Resurse

Networking la distanță

Vrem să explorăm cu tine astăzi câteva opțiuni prin care putem să facem în continuare networking, chiar de la distanță. Fie că este vorba de o creștere a cercului de conexiuni, de a ajunge în anumite comunități în context de leadership, pentru că ești în căutarea unui job nou și vrei să te faci remarcat sau pur și simplu pentru că jobul tău este să vinzi un produs/serviciu, rețeaua pe care o construiești este o resursă care necesită multă muncă, dar care îți va aduce și beneficii pe măsură.

Pandemia ne-a obligat să apreciem mai mult valoarea capitalului social și abilitatea noastră de a interacționa unii cu ceilalți, iar tehnologia ne pune la dispoziție numeroase platforme prin care putem să fim în continuare aproape. Cum te prezinți pe aceste platforme, care este mesajul pe care îl transmiți și comportamentul pe care îl manifești, aceste elemente vor determina măsura în care gestionezi acest networking la distanță, iar noi îți facem câteva recomandări:

  1. Reciprocitate: primul principiu al rețelelor este acela că o rețea nu este sinonimă cu un proces de vânzare. Cu siguranță că produsul sau serviciul pe care tu îl oferi poate să-i aducă multe beneficii interlocutorului tău însă întrebarea este ce aduci TU în această relație? Mai departe de vânzarea pe care intenționezi să o faci. Dacă ajungi în punctul în care îți creezi o rețea doar în momentele în care ai nevoie de o rețea nu te vei bucura de rezultatele și efectele acesteia. În schimb, poți să investești timp în mod continuu în această activitate, să-ți dezvolți conexiuni, să întrebi oamenii ce poți face pentru ei și să fii atent la nevoile expuse de aceștia. Doar așa te vei putea bucura de sprijinul lor reciproc. 
  1. Construiește-ți o rețea oricând, nu doar când ai nevoie de un job: cu siguranță că ai auzit exemple de la prieteni și cunoștințe care au fost foarte rar la interviuri, care au cariere de succes deși nu au experimentat neapărat un proces de recrutare. De cele mai multe ori elementul comun al acestor exemple este chiar rețeaua. Ceea ce este important de știut este că aceste persoane nu și-au construit o rețea cu scopul de a-și găsi un job, acesta din urmă fiind mai degrabă un rezultat al acesteia. Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, nu apela la contactele tale solicitându-le un loc de muncă, în schimb, roagă-i să te pună în contact cu persoane și companii despre care au auzit că sunt în căutare de angajați. O abordare prea directă ar putea să-i facă să se simtă inconfortabil.
  1. Fă-ți un update al profilurilor de social media: chiar dacă oficial LinkedIn este platforma destinată mediului profesional, un angajator va căuta informații despre tine pe toate rețelele unde profilul tău este public. Astfel, Facebook, Instagram sau chair și Twitter devin canale unde îți poți dezvolta brandul personal și de unde te poți face remarcat. Asigură-te că pe lângă postările pe care le faci, oamenii pot vedea și un scurt sumar al carierei tale, sumar care este la zi. În ceea ce privește LinkedIn-ul, aici este important ca activitatea ta să fie consistentă și profilul tău cât mai relevant: de la fotografia pe care ai postat-o la review-urile pe care le poți cere oamenilor, articole distribuite și subiecte de interes urmărite.
  1. Ieși din domeniul tău de activitate către noi conexiuni: acum poți folosi timpul pentru a face și mișcări pe orizontala axelor rețelei tale personale. Conectează-te cu persoane din industrii noi, cere-le opinia despre anumite puncte comune pe care le împărtășești cu ei, stabilește întâlniri online în care să vă spuneți fiecare poveștile și provocările. Uneori, o perspectivă nouă poate să-ți deschidă și noi oportunități. 

Nu doar pe LinkedIn, ci în orice acțiune pe care o întreprinzi în sensul dezvoltării unui network, cel mai important element este consecvența. Fă-ți un obicei, fixează-l în calendarul tău săptămânal și ține-te de el. Vei vedea că netowrk-ul se construiește în timp, cu eforturi mici dar consistente, doar așa te vei bucura de rezultate relevante.

Photo by Adam Solomon on Unsplash

Te deranjează că….?

Începem o nouă săptămână din acest an total atipic și vrem să îți povestim despre noi provocări pe care le-am întâlnit și soluții pe care vrem să le împărtășim cu tine. Unul dintre elementele de noutate despre care am povestit încă de la începutul acestei perioade este legat de decizii și modul în care le comunicăm. Ne aflăm în situații în care într-un timp foarte scurt trebuie să luăm cea mai potrivită decizie, să o comunicăm echipei și să ne asigurăm că toată lumea a procesat schimbările care urmează.

Astăzi vrem să vorbim despre situațiile în care vrem să comunicăm o decizie, o idee sau o părere, ținându-ne de punctul nostru de vedere. Practic, să comunicăm asertiv într-o perioadă extrem de încărcată emoțional. Tipurile de situații în care ne-am întâlnit cu necesitatea unei comunicări asertive sunt următoarele: când trebuie să iei decizii cu privire la expunerea în întâlniri / cursuri față în față; când ești într-o întâlnire și vrei să-i spui persoanei din fața ta că te-ai simți mai confortabil dacă ar purta mască; când simți că ai nevoie de sprijinul colegilor tăi în proiecte; când te afli într-un grup în care ai o părere total diferită față de cea a majorității și ai vrea să o comunici.

Nu este întotdeauna ușor să identifici un comportament asertiv, iar asta se întâmplă din cauză că există o linie fină între asertivitate și agresivitate și oamenii au tendința să le confunde. 

Asertivitatea este o abilitate esențială în comunicare, te poate ajuta să te exprimi în mod eficient și să îți expui punctul de vedere, respectând în același timp drepturile și credințele celorlalți. Din acest motiv, asertivitatea presupune un echilibru constant între tine și ceilalți. Atunci când ești asertiv îți dezvolți și încrederea în sine și câștigi respectul celorlalți. Pe termen lung, comunicarea asertivă te ajută să gestionezi stresul, mai ales dacă ai tendința să te încarci emoțional cu lucrurile pe care nu le spui, dacă îți asumi prea multe responsabilități pentru că îți este greu să spui nu sau să ceri ajutor. 

Spuneam că asertivitatea presupune un echilibru – de cele mai multe ori ne identificăm fie cu stilul pasiv, fie cu stilul agresiv, fiind greu să păstrăm acest echilibru asertiv. Și este destul de simplu să-ți dai seama care este tendința pe care o ai în comunicare: dacă ești tentat să mergi mai degrabă după deciziile grupului, atunci te încadrezi în stilul pasiv – dacă ești genul care nu ține cont de deciziile grupului, ignorând nevoile celorlalți doar pentru a le impune pe ale tale, atunci stilul tău de comunicare este unul agresiv. În nicio extremă nu îți va fi bine, un stil pasiv va produce stres, dorință de răzbunare, furie și victimizare, iar un stil agresiv îți va afecta calitatea relațiilor și pe termen lung poate duce către singurătate și tristețe.

Stilul de comunicare și tendințele naturale pe care le avem sunt influențate de experiențele de viață pe care le-am avut. Uneori, stilul nostru poate fi atât de adânc înrădăcinat încât nici să nu fim conștienți de modul în care ne afectează viața. Partea bună este că un stil de comunicare asertiv se poate învăța, prin obiceiuri noi putem să ne dezvoltăm o comunicare directă, să fim mai în acord cu nevoile noastre și ale celorlalți. Odată practicată, asertivitatea ne va oferi o altă perspectivă asupra comunicării și relaționării încât ne vom dori din ce în ce mai mult să o practicăm. Cum? Spune mai des “nu”, folosește adresări de tipul “eu cred că…”, folosește mai des argumente raționale decât emoționale și vorbește despre facts, fă-ți o listă cu lucrurile despre care vrei să vorbești într-o întâlnire și ține-te de ea, exersează comunicarea în contexte personale.

A deveni asertiv necesită timp și practică. De multe ori, pentru cei care avem deja un stil foarte bine definit, necesită sacrificarea prezentului  (ceea ce vreau să spun sau ceea ce nu vreau să spun), pentru viitor (relații mai bune cu tine și cu ceilalți). 

Photo by Headway on Unsplash

Leadershipul în 2020

A trecut prima jumătate a anului și avem deja informațiile necesare pentru a observa care sunt trendurile în leadership. Contextele s-au schimbat considerabil, pe lista de incertitudini și volatilitate au apărut elemente noi care definesc noi tipuri de comportamente necesare liderilor în 2020, cât și noi trenduri ale nevoilor echipelor și liderilor.

Îți prezentăm astăzi câteva trenduri care să te ajute în deciziile pe care le vei lua atât în calitate de lider al unei echipe, cât și idei care să fie folositoare celor care fac parte din echipe în proiecte, organizații, companii. 

  1. Asumarea riscurilor

Când totul în jurul tău se schimbă, asumarea riscurilor în leadership capătă o nouă dimensiune. Dacă în trecut se făceau remarcați liderii care aveau o rapiditate în decizii și care își asumau riscuri, astăzi capacitatea de analiză și mișcările calculate sunt mai importante. Liderii de astăzi ar trebui să recompenseze riscul atunci când membrii echipei au inițiative inteligente, nu după ce rezultatele dezvăluie dacă experimentul a funcționat. 

  1. Dezvoltarea capacității de a lucra cu mai multe categorii de vârste

În 2020 sunt șanse foarte mari să întâlnim cinci generații în același loc. În timp ce generațiile mai în vârstă își întârzie pensionarea, Gen Z intră pe piața muncii și marchează a cincea generație pe care o putem întâlni în cadrul aceleiași companii / organizații. Pentru lideri, aceasta este o adevărată provocare deoarece este important să descopere: canale de comunicare, surse de motivație, să gestioneze relații și posibile conflicte cu persoane care răspund la stimuli total diferiți. Astfel, pentru a fi pregătit în 2020 este în primul rând important să înveți despre cei din jurul tău. 

  1. Creșterea flexibilității

Foarte mulți dintre noi lucrăm de acasă. Dar tot la fel de mulți suntem într-o etapă a vieții profesionale în care simțim că lucrăm mai mult ca înainte (am scris în lunile trecute despre motivele pentru care simțim acest lucru). Experimentul unei săptămâni de lucru de 4 zile a început înainte de criza globală cauzată de Coronavirus, și există deja rezultate: Microsoft Japonia și-a crescut performanța cu 40% aplicând acest model, iar multe alte companii adoptă această măsură ca o soluție pentru a diminua costurile forței de muncă. Astfel, liderii și membrii echipelor pot începe să se pregătească pentru acest mod de lucru care este foarte posibil să fie adoptat mai repede decât ne așteptam.

  1. Responsabilitatea – o competență cheie

Pe măsură ce petrecem mai mult timp la distanță unii față de ceilalți, liderii descoperă această nouă provocare: cum îi mențin pe membrii echipelor accountable pentru deciziile, proiectele și obiectivele asumate? Acest nou trend presupune că liderii vor fi puși în situații în care le vor oferi informații critice angajaților lor și totodată își vor pune bazele în decizii importante pe care aceștia le vor lua împreună. Managerii își vor dori astfel ca în lista abilităților cheie pe care le dezvoltă în echipele lor, responsabilitatea să devină prioritară. 

2020 este o provocare continuă, iar pentru lideri poate însemna chiar schimbarea fundamentală a modului de lucru. Sperăm că aceste idei să-ți fie folositoare în propriul tău proces de leadership care astăzi este mult mai asemănător cu al celorlalți, indiferent de industria sau tipul de organizație din care faci parte.

Photo by Natalie Pedigo on Unsplash

Liste, motivație și dopamină

Cum stai cu motivația în perioada asta? Simțim de la o săptămână la alta cum e tot mai greu să anticipăm un context previzibil, știrile care sunt relevante astăzi pot deveni ficțiune în ziua următoare. Și în toată vâltoarea asta, fiecare dintre noi avem ceva de făcut, avem echipe de condus, obiective de îndeplinit, indicatori de performanță de evaluat. Începem ziua cu un to-do list și sperăm că vom reuși să bifăm cât mai mult, totodată să avem și timp pentru noi. 

În știința motivației există un neurotransmițător care joacă un rol foarte important: dopamina. Aceasta transmite un semnal de la un neuron la altul, interacționând cu diverși receptori la nivelul sinapselor. Dopamina își face treaba rapid, de regulă înainte să obținem recompensele unei inițiative, asta înseamnă că ea ne ajută să acționăm, susține inițiativa. Chiar dacă multă vreme oamenii de știință au crezut că dopamina este neurotransmițătorul responsabil pentru plăcere, s-a descoperit mai degrabă o legătură cu persoanele dispuse să muncească din greu. În concluzie, dopamina ne ajută să rămânem conectați la listele și responsabilitățile noastre, iar noi îți vom oferi câteva idei despre cum să navighezi mai ușor task-urile în săptămânile care urmează. 

Regula 1-3-5

În fiecare zi, încearcă să-ți aleg un singur task important de rezolvat, trei lucruri medii și cinci lucruri mai mici (de regulă cam ăsta este numărul de sarcini zilnice pe care le putem realiza într-un timp rezonabil pe parcursul unei zile). Această metdă te va ajuta să-ți stabilești priorități și să elimini din liste lucrurile care nu sunt necesare. Dacă știi că pe parcursul zilei apar lucruri care trebuie rezolvate imediat, lasă-ți locuri libere atât în lista de 3, cât și în lista de 5. Și oricând va apărea un astfel de task vei ști unde să-l aloci. Îți lăsăm aici mai multe detalii despre 1-3-5, cât și un template pe care îl poți folosi. 

Matricea Eisenhower

Eisenhower a servit două mandate în calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii, a condus construcția sistemului de autostrăzi, a creat NASA, a încheiat războiul din Coreea. Secretul faptului că a reușit să adune atâtea realizări a fost menționat de acesta într-un discurs pe care l-a susținut în 1954 când a vorbit despre faptul că se confruntă cu două tipuri de probleme: cele urgente și cele importante. Urgențele nu sunt niciodată importante și cele importante nu sunt niciodată urgente. Astfel a luat naștere Matricea Eisenhower, un instrument simplu care te va ajuta să-ți prioritizezi task-urile și să te concentrezi pe ce te face eficient și productiv. Cu ajutorul acestui instrument vei avea o imagine clară asupra responsabilităților zilnice, imagine realizată pe două axe (Importanță / Urgență). Toate task-urile se vor încadra în cele patru cadrane ale matricei: 

  1. Task-uri urgente și importante care trebuie finalizate imediat;
  2. Task-uri care nu sunt urgente, dar sunt importante și trebuie planificate în calendar;
  3. Task-uri urgente și neimportante pe care le poți delega în echipă;
  4. Task-uri care nu sunt nici urgente, nici importante și pe care le poți șterge deja din lista ta. 

Stephen Covey spune că task-urile din cadranul 2 sunt cele care îți vor crește eficiența, aici vei reuși să dezvolți noi skill-uri și să îți dezvolți productivitatea.

Chiar dacă trecem cu toții printr-o perioadă mai dificilă, este important să identificăm unelte care să ne ajute în menținerea unui echilibru, antrenarea dopaminei care ne va menține motivați să trecem la task-ul următor.

Photo by photo-nic.co.uk nic on Unsplash

Despre ignoranță și frică

Frica – o emoție predominantă în ultimele luni pe care am întâlnit-o în diverse forme de manifestare: frica pentru propria siguranță, frica de necunoscut, frica de lucrurile pe care nu le înțelegem. Deși am putea crede că frica este emoția-sursă, te provocăm astăzi la o perspectivă diferită care îți va arăta faptul că frica este o consecință, iar sursa poate fi de multe ori propria ignoranță.

Folosită adesea cu scopul de a ne ține departe de anumite experiențe negative, ignoranța ne este mereu la îndemână și este un mecanism prin care ne menținem stabilitatea emoțională și mentală. Ce se întâmplă însă atunci când facem exces de ignoranță și devenim prizonierii acestui mecansim? Este cunoscut faptul că ne raportăm la lucrurile care se întâmplă în viața noastră prin prisma propriilor noastre experiențe și învățături. Dacă am reușit să ignorăm niște aspecte care ne-ar fi făcut mai mult rău, este posibil să aplicăm același lucru și în situații viitoare.

Astfel, ignoranța devine mai degrabă o capcană decât un mecanism de apărare pentru că ne izolează din a vedea și a înțelege lumea din diverse perspective. Intrăm în conflicte, cele mai multe dintre ele înrădăcinate în propriile “adevăruri” ignorante care se ciocnesc unul de celălalt. Și astfel ignoranța ajunge să nască frică, acesta fiind primul pas dintr-un viitor cerc vicios al emoțiilor negative.

Tot ignoranța este și motivul pentru care ajungem să credem poate prea mult în anumite ideologii, iar a demonstrat-o cel mai bine Daryl Davis, un muzician de blues și R&B, dar și activist și autor cunoscut pentru eforturile sale de a se lupta cu rasismul și discriminarea, reușind prin conversațiile sale să convertească sute de membri Ku Klux Klan și să-i facă să conștientizeze limitele propriilor ideologii.

Daryl oferă un exemplu de gândire întâlnit foarte rar dar care a reuși să schimbe foarte mult perspectiva asupra discriminării. Plecând de la o simplă întrebare pe care le-a adresat-o părinților să atunci când era copil “cum poate cineva să mă urască, dacă nici nu mă cunoaște”, prin conversațiile foarte deschise și sincere cu lideri ai KKK a reuși să descopere faptul că credințele lor se bazau pe multă ignoranță întreținută de frică, ură, și dorință de a distruge. Aceste emoții sunt învățate prin dialog și astfel, tot prin dialog, și el a reuși să-i convingă pe cei cu care a stat de vorbă.

Astfel, lecția cea mai importantă pe care vrem să o transmitem astăzi este o lecție a conversației și ascultării, elemente care pot reduce ignoranța și astfel, automat, dispărând și frica și sentimentele de ură și nesiguranță. Daryl spune că dacă vei petrece cinci minute cu cel mai mare dușman al tău – vei ajunge să descoperi că aveți măcar un lucru în comun. Dacă te vei concentra asupra a ce aveți în comun, vei ajunge să formezi o relație, și pe măsură ce investești timp și efort în relație, aceasta se va transforma în prietenie.

Photo by Etienne Boulanger on Unsplash

Emoțiile negative și procrastinarea

Ne aflăm într-o perioadă în care pare foarte dificil să pornim motoarele: venim după 3 luni de incertitudine (care se continuă), lucrăm de acasă sau din diverse noi locuri adaptate la distanțarea socială și vara începe să-și facă de cap cu temperaturi ridicate, soare și parcă o continuă invitație să ne petrecem timp afară.

Cu toate astea, proiectele nu s-au oprit, activitățile și responsabilitățile zilnice umplu to do list-uri la care ajungem tot mai greu. Este clar că ne confruntăm cu o situație clară de procrastinare. Însă procrastinarea nu înseamnă neapărat o lipsă a disciplinei ci de cele mai multe ori ne confruntăm cu emoții negative pe care nu le gestionăm eficient. 

Cele mai recente studii ne arată că la bază, procrastinarea este cu siguranță o problemă legată direct de managementul emoțiilor. Atunci când ne confruntăm cu task-uri incomode, când un proiect presupune interacțiunea cu anumite persoane pe care vrem să le evităm – de cele mai multe ori simțim emoții negative sub formă de anxietate, plictiseală, frustrare și chiar copleșire – emoții care ne fac să fugim de lucrurile pe care le avem de făcut. 

În teorie, ne dorim să citim mai mult, ne împărțim ziua pe tipuri de activități și începem mereu cu o cafea bună și o listă care pare mereu atractivă. În practică, vom ajunge să evităm cât putem de mult lucrurile care nu ne fac plăcere. 

Care este cheia pentru a depăși procrastinarea? Îți oferim astăzi câteva sfaturi care au mai degrabă legătură cu managementul emoțiilor negative și care sperăm să îți fie de ajutor în perioada asta: 

  1. Descoperă sursa emoțiilor: Când mintea ta îți spune “mai întâi deschid Facebook-ul doar două minute”, trebuie să fii conștient de ce fugi cu adevărat. Pentru că în spatele dorinței de a verifica timeline-ul se află probabil o frică / anxietate asociată task-ului pe care urmează să-l faci pe care o eviți. Primul pas constă așadar într-un proces de autocunoaștere. Pune-ți întrebarea “de ce fac asta?” fără să te critici sau să te judeci;
  2. Fă pace cu emoțiile tale: cheia succesului pentru a depăși amânarea este să devii conștient de gândurile și emoțiile negative în primul rând și în al doilea rând să le accepți. Astfel, nu vei mai fi la mila propriilor tale sentimente și vei putea să faci ceea ce trebuie să faci, când trebuie, chiar dacă îți place sau nu. Acest pas vine la pachet și cu un sentiment de libertate. 
  3. Nu-ți fie teamă de eșec / nu căuta un rezultat perfect: Uneori amânăm din cauza fricii de a nu eșua. Astfel, nu poți da greș la ceva ce nu faci – deci procrastinarea este un fel de spațiu sigur. Cel mai des teama de eșec vine la pachet cu o tendință perfecționistă care te îndeamnă să întârzii finalizarea unui task doar pentru că ești îngrijorat că rezultatul nu va fi la înățlimea propriilor aștepătri. Poți combate amânarea venită din perfecționism cu ideea de invoație și nou. De multe ori când lucrurile nu ies așa cum ai plănuit este foarte posibil să descoperi ceva noi la care nu te-ai mai gândit până acum.

Dacă până acum ai crezut că procrastinarea ta are legătură cu o lipsă de control, iată că lucrurile sunt mult mai diferite. Vorbim din nou, despre emoții și despre cum ne influențează și cel mai important, vorbim despre acceptare. 

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Certitudinea distruge echilibrul

Sunt peste 7 miliarde 500 de mii de oameni pe planetă și probabil tot atâtea opinii diferite despre diverse probleme / situații. Contextul pe care îl trăim zilele acestea, de la pandemie, criză economică, proteste, contribuie la o polarizare continuă a părerilor. Astăzi citești o știre și simți că ai înțeles dinamica lucrurilor, apoi în conversațiile cu colegii descoperi o altă perspectivă, cauți informații și brusc totul pare că are la fel de mult sens ca prima dată. Toate aceste procese sunt naturale atunci când are loc o inundație de informații și atunci când subiectele sunt foarte sensibile / de interes major pentru grupuri mari de oameni. 

Motivul pentru care abordăm acest subiect este tocmai faptul că în calitate de lider este important să vezi lucrurile în diverse perspective. Făcând asta, adăugam un strat mai profund de înțelegere față de situațiile și problemele cu care ne confruntăm. Și această problemă a perspectivelor este foarte ușor de identificat în perioada asta când deciziile luate la nivel macro ne surprind. 

Există cinci motive pentru care este bine să analizezi mai multe perspective în orice context, dar mai ales în calitate de lider. Primul motiv este acela că astfel ne vom da seama că fiecare poate avea un punct de vedere unic. Este foarte greu să găsești în aceeași echipă persoane care să aibă o perspectivă identică asupra unei situații. Cel de-al doilea motiv se referă la faptul că mai multe perspective reușesc să-ți definească în moduri diferite un eveniment / o situație. Schimbarea de perspectivă te ajută să vezi moduri diferite în care o persoană interpretează un eveniment din viața sa: de ex. Work from home poate fi pentru cei care au copii și vor să petreacă timp cu ei, un prilej de a-și îndeplini un obiectiv personal, în schimb, același eveniment pentru persoanele foarte sociabile poate căpăta o conotație negativă. Cel de-al treilea motiv este legat de faptul că perspectivele se pot schimba în funcție de experiențele, valorile și stările noastre. Astfel, putem înțelege importanța de a schimba perspectiva, pentru că aceasta oricum este foarte puternic influențată de starea pe care o avem. 

Motivul cu numărul patru se referă la importanța schimbării perspective în contextul interperetării mesajelor. Perspectiva ta determină modul în care un mesaj este interpretat. I se mai spune și confirmation bias (dacă tu crezi cu tărie ceva, toate mesajele pe care le vei primi îți vor confirma lucrurile în care crezi). În funcție de receptorul mesajului, perspectiva poate fi total diferită și astfel și sensul unui mesaj. Ultimul motiv este și cel mai important: schimbarea perspectivei poate aplana un conflict. Neînțelegerile apar de cele mai multe ori deoarece presupunem că lumea vede lucrurile din aceeași perspectivă cu noi. Încercările directe de a empatiza, de a înțelege de unde vin argumentele celuilalt, te vor ajuta să nu mai ții atât de mult de părerea ta și să poți asculta cu adevărat.

În concluzie, doar atunci când reușim să vedem / auzim / înțelegem cu adevărat și cealaltă tabără, în momentul în care putem să ne oferim nouă toate contraargumentele pentru care ideea noastră, abia atunci putem să fim sigur de un tablou complet și o gândire care ia în considerare mai multe posibile efecte.

Photo by Anika Huizinga on Unsplash

Liderii rezilienți

Vorbeam zilele trecute despre caracteristicile cele mai importante pentru un lider, mai ales în această perioadă de criză. Studiile recente au arătat o schimbare în topul celor atributelor necesare unui lider, schimbare influențată puternic de context (spre exemplu, viziunea nu mai este în acest moment foarte utilă deoarece o viziune în care crezi foarte mult s-ar putea să-ți îngusteze perspectiva și să te îndepărteze de la ceea ce se întâmplă aici și acum).

Conceptul care se regăsește cel mai des și care îi scoate în evidență pe liderii care s-au remarcat este reziliența. În DEX acest cuvânt este descris ca fiind rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. Un concept pe care, metaforic, îl căutăm la liderii din jurul nostru și în organizațiile din care facem parte: vrem să știm că avem lângă noi oameni rezistenți la șoc care vor putea prelua efectele pe care noi le resimțim și ne vor asigura stabilitate și putere chiar și în momente de incertitudine. 

Din punct de vedere psihologic, reziliența este procesul de adaptare în urma adversităților, traumelor, amenințărilor sau surselor semnificative de stres. Atunci când suntem rezilienți reușim să revenim cu bine din aceste experiențe dificile, iar revenirea în sine reprezintă o creștere personală profundă.  Problema principală este că situațiile care presupun dezvoltarea rezilienței de cele mai multe ori cresc probabilitatea unor erori de gândire sau a unor reacții puternice în corp manifestate prin eliberarea unor hormoni și substanțe chimice care par că funcționează împotriva noastră. Center for Creative Leadership vorbește despre patru pași clari pe care îi putem face pentru a ne antrena reziliența, antrenament potrivit atât liderilor, cât și membrilor echipei: 

Pasul 1 – Schimbă-ți modul în care gândești

Găsește o perspectivă diferită de a te uita la o situație: de exemplu, o schimbare majoră cum ar fi plecarea unui membru dintr-o echipă poate fi văzută și ca o amenințare / pierdere, dar în același timp poți să-ți schimbi modul prin care te raportezi la această situație și să o vezi ca pe o oportunitate de a atrage un nou talent în echipă. Poți să faci asta punându-ți o serie de întrebări precum “Care sunt avantajele acestei situații?” sau “Ce nu am luat în considerare despre această situație specifică?”.

Pasul 2 – Dormi!
Da, somnul este un instrument esențial în dezvoltarea rezilienței și s-a demonstrat că un somn echilibrat te poate face un lider mai bun. Am scris într-un articol de anul trecut o odă a somnului, iar acum revenim cu argumente puternice: somnul are o importanță vitală deoarece permite creierului să treacă de la preluarea de inputuri noi la codificare, procesare și integrarea experienței zilnice într-un mod în care să ți-o facă disponibilă pentru o viitoare utilizare. Practic este un fel de update al software-ului de care ai mare nevoie: știi foarte bine cum se comportă un gadget căruia nu i-ai mai făcut de mult timp un update. Cercetările au demonstrat că somnul este o sursă biologică de reziliență pe care o avem cu toții încorporată dar pe care o folosim foarte puțin. Un somn adecvat poate duce la o atenție sporită și o creștere a creativității, abilități foarte importante într-o poziție de conducere. 

Pasul 3 – Ia-ți timp pentru tine și pentru o pauză
Nu ai mereu condițiile necesare să tragi un pui de somn în timpul activității la birou (deși work from home ne-a creat toate condițiile necesare și din acest punct de vedere este un avantaj). Alternativa pe care ți-o propunem vine sub forma unei plimbări, o pauză de meditat, de ascultat melodiile care te relaxează sau pur și simplu de petrecut timp doar tu cu tine. Aceste practici îți vor îndepărta atenția de la situația specifică în care te afli și îți oferă o șansă de a trece dincolo de gândurile stresante. 

Pasul 4 – Gândește pozitiv
Gândirea pozitivă este un termen despre care am mai vorbit în articolele noastre și pro și contra. În relație cu reziliența, cercetătorii au descoperit că atunci când oamenii se gândesc la lucrurile pozitive dintr-o situație vor avea o viziune și o perspectivă mai completă asupra situației respective. Aici îți dăm o provocare simplă – cum ar fi să le mulțumești zilnic celor din echipa ta pentru munca depusă? Sau atunci când simți o emoție pozitivă față de rezultatele, eforturile și implicarea colegilor, să le spui asta, de fiecare dată?
Emoțiile pozitive vor juca rolul unor surse de reziliență pe care le poți acumula într-o rezervă pe care să o accesezi atunci când ai nevoie. 

Articol preluat din Newsletter-ul Leaders din 16 iunie 2020

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Când te simți singur

Am scris destul de mult despre autoizolare și în următoarea perioadă se pare că experimentăm o ușoară revenire în viața socială. Totodată, multe dintre companii și-au prelungit perioada de work from home și este din ce în ce mai clar că viețile noastre vor fi mai mult la distanță unii față de ceilalți, fie că vorbim de distanța de siguranță de 2m sau de întâlnit mai mult în spatele calculatoarelor.

Tot în această perioadă, în urmă cu două săptămâni, pe 30 mai, echipa formată din NASA și SpaceX au trimis doi astronauți pe Stația Spațială Internațională, urmând ca aceștia să petreacă aproximativ 4 luni pe orbită, efectuând lucrări de întreținere și verificare. Interacțiunea lor va fi limitată, la fel ca a noastră, în cazul lor fiind vorba de o interacțiune în maximum 4 persoane (pe stația spațială aflându-se doar alți doi astronauți), în cazul nostru fiind vorba de măsurile de siguranță care încă încurajează distanțarea socială.

Nimic neobișnuit pentru cei care merg în spațiu, iar cu această ocazie cei de la World Economic Forum au stat de vorbă cu astronauți și cu oameni care și-au petrecut mult timp în adâncul oceanelor în submarine, și au extras o serie de elemente care ne pot face izolarea mai ușoară:

1. Un scop foarte clar:

Peggy Whitson, prima femeie comandant a Stației Spațiale Internaționale a petrecut în spațiu în total 665 de zile cumulate. Printre primele sfaturi pe care ni le oferă referitor la izolare este cel legat de existența unui obiectiv care să te țină ancorat în perioadele de izolare. Fie că este vorba de un proiect nou la care ai început să lucrezi în această perioadă, fie că este ceea ce faci cu timpul tău pe care nu-l dedici vieții profesionale, sau pur și simplu faptul că îți propui să călătorești mai mult cu bicicleta / pe jos, aceste obiective vor da sens sacrificiului pe care ești nevoit să-l faci.

2. Ocupă-ți timpul cu ceva:

Perioadele de inactivitate pot fi dificile. Cu atât mai mult cu cât interacțiunea ta socială este limitată. Gândește-te la lucrurile pe care ți le doreai să le faci dacă ai fi avut mai mult timp? Anul trecut pe vremea asta, care sunt lucrurile pe care le-ai pus pe pauză și ai spus că va veni și timpul lor. Cu siguranță poți începe aici și acum.

3. Analizeaza-ti relațiile din viața ta

Cu siguranță acum mai mult ca oricând au ieșit la iveală aspectele emoționale din relațiile pe care le ai cu prietenii / colegii. Fostul ofițer de război, John Faffety, a petrecut o lună la bordul unui submarin care călătorea din Europa în SUA și a declarat că în izolare, ceea ce l-a ajutat cel mai mult a fost menținerea relațiilor. Mai ales în mediul profesional, în contextul în care suntem prinși în acest context împreună, este important să fim confortabili unii cu ceilalți. Ce-i de făcut? Conversații mai deschise și mai sincere, implicarea vieții personale în discuțiile de la birou și o descărcare emoțională în echipă din când în când s-ar putea să fie cel mai bun team building pe care echipa ta l-a avut.

4. Fă-ți un program

Astronautul Scott Kelly a petrecut un an în spațiu la bordul ISS, din martie 2015 până în martie 2016. NASA a observat că timpul petrecut i-a afectat inclusiv structura ADN-ului și a determinat schimbări în corpul său cum ar fi îngroșarea retinei și a arterei carotidă. Kelly a spus că pentru el cel mai important sfat pentru izolare este existența unui program stabil, un program care să cuprindă toate activitățile, atât cele din sfera profesională, cât și cele de rutină precum somn, relaxare, lectură.

Photo by Mohammad Asadi on Unsplash

Partea negativă a psihologiei pozitive

De câte ori ai auzit în ultima perioadă: gândește-te la lucrurile pozitive! Vezi partea plină a paharului! Tu ești bine, alții sunt mai rău! Totodată multe dintre programele de învățare și team building mutate în online sunt construite în jurul teoriilor de gândire pozitivă, wellbeing și echilibru. Acum aș vrea să împărtășești cu noi un secret. Cum funcționează pentru tine această filozofie? Ai avut momente în care pur și simplu ai vrut să trăiești niște emoții negative și te-ai simțit vinovat/vinovată că altora le este mai greu?
Vorbim astăzi despre presiunea asupra individului, asupra ta și a mea, atunci când intră în joc teoriile din psihologia pozitivă și despre cum efectele acesteia pot fi mai dăunătoare ca emoțiile negative care vor să fie trăite și simțite în această perioadă, cât și despre efectele pe care toate acestea le au asupra echipelor și leadershipului. 

Susținătorii psihologiei pozitive cred că acest domeniu a fost mult prea mult concentrat asupra problemelor pe care le poți identifica și nu asupra sănătății mintale. Deși termenul de psihologie pozitivă a fost introdus de către psihologul Abraham Maslow în 1964, acesta nu a devenit cu adevărat important decât în momentul în care psihologul Martin Seligman în 1998 a preluat președinția Asociației Americane de Psihologie. De atunci, termenul a devenit din ce în ce mai popular, fiind propulsat de către scriitori moderni precum Daniel Goleman care face adesea referire la aceste tehnici în cărțile sale despre inteligența emoțională. 

Ce se întâmplă astăzi este faptul că aceste tehnici tind să ignore uneori contextul, care în cazul nostru influențează poate mai mult de 50% din viața noastră în acest moment, și să pună foarte multă presiune pe individ și eforturile sale de a ieși triumfător din orice situație. Credem că uneori gândirea critică poate să aducă mai mult echilibru decât a forța o viziune optimistă asupra vieții, gândire critică prin care se iau în considerare atât lucrurile care ne dau sens și bucurie, cât și părțile negative ale vieții de zi cu zi. Pentru că puterea nu este întotdeauna 100% la noi, iar dacă se întâmplă să ne aflăm în perioade în care să avem nevoie și de emoții negative, scepticism sau pur și simplu mai multă precauție – cel mai bine este să ne dăm voie să trecem prin fiecare dintre acestea.

Când vine vorba de leadership, atitudinea este contagioasă. Pozitivă sau negativă, echipa ta va adopta atitudinea ta. În timp, această atitudine va da tonul întregii echipe și cel mai important va constitui filtrul prin care echipa ta alege ceea ce este acceptabil sau nu. Chiar și atunci când nu îți dorești asta, atitudinea ta va fi atitudinea echipei tale. Până în acest moment pare că facem o pledoarie pentru gândirea pozitivă, însă echilibrul este mereu undeva la mijloc. Todd Kashdan, profesor de psihologie la Universitatea George Mason consideră că efectele negative ale psihologiei pozitive vin din ideea că există un raport științific între pozitiv și negativ, gânduri și interacțiuni care duc la fericire. Clasicele exemple de tipul “gândește-te pozitiv la obiectivele tale pentru ca ele să devină realitate”, iar când realitatea nu corespunde așteptărilor tot tu te vei simți vinovat că poate nu ai reuși să fii suficient de optimist, poate ai atras partea negativă chiar tu însuți. Recomandarea noastră în acest caz, mai ales în contexte de leadership, este să-ți dai viață emoțiilor pe care le simți, fie pozitive, fie negative, iar acestea îți vor informa deciziile și comportamentul, informându-i la rândul lor și pe ceilalți și ajutându-te să rămâi autentic.

Photo by Andreas Haslinger on Unsplash