imposibil ca în perioada asta să nu fi fost la curent cu alegerile din Statele Unite ale Americii, articole, statistici, discursuri și dezbateri prezidențiale. Ce este mereu surprinzător în aceste discursuri este un anume fel de încredere în sine pe care îl regăsim mereu la candidații politici, dar și la cei care au urmat școli de diplomație, comunicare, drept, în SUA. Această încredere reprezintă de fapt o influență personală care transpare din postură, voce, cuvintele alese, modul în care o persoană vorbește.

Îți propunem astăzi o conversație despre comportamentele și obiceiurile pe care le putem adopta în viața noastră care să ne întărească încrederea în noi înșine: și prin modul în care ne percepem noi pe noi și prin ochii celorlalți.

Încrederea în sine este un aspect foarte important din viața noastră, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional, și din acest motiv suntem într-o luptă continuă pentru a o dezvolta. Unul dintre motivele acestei lupte este faptul că de multe ori încrederea în sine vine ca urmare a unor reușite, iar aceasta este adesea dependentă tot de factorul încredere. Un alt factor interesant este efectul de multiplicare: oamenii încrezători le inspiră și celorlalți încredere. Gândește-te la colegii de birou și la cei care indiferent de situație sunt optimiști, curajoși, au mereu un plan sau sunt gata să improvizeze. Ei sunt un magnet pentru ceilalți oameni și asta tocmai pentru că stârnesc în noi încrederea de care avem nevoie.

Există câteva elemente de care trebuie să ții cont dacă vrei să-ți dezvolți încrederea în tine și te provocăm să le testezi:

  1. Limbajul corpului: Nonverbalul tranmite mesaje atât către exterior, cât și către noi înșine. Astfel, o postură poate să ne transmită faptul că avem sau nu încredere în momentul și situația respectivă. Încearcă să-ți ajustezi corpul într-o poziție verticală, nu sta aplecat în niciun sens pentru că și astra poate să transmită ceva. Când gesticulezi, folosește mișcări ample, cu o poziție a brațelor și palmelor cât mai deschisă și aproape de corp. Fă contact vizual cu cei cu care vorbești și păstrează-l cu încredere, nu fugi cu privirea ci aisgură-te că mișcările tale sunt lente și sigure. 
  1. Asigură-te că ești informat: de multe ori lipsa de încredere în noi vine din gândul că e posibil să nu știm suficient de mult. Fie că ținem o prezentare, fie că mergem la o întâlnire de business, un research temeinic o să ne ajute să eliminăm multe dintre fricile care duc la pierderea încrederii. Totodată, poți să-ți faci constant evaluări și să te descoperi din perspective noi, fie că-ți faci o listă cu lucrurile la care ești foarte bun, sau îți faci un update la proflul de LinkedIn, este important să fim conștienți de lucrurile pe care le știm, în același timp în care suntem concentrați pe învățare și dezvoltare continuă.
  1. Dezvoltă încredere în ceilalți: îți spuneam că este contagioasă încrederea pe care o emanăm, iar atunci când manifestă comportamente care să îi ajute pe ceilalți să aibă încredere în ei, ne asigurăm că întreținem un mediu propice dezvoltării. Spune-le oamenilor din echipa ta care sunt lucrurile pe care le admiri la ei, pune-i în situații noi și asigurându-i că au sprijinul și încrederea ta. Vei vedea că astfel de comportamente sunt răsplătite prin susținere, curaj și o doză nouă de încredere în tine. 

    Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #141.

    Photo by marcos mayer on Unsplash

Radu Păltineanu – Primul pas e cea mai grea decizie

Român-canadian, alpinist, cicloturist și blogger, Radu este mai presus de toate un pasionat al aventurii și călătoriei. 

Dacă în 2013 traversa în echipă mare parte a Scandinaviei și Europei de Est pe bicicletă pentru a trage un semnal de alarmă în privința proiectului minier propus la Roșia Montană, anul ce a urmat, a decis să traverseze Europa și Asia Centrală cu autostopul. Cu ocazia încheierii expediției de peste 14,000 de km parcurși cu autostopul de la Paris la Teheran, în Iran, Radu organizează și o ascensiune pe vârful Damavand (5671 m), cel mai înalt vârf vulcanic al Asiei, începând astfel proiectul “7 Volcanic Summits”. În 2015, Radu și-a propus un proiect și mai ambițios, și anume să fie primul român care traversează cele două Americi pe bicicletă, din Alaska până în sudul Argentine. A pedalat prin toate țările nord, central și sud americane. Pe scurt, asta înseamnă peste 34,000 de km de pedalat, 22 de țări și multe dificultăți și obstacole. 

Pandemia l-a prins pe Radu în Noua Zeelandă, așa că a decis să ia această întâmplare ca pe o provocare și să treverse cele două insule ale Noii Zeelande pe jos, împreună cu partenera sa de viață Irina.

Am discutat cu Radu când încă era pe insula de nord și a fost una dintre cele mai deschise conversații. Am vorbit despre frici, fuga de durere, incertitudinea venită din 95% de necunoscut în expedițiile sale, dar și despre întâlniri cu oameni care i-au marcat viața, precum José Mujica, fostul președinte al Uruguayului. 

Ascultă episodul integral Dancing with the fear și pe Spotify

Fuga

„A fost o fugă. La mine a început ca o fugă și a rămas o fugă până foarte recent și chiar și acum uneori fug. Am început să îmi depășesc aceste granițe încă de la 10 ani, când plecam de la Piatra Neamț la Bicaz sau la Bacău cu trenul și încercam să conving și alți copii să meargă cu mine. Sigur era și dintr-o lipsă de empatie, dintr-o lipsă de conexiune cu cei apropiați și o nevoie de a fugi de anumite dureri.”

„În România trauma una este foarte profundă și ramificată și oamenii nici măcar nu realizează chestia asta și eu nu sunt o excepție. Sunt o excepție în sensul că am încercat să fug de ea prin călătorii, am încercat să mă regăsesc în mediul natural de care sunt foarte atașat. Mă gândesc cât de mult avem nevoie, societatea românească, de empatie. Noi nu avem  încă un mediu empatic în care oamenii sa se exprime liber, in care să existe emoție.”

„Mereu a fost un challenge de a depăși granița orașului, apoi a județului, apoi a țării și așa mai departe. Și parcă chestia asta îmi oferea o expasiune extraordinară. Să știi că ești parte din univers și nu ai o limitare.”  

S-a întors în România anul trecut, după 15 ani de pauza. „Pare că există un fel de psihoză din care nu mai putem ieși. Foarte multă lume se simtă blocată în situația sa, în familia sa, în țară. D-asta cred că mulți au luat și calea exilului, cum au făcut-o și părinții mei.”

Acel prim pas este cea mai grea decizie pe care poți să o iei.”

„Acel prim pas este cea mai grea decizie pe care poți să o iei. Și eu văd asta în fiecare zi. De la primul pas pe care îl fac dimineața, ăla e cel mai greu. La primul pas într-o aventură de 3000, de 35 de mii de km, e cea mai grea decizie și cea mai grea fază. Primul pas. Restul vine mult mai ușor. Apoi dacă îți pui mintea, poți ajunge până la urmă oriunde. Să știi să îți învingi frica înseamnă și a știi să faci un prim pas către o schimbare sau către un dialog, către un dialog.

Despre incertitudine

„În orice facem cred că obiectivul e important, pentru că îți dă structură.”

„Eu dacă știu 5%, maxim 10% din ceea ce are să se întâmple pe traseu, sunt deja happy. Sunt deja mulțumit cu acei 5% pe care îi știu și care îmi oferă o certitudine. Restul de 95% e acel potențial pe care îl absorb cu toată dăruirea, cu toată nebunia mea. Fix acolo e practic entuziasmul aventurii și motivația de-a o face. În acel 95% de necunoscut. Până la urmă, întreg potențialul nostru egidă în necunoscut.”

Frica

„Trebuie să învățăm să ne simțim ok cu tot spectrul emoțional. Cred că asta face parte din a-ți învinge frica. A știi faptul că atunci când simți durere e la fel de normal ca atunci când simți bucurie. Cred că e foarte normal să simțim și frică și rușine și bucurie. Să și râdem, să și plângem.” 

„Atunci când îți reprimi acele emoții, bineînțeles că nu ai cum să treci peste frică. Frica e doar acolo. Doar un impediment și atunci când tu reușești să realizezi că a simții durere și a merge profund în acea durere, e de fapt la fel de normal ca atunci când te bucuri că ai luat 10 la BAC sau că ai avut o mărire de salariu sau că ți-a reușit proiectul pe care ți l-ai propus, cred că se schimbă complet ecuația și ai mult mai multe ustensile la dispoziție pentru a-ți învinge fricile și a ieși în afara zonei de confort.„

„Momente ca cel din Bolivia, când eram la peste 6000m altitudine, încercam să fac ascensiune pe masivul Karina Cota și m-a prins o furtună de zăpadă cu trăsnete. Eram cu pioletul în mână, pe un versant dezgolit, n-aveai nici unde să te ascunzi și trăsnea la doi pași de mine. Nu mă așteptam ca cineva să acționeze, dar am zis că măcar dacă mor acolo să se știe locația, ultima locație.”

„Poate vă gândiți că atunci când ai o armă în față îți e teamă. Și acum mă gândesc și eu uimit că nu mi-a fost teamă în momentul când mi-au pus arma în față, pentru că a intrat furia. Și uite, furia poate să fie un sentimentul mult mai puternic și mult mai necontrolabil decât teama.”

„Frica e necesară. E un fel de emoție care îți dă o structură și normal, te protejează. Din punct de vedere al evoluției, ne-a protejat specia. Frica e necesară, e biologică, e ok și îți dă o structură, te apără de anumite situații. În același timp, când intră prea tare în tine și te limitează, iar nu-i bine.”

„Au fost momente cum e in Patagonia, din Țara de foc. M-a prins chiar înainte să ajung în Ushuaia. Am fost prins într-o furtună de zăpadă, cu vânt extrem. Eu nu mi-am ancorat bine cortul și era să mă măture. Să mor de hipotermie. A trebuit să ies din cort, cortul la pământ, nu mai puteam să dorm în el, nu mai puteam să fac nimic, vântul mătura în direcția opusă și singurul meu noroc a fost că la 2km distanță erau niște barăci ale unor muncitori de la drumuri și asta m-a salvat.”

Proiecția fricii

„Până la urmă, ca să urci acel munte de 6300m, de 8000m, ca să faci acel traseu de 35000km sau orice aventură de acest gen și să îți depășești anumite limite, trebuie să mergi puțin împotriva a ceea ce ți se pare omenesc sau care nu ți se pare natural. Și atunci când mergi o să vezi că perspectiva este mult mai largă decât cea care ne-o imaginăm noi la început.” 

Menirea

Despre îndoială de a fi pe drumul cel bun. „ Da, sigur că da. Păi am destule persoane în jurul meu să îmi zică că nu asta e calea, că nu fac bine. Nu, Radu. Dar asta vine și de la faptul că la mine în familie în momentele în care aveai o reușită niciodată nu erai validat. Dacă am intrat la universitatea McGill din Montreal. Ai mei nu erau genul de persoane care să zică ce tare ești, ce viteaz ești, ce bun ești! 

„Simt și eu o culpă că poate în 2015, trebuia în loc să mă fac explorator, să mă duc să lucrez pe un salariu decent la Microsoft sau la Facebook sau la Google. Că până la urmă am terminat facultatea de IT, puteam să fac complet altceva.”

„Dar până la urmă vocile alea sunt undeva acolo și tu îți vezi de drumul tău și te simți bine cu ceea ce faci tu. Eu mă simt bine să fiu în natură, știind că în ziua aia voi face 30-40, poate mai mult, poate mai puțin de km. Să încalț niște colțari și să iau în mână un piolet pentru că am de trecut un pas montan mai dificil, trebuie să iau un caiac ca să traversez un rău. Din asta îmi iau mare parte din bucuria vieții.”

E o universitate ceea ce fac.

„E o universitate ceea ce fac. E un proces întreg de învățare. Nu trece o zi să nu mă confrunt cu niște aspecte noi, să nu învăț chestii noi.”

„Până la urmă noi simțim atât de multe prejudecăți că, câteodată, din cauza acestor prejudecăți și acestor clișee, nu putem să ne urmăm adevăratele noastre pasiuni și nu putem să ne dezvoltăm în direcția în care am vrea.” 

„Sunt foarte mulți copii care poate într-o zi vor lua o cale sau vor știi că e ok să fii diferit și să vezi lucrurile diferit. Cred că asta îmi doresc cel mai mult când merg în școli și când vorbesc cu copii. Dacă peste ani voi auzi că unul-doi dintre ei s-au făcut regizori și nu s-au dus să facă IT așa cum le-a zis mama și tata, sau nu s-au dus să se facă doctori, sunt fericit.”

Ascultă episodul integral Dancing with the fear

Cum să-ți dezvolți o mentalitate de creștere în pandemie?

Pe fiecare dintre noi, pandemia ne-a afectat într-un anume fel: am devenit mai anxioși, ne-am schimbat complet stilul de viață, am devenit mai recunoscători, am descoperit noi pasiuni sau pur și simplu am fost pe survival mode în ultimele luni.

Finalul de an se anunță mai tumultuos decât am fi sperat și se pare că oficial 2020 nu a fost un an spre care să ne uităm în urmă cu bucurie, ci poate mai degrabă cu speranță și compasiune. 

Spuneam că am fost afectați diferit de pandemie, iar subiectul pe care vrem să-l abordăm astăzi se uită la două extreme pe care cu siguranță poate le-ai întâlnit și tu la tine sau la cei din jur: mentalități fixe și mentalități de creștere.

Pentru cei care au reușit să-și păstreze echilibrul, mentalitatea de creștere a însemnat în primul rând un focus mai mare pe câștiguri și nu pe pierderi, identificarea oportunităților atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am propus, concentrarea pe a ne îmbunătăți și a învăța decât pe a dovedi. 

Iată câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți ajuta gândirea în această perioadă și pe care te provocăm să le încerci, mai ales în context de leadership: 

  1. Cum ne raportăm la învățare și experiențe noi:
    Dacă privim aceste aspecte printr-o mentalitate fixă, vom presupune faptul că inteligența și capacitatea noastră creativă sunt date statistice pe care nu le putem schimba în mod semnificativ. Astfel, vom căuta cu disperare succesul și vom încerca să evităm eșecurile deoarece acesta este modul în care vom simți că suntem inteligenți.

Printr-o mentalitate de creștere, vom putea vedea că eșecul de cele mai multe ori nu ni se datorează doar nouă, nu este o dovadă clară a lipsei de inteligență ci poate fi o oportunitate pentru creștere și dezvoltare de noi abilități.

  1. Cum ne raportăm la feedback și critici:
    În mentalitatea fixă o să fugim adesea de greșeli și de sentimentul de rușine asociat acestora. Fie o să dăm vina pe alții, fie o să devenim defensivi atunci când suntem criticați – cam acestea sunt opțiunile atunci când privim lucrurile dintr-o mentalitate fixă. O mentalitate de creștere ne va ajuta să integrăm feedback-ul tot într-un proces de învățare, să ne inspirăm din părerile celorlalți și să nu le luăm personal. 
  1. Aprobarea celorlalți vs. învățare:
    Căutarea constantă a aprobării te poate împiedica din a-ți dezvolta o mentalitate de creștere. Dacă vei investi resurse de timp și energie să te cunoști și să te înțelegi mai bine, să ai mai multă încredere în tine, atunci nu vei mai fi dependent de ce spun ceilalți și implicit vei putea accelera procesul tău de învățare. Ești singura persoană care va fi mereu acolo pentru tine în viața ta, așa că ești singura pe care trebuie să o impresionezi.

Photo by USGS on Unsplash

Micro obișnuințe pentru viață!

Prin natura noastră suntem guvernați de obiceiuri. Aproximativ 45% dintre activitățile zilnice reprezintă obișnuințe pe care le executăm automat, fără prea multe gânduri. Deoarece multe dintre aceste obiceiuri apar în afara spectrului gândirii, ne este greu să percepem cât de mult ne influențează de fapt. 

Este nevoie de timp pentru a schimba obiceiurile din viața noastră, multă muncă și voință. Chiar dacă sunt atât de prezente în viața noastră, schimbarea lor înseamnă un proces prin care creăm noi procese de gândire, noi modele care urmează să facă parte din viața noastră. În acest context, îți propunem astăzi o listă de micro obiceiuri, schimbări mici pe care le poți testa și ale căror efecte rapide te vor ajuta să-ți dezvolți cu o mai mare ușurință un comportament într-un mod sustenabil. 

  1. Rutine de seară
    Când a fost ultima dată când ai adormit fără să-ți consumat ultimele resurse de energie în ecranul telefonului sau la un serial? De cele mai multe ori în situațiile asta reușim să adormim fiind epuizați și fără să avem vreun beneficiu direct. Propunerea pe care ți-o facem este să încerci să înlocuiești aceste obiceiuri vechi cu o rutină nouă de seară. Imaginează-ți că energia pe care o consumi în fața unui ecran, pe care trebuie să o consumi în pregătirea ta pentru somn, o poți folosi făcându-ți planul pentru ziua următoare (și nu pe un telefon), pregătindu-te mental pentru activitățile care știi că te așteaptă la birou sau în viața personală. Poți să-ți planuiesti ce ți-ar plăcea la micul dejun și vestimentația pentru a doua zi. O astfel de rutină te ajută să-ți consumi energia eficient și să te bucuri de timp în afara ecranelor chiar înainte de somn.
  1. Oferă-ți timp pentru decizii
    Este foarte ușor să comunicăm rapid în această perioadă, apelurile telefonice se transformă în mesaje vocale scurte și intense, mailurile au trecut mai degrabă pe Whatsapp sau Messenger datorită timpului mult mai scurt de răspuns, și astfel toată lumea se așteaptă la răspunsuri imediate. Cum ar fi ca în această perioadă să le spui celor care îți trimit mesaje directe să mai aștepte puțin. Să nu iei imediat o decizie doar pentru că vine printr-un canal direct de comunicare ci să-ți oferi timp pentru a o analiza? Pe termen lung, vei economisi mult timp pierdut și vei evita multe dezamăgiri.
  1. Revizuiește modul în care adresezi întrebări
    În loc să pui întrebări pe care să le încarci cu propria opinie, gândește-te și refomulează-le sub formă de întrebări deschise, întrebări la care nu se poate răspunde simplu cu Da sau Nu, ci unele în care să poți lua cât mai multă informație de la interlocutorul tău. Câteva exemple de astfel de întrebări ar fi “Ce părere ai despre…?”, “Care este experiența ta cuc….?”. Acest obicei te va ajuta să ai o perspectivă deschisă și să inițiezi conversații mai profunde, să devii un om mai empatic și să nu influențezi cu propria ta perspectivă. Imaginează-ți câtă înțelepciune vei dobândi pe termen lung.

  2. O conversație pe zi
    În fiecare zi, alege să suni sau să-i scrii din propria inițiativă unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi avem prieteni, colegi, oameni dragi cu care nu am mai vorbit de luni de zile și pe care îi amânăm constant pentru când vom avea mai mult timp. Ai nevoie doar de câteva minute pentru a investi într-o relație, iar beneficiile pe care le poți avea sunt atât la nivel mental, emoțional, cât și profesional – imaginează-ți ce network puternic vei avea și cum tot mai mulți oameni din viața ta vor afla ce faci, la ce lucrezi și care îți sunt provocările. 

Pentru că toamna aduce cu ea multă schimbare, te încurajăm să încerci micro obiceiuri tocmai pentru a-ți păstra energia, dar și pentru a-ți exersa constant mușchiul obișnuințelor.

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #139.

Photo by Content Pixie on Unsplash

Distanțare și continuare

Aflăm zilnic despre noi și noi restricții și pare că ne aflăm încă departe de petrecut departe de colegi, de viața de birou, de întâlnirile face to face și prânzurile împreună. Sunt multe lucruri care se întâmplă online din martie 2020 și care probabil vor rămâne așa pentru o bună perioadă de timp.

În cele șapte luni pe care le-am petrecut la distanță, prin trial and error, au fost redefinite procese precum învățarea, socializarea, negocierile sau întâlnirile de business. Astfel, vrem să împărtășim cu tine câteva dintre lucrurile noi descoperite în interacțiunile online, tehnici pe care le poți aplica începând de azi în întâlnirile tale virtuale.

  1. Conexiune ȘI Conectare

Primul lucru pe care îl verificăm atunci când ne conectăm într-un meeting online este stabilitatea conexiunii. Suntem norocoși deoarece în România ne putem bucura de un raport foarte bun al vitezei internetului și prețului pe care îl plătim. Iar dacă lucrurile astea sunt deja aranjate este momentul să te ocupi de partea a doua și anume conexiunea umană. Există câteva lucruri pe care le poți încerca pentru a avea parte de întâlniri virtuale reușite: camera on (vorbește-le colegilor tăi de întâlnire despre importanța încrederii și faptul că toată lumea se simte mai în siguranță atunci când ne putem vedea unii pe ceilalți); adresare directă (folosește pretextul online-ului pentru a simula o conversație reală – adresează-te direct colegilor cu care vrei să vorbești și implică-i pe toți în discuție); spațiul personal (în întâlnirile informale invită-i pe colegii tăi în spațiul tău de acasă, lasă-i să te întrebe despre cărțile pe care le văd în background sau decorațiunile interioare); conversații ghidate / exerciții de networking (la începutul întâlnirilor poți să ai câteva minute de conversație ghidată de tine sau colegii tăi, care să ia forma unor exerciții de networking: ex. Să vorbiți despre cum v-ați făcut cafeaua acasă și ce fel de cafea preferați să beți). 

  1. Magia online-ului
    Sunt multe lucruri pe care le puteam face în întâlnirile față în față, dar sunt și mai multe lucruri pe care le putem face online și nu le-am putea face în alt context. Tehnologia este alături de noi și o putem folosi în întâlnirile sau cursurile noastre online astfel: suport audio și video (prin funcția de Share Screen sau Share Audio poți oricând să accesezi orice resursă video online, totodată, prin audio only poți folosi muzică pe fundalul anumitor conversații, mai ales în training-uri poți să folosești muzica de fundal pentru a crea o anumită emoție sau a da un anumit ritm conversațiilor; instrumente interactive (pe Zoom te poți bucura de funcții precum Breakout Rooms – poți împărți o grupă de participanți în oricâte feluri ai nevoie, poți gestiona camerele cu un singur click și te poți “plimba” prin camere cu ușurință), poți pune întrebări audienței și poți genera diagrame active prin funcțiile de Polling sau folosind aplicația Mentimeter, poți crea board-uri interactive unde puteți “lipi” post-it-uri cu idei fiecare dintre voi prin aplicații precum Miro. Toate acestea sunt la un click distanță și îți pot facilita un proces de predare / un meeting foarte mult prin scurtarea timpului – nu mai ești nevoit să te conectezi la un proiector – prin rezultate interactive – participanții văd direct impactul lor în conținutul prezentării.
  1. Limbajul semnelor
    Când suntem online putem să ne folosim de elemente din limbajul semnelor pentru a încuraja interacțiunea și empatia. Unul dintre motivele oboselii cauzate de întâlnirile online este acela că aceste întâlniri deseori capătă mai multă atenție decât conversațiile față în față – trebuie să fii mereu atent să nu pierzi pe cineva din conversație / să cauți aprobarea celorlalți sau chiar persoane care să devină parteneri de conversație În plus, s-a arătat că decalajul în timpul de răspuns scade conexiunea personală și interesul.Prin limbajul semnelor poți introduce câteva gesturi care să ia din greutatea acestei oboseli și care să încurajeze empatia între participanți: de ex. Gesturi care să arate aprobarea sau dezaprobarea față de o idee, gesturi care să transmită ideea de și eu simt la fel, sau gesturi care să arate disponibilitatea de a prelua o idee și a o continua.

Te provocăm să încerci aceste tehnici în următoarele tale întâlniri și să rămâi deschis către modalitățile în care tehnologia ne aduce mai aproape în această perioadă. Credem că am trecut mulți prin șocul inițial și acum suntem pregătiți cu adevărat pentru ceea ce înseamnă adaptare pe termen lung.

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #138.

Photo by Brooke Cagle on Unsplash

Pauze necesare!

Când ai luat ultima dată o pauză în timpul zilei? Dar mai multe pauze? Ce înțelegem prin pauze? Niște momente pentru tine, planificate și delimitate clar în agendă, în care să poți face anumite activități care-ți fac plăcere sau în care pur și simplu să nu faci nimic și să te bucuri de un moment de liniște.

Cercetările arată faptul că pauzele au mai multe beneficii decât credeam inițial, atât pentru ritmul și dinamica ta interioară, cât și pentru performanța ta profesională. Micro-pauzele din timpul activității de zi cu zi s-au dovedit a influența direct bunăstarea și productivitatea. Studiile au demonstrat că aceste momente scurte reduc stresul, cât și necesitatea unei recuperări de lungă durată la finalul zilei. Chiar dacă pare o tehnică mult prea simplă, cheia acestor pauze este programarea proactivă a acestora. Ceea ce nu știm noi este faptul că atunci când nu ne programăm, creierul nostru este foarte posibil să-și programeze singur aceste pauze, probabil în momente nepotrivite și cu activități nepotrivite: ni se întâmplă tuturor să rămânem blocați în pagini de știri, Twitter, Social Media sau videoclipuri pe Youtube. Astfel, vei observa că pauzele bine programate (cu momente delimitate de început și final), te vor ajuta să ai cât mai puține momente de procrastinare neproductivă. 

Există trei tipuri de pauze pe care le poți lua, pauze fizice, pauze sociale și pauze spirituale. 

Pauzele fizice se referă la plimbări, orice fel de sport sau mișcare, pauzele sociale se referă la întâlniri cu prieteni (online sau offline), discuții cu membrii familiei sau cu partenerul/partenera, iar pauzele spirituale se referă la acele activități prin care te poți conecta tu cu tine și cu mediul înconjurător, meditație, muzică, respirație.

Nu toate pauzele trebuie să fie identice ca mărime și nu trebuie să te sperii de cum va arăta programul tău. Studiile au arătat faptul că pauze de la 1 minut, 5 minute sau 9 minute reușesc să-și îndeplinească obiectivele și să te ajute în recăpătarea energiei și productivității.

Un alt beneficiu al pauzelor este faptul că ele ajută la recuperarea după lungi perioade de stres. Iar în această perioadă marcată de incertitudine și criză, fiecare dintre noi avem nevoie de unelte prin care să gestionăm stresul. Prin aceste momente scurte putem să ne reglăm energia, să ne oferim pauze mentale de care avem nevoie, să reducem oboseala, tulburările de somn sau orice altă formă pe care o poate căpăta mintea obosită. La nivel neurologic, cortexul nostru prefrontal este cel care are nevoie de pauză! Da, este acea parte a creierului care ne menține conectați la obiective și ne ajută să gândim logic, iar cu cât ne fixăm mai multe obiective, to do’s și liste, această parte a creierului va fi și mai obosită. Așadar, ia o pauză! Imediat după ce vei termina de citit aceste resurse pe care ți le-am pregătit special, oferă-ți un moment ție!

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #136.

Photo by Daria Nepriakhina on Unsplash

Iar neprevăzutul?

Nu cred că am trăit până acum perioade atât de schimbătoare. Astăzi știm ceva, mergem pe un scenariu, mâine se poate schimba totul. A început, oficial, școala. Dar pare un început mult mai diferit față de ce am trăit până acum. Nimeni nu știe cât va mai dura normalitatea și ce se va întâmpla când va trebui să ne adaptăm din nou.

În acest context viitorul este greu de prezis, iar noi ne-am format noi mecanisme de decizii, am învățat să funcționăm pe termene mai scurte, ne-am dezvoltat capacitatea de a gândi creativ și a genera mereu scenarii alternative. Oricât de pregătiți am fi, într-o proporție mai mică sau mai mare, fiecare dintre noi ne luptăm în această perioadă cu efectele fricilor de necunoscut: fie că vorbim de anxietate, de dificultatea de a ne concentra, de teama de știri și vești noi care ne pot schimba fundamental prezentul. Astfel, vrem să povestim astăzi cu tine despre ce poți face în astfel de situații și, mai ales, care este rolul unui lider atunci când echipa navighează fără o hartă sigură la îndemână. 

În primul rând este esențial să descoperim că ne aflăm într-o situație influențată de o astfel de frică. Frica de necunoscut poate fi greu de identificat deoarece se întâmplă constant în mintea noastră, deoarece vorbim de sentimente și gânduri care ne influențează viața și despre care nu vorbim foarte mult cu cei din jurul nostru. Înainte de pandemie, statistica ne arăta că în jur de 264 de milioane de adulți din întreaga lume sufereau de anxietate, cel mai probabil fiecare dintre noi confruntându-ne mai ales în această perioadă cu teama de viitorul imprevizibil.

Te invităm la o listă de comportamente și recomandări care ne pot ajuta, atât în rolurile de leadership, cât și în viața de zi cu zi, în managementul situațiilor neprevăzute:

  1. Identifică cauza fricii: dă-ți voie să creionezi în mintea ta scenariile și vezi care este varianta de viitor care-ți alimentează emoțiile negative. Gândește-te că este normal să-ți fie teamă de necunoscut, această teamă face parte din ADN-ul nostru și este o parte esențială a supraviețuirii noastre. De cele mai multe ori este bine să ascultăm această frică, și să acționăm conștient după ce am ascultat-o. Să o integrăm ca o componentă firească a vieților noastre. 
  1. Ia în considerare opțiunea ca lucrurile să nu meargă conform planului: uneori frica ne blochează pentru că tindem să fugim de eșec, aceasta ne va ține mai degrabă blocați în indecizie și lipsă de implicare, trăind cu regretul că nu am făcut ceva, mai degrabă decât să fi eșuat. Dacă reușim să ieșim din această mentalitate și să folosim experiențele nereușite pentru a extrage lecții relevante pentru viitor, următoarele întâlniri cu situații necunoscute nu vor mai fi atât de apăsătoare.
  1. Acceptă schimbarea: frica de necunoscut și anxietatea sunt puternic legate de un viitor total nou care presupune multe schimbări. Iar schimbarea nu este neapărat ceva rău: există inclusiv teama de succes pentru că și reușitele presupun schimbări pentru care nu suntem încă pregătiți. 
  1. Pune-ți frica la îndoială: da, este un instinct de supraviețuire, dar ce te sperie cu adevărat? Există trei întrebări care te pot ajuta:  Ce dovezi există care să-mi susțină teama de necunoscut? Care sunt 3 exemple în care am reușit să fac față incertitudinii? Ce dovezi am că voi eșua?

Nu este cea mai ușoară perioadă, dar vestea bună este că toți suntem în această situație. Viitorul incert va mai face parte din viața noastră o lungă perioadă, iar antrenamentul de mai sus poate fi exact ce avem nevoie!

Publicat prima dată în Newsletterul LEADERS #135.

Photo by Fallon Michael on Unsplash