Antreprenoriat

Scrisoare către Moș “Șef”

“Dragă Moșule,

Te rog ca anul ăsta care vine – și dacă s-ar putea și de-acum încolo – să îmi îndeplinești următoarele dorințe:

– să mă tratezi ca pe un adult;

– să mă tratezi cu respectul cuvenit și să-mi vorbești frumos;

– să-mi vorbești de la egal la egal, nu ca de la Șef la subaltern;

să înțelegi că tonul face muzica de cele mai multe ori;

– să mă lauzi când găsesc soluții ingenioase chiar dacă nu sunt cele intuite sau sugerate de tine;

– să înțelegi că nu sunt responsabil de faptul că afacerea ta merge bine sau nu, mai mult decât ești tu însuți;

– să înțelegi că dacă mă mișc mai încet nu înseamnă că sunt leneș;

– să înțelegi că dacă nu vin în week-end la birou, nu înseamnă că sunt neloial sau neasumat;

– să înțelegi că, dacă uneori nu fac bine ceea ce fac, este poate și pentru că tu nu mi-ai transmis ceea ce trebuie, cum trebuie;

– să înțelegi că mi-aș dori mai degrabă un lider și nu un șef;

– să înțelegi că uneori nu mă simt bine (sau nu am chef), întocmai ca și tine, iar asta nu înseamnă că nu fac parte din echipă;

să nu mă ameninți cu “datul afară”, la fiecare greșeală;

să știi că dacă vrei să știi totul și să mă controlezi, nu mă lași să evoluez;

Scrisoarea continuă mai jos

Acum e momentul. Dacă aveți de bătut un apropo șefului, adică lui Moș Crăciun, trimiteți vorbele Elfului nostru destinatarului potrivit. Foto credit: Adelina Maria

– să nu-ți fie teamă că aș putea să te depășesc profesional, poate că e firesc să fie așa;

dacă vrei să fiu creativ, mai lasă-mă cu procedurile și formalismele exagerate;

– micromanagementul e util doar în criză;

– să înțelegi că problemele tale personale nu trebuie să îți influențeze conduita la muncă;

– să înțelegi că uneori nu respect dead-line-ul fiindcă tu nu mă lași să-mi fac treaba și mă întrerupi;

– îmi doresc să fii integru; fă ceea ce spui că faci; respectă-ți promisiunile;

– și eu îmi doresc la fel de mult ca tine să ne meargă bine și înțeleg că dacă ne merge bine tuturor e valabil și pentru mine;

să știi că atunci când nu înțeleg, nu sunt prost, incompetent, millennial, etc. Poate doar trebuie să îmi mai explici o dată;

– să înțelegi că nu trebuie să aștepți un an ca să mă “evaluezi” și să-mi comunici dacă ești nemulțumit; așa am șansa să rectific eventualele neconcordanțe.

Cam asta e pentru anul care vine și promit că nu te mai deranjez cu scrisori, ci o să te abordez direct ori de câte ori o să am ocazia.

Semnat,
Elful Tău”

Capcana libertăţii în antreprenoriat şi definirea eficienţei ca manager şi proprietar de afacere

Sub o forma sau alta, ca antreprenori ne bucurăm de doza de libertate oferită de această poziție însă nu de puține ori s-a întâmplat să confund a ști că pot face un lucru cu realizarea sa. “A sti că pot face” se concretizează doar după ce l-am aplicat într-un proiect sau în modul meu de a mă organiza în cadrul firmei.

Sunt zile când sunt organizată și mă concentrez pe ceea ce am de realizat, nu doar de făcut, și, într-adevăr, rezultatele sunt clare, evidente și ”se vede ceva în urma mea” . Însă provocarea apare atunci când nu îmi aranjez sarcinile și mă trezesc la final de zi spunând: Asta este…las’ că le rezolv mâine. Evident că doar mie mi se întâmplă așa ceva și, de fiecare dată, ziua de mâine sosește cu propriile situaţii de rezolvat.

Da, a fi propriul tău angajat vine cu libertatea de a-ți putea decide programul de lucru, când și cum mergi la birou, când pleci, când stai până la 22.00 să termini un proiect,când lucrezi în week-end(și se întâmplă des), când îți iei o bine meritată pauză și multe altele. Însă este de preferat să ne bucurăm de această ”libertate” cu condiția să fim manageri profesioniști, eficienți și orientați spre rezultat.

A fi antreprenor nu înseamnă că le știi pe toate și mai ales să le faci pe toate tu. Veșnica noastră afirmație: e afacerea mea, nimeni nu știe să o facă mai bine ca mine…..ei bine, sunt alții ce ar putea face din afacerea mea una cu mult mai rentabilă și mai bine organizată.
Sistemele de lucru și concetrarea pe obținerea de rezultate versus cât de multe am de făcut sunt două elemente ce converg la a conduce afacerea cu profesionalism și a face performanță, atât tu cât și echipa cu care lucrezi.

Analizarea rezultatelor obținute este un obicei pe care trebuie să îl avem cu toții. Așa vom putea fi obiectivi în modul cum ne folosim timpul, însă impactul cel mai mare îl are în a lua deciziile corecte pe viitor, cu privire la cum vom aloca timpul pe multele sarcini de realizat.

Setarea obiectivelor afacerii, analizarea acestora, monitorizarea și controlul, coeziunea echipei ar trebui să facă parte din agenda zilnică a fiecarui antreprenor, fie că este managerul acesteia, fie că nu.
La final de an, indiferent că ne place sau nu, bilanțul trebuie depus, iar cifrele vor reflecta în mod clar și concret cât de eficient am lucrat.

Libertarea antreprenoriatului este frumoasă însă devine ușor o capcană prin neaplicarea unui sistem de management orientat spre echipă și realizarea obiectivelor stabilite, atât la nivel de firmă cât și la nivel de salariat.

Vlad Goje – Cum să faci din vânzări un mod de viaţă și o viaţă cu sens din vânzări

Bussiness din adolescenţă

În liceu, am avut un mic business de haine pe care l-am gestionat cu doi prieteni. Cumpăram haine din străinătate și le vindeam în ţară. Totul se întâmpla online. Le aduceam din China, din State și le vindeam aici. Eram curierul și depozitul central. Și colegii mei se ocupau de partea de clienţi; eu eram într-a IX–a, ei erau în clase mai mari decât mine.

Întreaga mea familie a fost o familie de antreprenori, în sensul că și părinţii mei au avut o traiectorie profesională furtunoasă. Înainte să intrăm în Uniunea Europeană, tata asculta la radio cum că majoritatea fermierilor care aveau în zone urbane locaţii și-au trecut terenul din extra-vilan în intra-vilan, și s-au transformat în dezvoltatori imobiliari.

Tata deocamdată doar vinde terenuri pentru că nu are capitalul necesar să și construiască. Își dorește acum să se lipească de un constructor și să mă atragă astfel și pe mine înapoi acasă. Planul a fost mereu ca, după ce termin facultatea, să mă ocup de dezvoltarea profesională, să lucrez, să învăţ, ca într-un final să revin acasă, lângă ai mei. Asta am făcut la Cluj.

Economie și voluntariat

Mi-am dat seama că traiectoria mea trebuie să fie în economie, și mi-am dat seama că sunt un vorbăreţ fantastic în materie de engleză, așa că m-am dus pe partea de engleză la facultate. Am absolvit Facultatea de Știinţe Economice și Gestiunea Afacerilor în engleză, specializarea Management.

Voluntariat am început să fac la echipa de baschet a facultăţii, pe care am creat-o de la zero. Am jucat baschet în liceu foarte mult, am jucat trei ani la rând, ne-am dus la campionate în Polonia, Ungaria și Germania și  am zis „hai să ne distrăm puţin și la facultate”. Am făcut rost de o sală gratuită pentru studenţi, am făcut un lot foarte mare, de 20 de oameni, ne-am antrenat intens și am zis că mergem la campionate. Am făcut voluntariat și la Rotaract, un ONG internaţional, o subdiviziune mai tânără a Rotary, cel mai mare ONG din lume.

Leaders și un nou început

În aprilie 2013, am fost la Leaders School. De aici a început toată traiectoria mea profesională. Mi-am șlefuit foarte bine CV-ul, am fost atent la toate detaliile și am câștigat o bursă din partea companiei KPMG. Când am ajuns la Leaders a fost fantastic. E atât de clișeic să spun că mi-a schimbat viaţa, dar pot să demonstrez. Și părinţii mei au zis: „te-ai schimbat foarte tare”. De la un om căruia nu-i plăcea să citească, nu mă putea împinge nimeni, am început să citesc într-o lună trei cărţi. Am început să mă cultiv, am început să învăţ ce înseamnă management, ce înseamnă psihologie. Am început să am o sete de cunoaștere pe care facultatea nu mi-a dat-o niciodată. Niciodată nu a reușit să mi-o provoace, dar nici să mi-o ofere.

La Leaders am cunoscut-o pe Adela Jansen, directorul executiv de la BRD. Ne-a dat o imagine despre ce înseamnă să fii lider. Am întrebat-o: „Adela, spune-mi te rog frumos, eu acum termin știinţe economice, termin managementul. Încă nu sunt foarte hotărât ce ar trebui să urmez. E momentul în care pot să mă specializez pe orice, pe finanţe, pe contabilitate, pe vânzări, pe orice”. La care Adela mi-a spus: „Vlade, intră la o firmă, nu contează ce vinde, dar tu fă vânzări, ăla să fie primul tău gând, pentru că din vânzări o să-ţi dai seama

  1. Ce fel de om ești, pentru că ești pus în faţa unor situaţii atât de dificile, încât îţi vei da foarte bine seama dacă domeniul ăsta e pentru tine și
  2. Dacă ai puţin noroc și ești foarte atent, îţi vei da seama și care e domeniul în care chiar te-ai potrivi, dacă nu în vânzări”.

Dă-i motive să cumpere, nu-i vinde

Era o firmă de vânzări, de carne și mezeluri, din Bistriţa Năsăud. Aveau un singur agent în Cluj și aveau nevoie de al doilea. Prima vânzare a fost de 300 de lei, am zis că deschid șampania acasă. Și senzaţia era atât de plăcută. Mi-am dat seama de următoarea chestie, că nu trebuie să vinzi, ci să-i ajuţi să cumpere. Dă-i motive să cumpere, nu-i vinde. Am învăţat asta dintr-o carte, care mi-a schimbat radical strategia asta de muncă, dar și rezultatele. M-am trezit apoi că am luat o ţeapă de 9 000 de lei de la o firmă fantomă. Și atunci mi-am dat seama că e o neregulă foarte mare între conducere și  mine. Mi-am depus demisia.

Am început să lucrez cu colegul meu de facultate, Bogdan, care-și deschisese o cafenea mobilă, Captain Bean. Într-o lună de zile am depășit 2 000 de like-uri pe Facebook, ceea ce era fantastic, vuiau toate ziarele despre noi. M-am angajat la Bogdan și am început: promovare, evenimente. Tot creșteam, creșteam și ne-am dat seama că din bicicletă cu cafea putem să facem un stand cu evenimente și să facem coffee catering.

La un moment dat, anul trecut, am visat la o firmă de imobiliare pe vară pentru studenţii care vin. Asociatul contabilului meu mi-a spus că are o agenţie imobiliară fără profit, îmi dă salariu fix, procent din firmă, comision, atribuţii, responsabilităţi, stabilitate și echipă, numai să o preiau.  

Prima mea lună de imobiliare a fost în iulie, am prins valul mare, când sunt chirii superbe în Cluj. Viziunea mea pentru o agenţie imobiliară diferită ar însemna să te ocupi de client nu doar prima dată când își caută chirie, apartament, casă, garsonieră, ci pe termen lung.

Am avut o provocare personală în agenţie: trebuia să învăţ să fiu un bun manager, un bun lider, pentru că până acum am fost un bun executant la Captain Bean. Și pentru mine a fost o confirmare că am făcut bine. Provocarea este să am oameni sub mine, o echipă, pe care să o cresc, să-i învăţ și să meargă în faţă cu mine. După o serie de succese și eșecuri în imobiliare, am luat decizia să mă retrag din domeniu. Începeam să simt Clujul străin. Am simţit nevoia unui sprijin.

Înapoi acasă, cu experienţă

Când am revenit în Satu Mare, la începutul lui decembrie, am vorbit cu ai mei și-am ajuns cu toţii la concluzia că e momentul să mă întorc. Mi-am încheiat aproape toate îndatoririle în Cluj și m-am întors acasă. M-am angajat aici la firma Zollner Electronic, unul dintre cei mai mari investitori germani din judeţul Satu Mare, specializat în producţia de componente electronice. Urmează să ţin legătura cu firme din toată lumea și să pregătesc aprovizionarea firmei.

Experiența face diferența. Prinde viteză în programul LEADERS Experience care te pune în situații reale de viață și îți grăbește experiența și forma practică de învățare, în funcție de atuurile și valorile tale.

Cristina Pogorevici – La 17 ani are prima afacere și vrea să cucerească New York-ul

Cristina era în clasa a X–a, la Mate-Info, la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr, în mai 2014, când un prieten de-ai ei, Virgil, și-a pictat tenișii, transformându-i într-o galaxie albastră. Pogo (așa cum îi spun prietenii Cristinei) l-a rugat să-i picteze și pe ai ei, cei mov, pe care nu-i mai purta de mult timp. A început să-i poarte și toată lumea din școală o întreba cine i-a pictat. Așa, celor doi prieteni le-a venit ideea să facă o pagină de Facebook unde să posteze fotografii cu teniși pictaţi și să aștepte comenzi.

 

GO-style

 

Nu și-au pus multe întrebări – dacă vor sau nu să facă o afacere, dacă le va merge sau, și mai practic, cum vor livra tenișii. Părinţii lui Pogo au încurajat-o să meargă mai departe și să-și facă un site pentru mica antrepriză numită GO-style. Iar tatăl i-a promis că, dacă strâng 25 de comenzi, vor putea să administreze shop-ul online prin firma lui.

Pogo și Virgil s-au jucat cu template-uri de site și i-au dat drumul. Iar, la scurt timp, au avut prima comandă de la cineva din Craiova, care voia o pereche de teniși Converse noi, pictaţi în stilul galaxie, primul lor model postat pe site. A fost șoc și groază. Le era teamă că au investit 350 de lei să-i cumpere, să-i picteze și să-i trimită, și nu vor primi banii înapoi, la ramburs. I-au primit după câteva săptămâni, cât a făcut prin poștă pachetul și returul banilor București – Craiova. Așa au prins curaj să ia și alte comenzi.

Totul a pornit de la o pereche de tenisi pe care Virgil a pictat o galaxie

Și-au dat seama, cu surprindere, că majoritatea clienţilor nu erau din București și nu erau nici adolescenţi ca ei, ci adulţi, părinţi care făceau un cadou copiilor. Când un client le-a cerut, spre sfârșitul verii, să-i picteze pe lângă teniși și un tricou, au zis „de ce nu?” Li s-a mai alăturat o prietenă la pictat, iar Pogo s-a ocupat de relaţia cu clienţii și de partea administrativă. Îi venea ușor, mai ales că la micul dejun și-a ascultat adesea părinţii vorbind despre afaceri sau resurse umane.

 

Leadership Autentic

 

După experienţa GO-style, a aplicat la programul Leadership Autentic al fundaţiei Leaders, un training intens în care elevii între 14 și 18 ani află noţiuni teoretice despre leadership, comunicare și dezvoltare personală și-și exersează abilităţile, valorile și potenţialul de leadership. (mai aplicase într-a IX-a dar nu fusese selectată). Pogo a fost fascinată de ce afla, își nota non-stop lucruri și nu-i venea să creadă că niciodată nu i-a trecut prin minte să-și pună pe o foaie valorile. Atunci și-a dat seama că cele mai importante pentru ea sunt curajul, inteligenţa și libertatea.

Leaders i-a dat trei lucruri. „Knowledge, informaţie, am aflat de la cum stai în faţa publicului, cum să vinzi la cum să trimiţi un mail sponsorilor. Mi-a mai dat networking. Unul dintre oamenii cunoscuţi prin Leaders m-a sunat că are nevoie de un voluntar, la mare, la ColorRun. Și când am ajuns acolo am aflat că sunt coordonator de voluntari. Dacă nu ar fi fost cu mine în programul Leaders, nu ar fi avut niciodată curaj să-mi dea o asemenea funcţie. A treia chestie este cea mai importantă dintre toate.”

Lui Pogo i-a plăcut să-și umple anii de liceu cu cât mai multe activităţi care să-i aducă experienţă personală și profesională. A fost voluntară la Shakespeare School, unde a predat engleză vinerea dimineaţa unor copii de 12 ani. A călătorit în schimburi de experienţă prin Europa, schimburi în care ar pleca și mâine, dacă ar putea.

De mică, a ales doar ce e mai greu. Așa a fost și-n gimnaziu, când a ales mate-info pentru liceu fiindcă toate celelalte specializări erau prea simple. Când trecea într-a VI–a, a călătorit la New York, unde mama ei lucrase pentru șase luni, și s-a îndrăgostit atât de tare de oraș, încât a decis să dea la facultate la New York University. De atunci visul nu i s-a schimbat, și-ar dori să facă specializarea de Business la NYU, dar a decis să încerce și alte variante de facultăţi din afară.

 

Erasmus+

 

Anul ăsta are în plan câteva schimburi de experienţă prin programul Erasmus+  și să descopere România împreună cu prietenii. Ţintesc către Iași, Timișoara, Sighișoara, Alba Iulia și Cluj. Planul pentru Go-style este ca din primăvară produsele imprimate să poată fi achiziţionate și din magazine, iar promovarea produselor pictate manual să o facă printr-o serie de evenimente de pictat live on the spot.

În septembrie anul viitor, imediat după ce începe clasa a XII–a, se va înscrie la mai multe facultăţi. NYU rămâne facultatea de suflet, dar, pe lângă ea, a mai pus alte zece variante, printre care Columbia, Boston, UPenn și Harvard.

Ionuţ Geroșanu – cum să transformi pasiunea pentru muzică în festival

Radio online

 

De când era în gimnaziu și lansa, alături de un prieten, în Moreni (Dâmboviţa), radioul online Groovefun, Ionuţ avea abilităţi de organizator. Radioul, spre exemplu, îl făcuseră acasă ca să difuzeze muzică electronică necomercială. Ajunseseră la 100 de ascultători. Când era mic, își chema prietenii la un fotbal și apoi făcea echipele, încât bunica ajunsese să-i spună „tu când te vei face mare, ori o să conduci, ori o să iei bătaie”.

 

Cursuri de leadership

 

În liceu s-a văzut mereu ca cel responsabil, mai matur, un licean care nu suportă infantilismul. Așa că, atunci când era într-a X–a, și a auzit că reprezentanţii unei fundaţii vin la colegiul său, „I.L.Caragiale”, să-i înveţe pe elevi noţiuni de comunicare și leadership, n-a stat pe gânduri și s-a înscris imediat la curs. Rar se întâmpla ca în Moreni, un oraș de nici 20 000 de locuitori, să ajungă organizaţii care să facă cursuri în școală. A învăţat tehnici de comunicare, de la cum să vorbească în faţa unui public până la cum să abordeze diverse situaţii în care poţi ajunge în poziţia de lider. Ionuţ s-a folosit de zilele cursului de week-end, de la 8 – 9 dimineaţa până la 5 seara, și a acumulat cât a putut, ca un burete. Părinţii, tatăl angajat al omv Petrom, mama profesoară de engleză, l-au încurajat să acumuleze cât mai mult în afara școlii. Organizatorii fundaţiei Leaders l-au selectat, împreună cu o altă colegă, să devină ambasador, adică la rândul lor să predea un curs similar peste câtva timp altor colegi din liceu.

 

Petrecerea-monstru în pădure

 

Noile tehnici învăţate i-au folosit la sfârșitul liceului când, după examenul de bacalaureat, și-a găsit o nouă pasiune și chiar primul pas în carieră. Plănuise să organizeze o petrecere la un prieten, care rămânea singur acasă, la care să vină mulţi alţi prieteni și colegi, un fel de sărbătorire a scăpatului de examene. Numai că prietenul n-a mai rămas singur acasă.

Așa că Ionuţ și prietenii lui au decis să mute petrecerea-monstru în aer liber, undeva în pădurea Nisipoasa, la câţiva kilometri de oraș, de unde să răsune muzică electronică pusă de prieteni de-ai lui. Au strâns bani de la firme din oraș, au cerut acordul primăriei, au angajat o echipă de sonorizare din Brașov, au căutat generator, au făcut un afiș în Photoshop.

Ionuţ a fost liderul evenimentului și a dat mai toate telefoanele și a făcut mai toate drumurile în luna de organizare ca să le iasă ceva ce niciodată nu existase în Moreni: un eveniment altfel, cu muzică altfel, dincolo de cluburile sau barurile unde lumea se distrează pe melodii comerciale.

I-au pus numele Kohvert 1.0.  

Cu mici probleme legate de generator la început, petrecerea de pe 1 august 2014 a fost un succes; au venit liceeni, studenţi, tineri din Moreni, aproape 300 de oameni. Succesul i-a dat mai apoi curaj lui Ionuţ să lucreze la alte petreceri; a convins patronul unui club din Moreni să-i lase ca pentru o noapte să facă un alt eveniment Kohvert cu muzică electronică. Iniţial, patronul a fost sceptic, dar și-a dat acordul pentru o încercare. A rămas uimit când și-a dat seama că a venit mult mai multă lume decât se aștepta și și-a scos profitul din acea seară. După două astfel de evenimente în Moreni, Ionuţ a mai organizat altele în Târgoviște, sub același brand. Anul trecut, în septembrie, a fost maestrul petrecerii Kohvert 2.0 în pădurea din Cartierul Tisa, la care au pus și taxă de intrare de 15 lei, pentru că au adus și o sonorizare extrem de bună, dar și artiști din București. Au venit 350 de oameni.

 

Drumul spre festival

 

Student în anul II la Agronomie, în București, la specializarea Inginerie și management în turism și alimentaţie publică, Ionuţ are destul de mult timp liber, pe care-l investește în planuri și idei pentru pasiunea lui, Kohvert. Urmează să dea drumul unor petreceri private pentru cei care au devenit fideli evenimentelor și, desigur, plănuiește petrecerea numărul 3, în vara asta, la Moreni. Știe că ideea din liceu și pasiunea lui pentru muzică electronică o să-l aducă și în carieră spre zona organizării de concerte, iar ce face la Moreni, pe lângă sentimentul că aduce ceva orașului în care s-a născut, a devenit parte din portofoliul personal.