Carieră

Despre carieră și schimbare

Articol preluat din Newsletterul din data de 31 iulie 2018

Când a fost ultima schimbare pe care ai făcut-o în cariera ta? Deja te gândești la următoarea? Este în regulă, nu ești singur.

Potrivit statisticilor privind schimbările de carieră, o persoană va schimba jobul de cinci până la șapte ori pe parcursul vieții profesionale. Motivele pentru care apar aceste schimbări pot fi legate de schimbarea unor obiective personale, redefinirea valorilor personale sau dorința de a încerca ceva nou. Dorința de schimbare apare astfel inevitabil și de multe ori cu o energie copleșitoare.

În întâlnirile de orientare în carieră pe care le facem cu elevi și studenți apare de multe ori întrebarea: când voi ști că ceea ce am ales este cel mai potrivit lucru pentru mine? Întrebarea are de fapt asociată teama de schimbare și de eșec, dorința de a nu investi efort și resurse pe un anumit parcurs de carieră care ar putea să se schimbe brusc.

John L. Holland, psiholog american și profesor emerit la Universitatea Johns Hopkins, a lansat în 1958 teoria care spune că preferințele vocaționale sunt o expresie a caracterului și personalității. Teoria lui Holland a devenit astfel cel mai răspândit model de evaluare a preferințelor de carieră. Conform acestuia, oamenii care au personalități similare și care lucrează împreună determină apariția unui mediu de lucru care se potrivește stilului lor.

Astfel, există șase categorii de personalitate / medii de lucru: investigativ, artistic, social, întreprinzător și convențional.

Dorința de schimbare la job poate să arate și faptul că nu mai există o potrivire din punct de vedere al personalității, iar curiozitatea care ne îndeamnă către un nou pas în carieră poate să vină tocmai din interior.

Oricât de mult ne-am opune, indiferent de vârsta, experiență și ierarhie, dorința de schimbare va evolua odată cu personalitatea noastră și se va manifesta în mod direct.

What’s next? Răspunsul corect o să-l găsești mereu în interior.

Capcana libertăţii în antreprenoriat şi definirea eficienţei ca manager şi proprietar de afacere

Sub o forma sau alta, ca antreprenori ne bucurăm de doza de libertate oferită de această poziție însă nu de puține ori s-a întâmplat să confund a ști că pot face un lucru cu realizarea sa. “A sti că pot face” se concretizează doar după ce l-am aplicat într-un proiect sau în modul meu de a mă organiza în cadrul firmei.

Sunt zile când sunt organizată și mă concentrez pe ceea ce am de realizat, nu doar de făcut, și, într-adevăr, rezultatele sunt clare, evidente și ”se vede ceva în urma mea” . Însă provocarea apare atunci când nu îmi aranjez sarcinile și mă trezesc la final de zi spunând: Asta este…las’ că le rezolv mâine. Evident că doar mie mi se întâmplă așa ceva și, de fiecare dată, ziua de mâine sosește cu propriile situaţii de rezolvat.

Da, a fi propriul tău angajat vine cu libertatea de a-ți putea decide programul de lucru, când și cum mergi la birou, când pleci, când stai până la 22.00 să termini un proiect,când lucrezi în week-end(și se întâmplă des), când îți iei o bine meritată pauză și multe altele. Însă este de preferat să ne bucurăm de această ”libertate” cu condiția să fim manageri profesioniști, eficienți și orientați spre rezultat.

A fi antreprenor nu înseamnă că le știi pe toate și mai ales să le faci pe toate tu. Veșnica noastră afirmație: e afacerea mea, nimeni nu știe să o facă mai bine ca mine…..ei bine, sunt alții ce ar putea face din afacerea mea una cu mult mai rentabilă și mai bine organizată.
Sistemele de lucru și concetrarea pe obținerea de rezultate versus cât de multe am de făcut sunt două elemente ce converg la a conduce afacerea cu profesionalism și a face performanță, atât tu cât și echipa cu care lucrezi.

Analizarea rezultatelor obținute este un obicei pe care trebuie să îl avem cu toții. Așa vom putea fi obiectivi în modul cum ne folosim timpul, însă impactul cel mai mare îl are în a lua deciziile corecte pe viitor, cu privire la cum vom aloca timpul pe multele sarcini de realizat.

Setarea obiectivelor afacerii, analizarea acestora, monitorizarea și controlul, coeziunea echipei ar trebui să facă parte din agenda zilnică a fiecarui antreprenor, fie că este managerul acesteia, fie că nu.
La final de an, indiferent că ne place sau nu, bilanțul trebuie depus, iar cifrele vor reflecta în mod clar și concret cât de eficient am lucrat.

Libertarea antreprenoriatului este frumoasă însă devine ușor o capcană prin neaplicarea unui sistem de management orientat spre echipă și realizarea obiectivelor stabilite, atât la nivel de firmă cât și la nivel de salariat.

Maria Tătaru, director de marketing la o companie de top din România, la 23 de ani

Un om care face lucrurile să se întâmple

În 2010, când era în clasa XI–a la Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Maria Tătaru a auzit de la o fostă colegă de generală că o fundaţie ajunge în liceele din București și-i învaţă pe elevi leadership. I-a plăcut ideea, așa că a scris un mesaj pe site-ul fundaţiei Leaders, rugându-i să vină și la ea în liceu. O zi sau două nu a primit niciun răspuns, așa că și-a pus toţi colegii de clasă să le scrie celor de la fundaţie că vor neapărat ca programul să se întâmple și în Madgearu. Și s-a întâmplat. Leadership Autentic, cum se numea programul, i-a adus Mariei, o liceană la specializarea Turism și Alimentaţie Publică, o ușă spre educaţia non-formală.

Așa că, peste doi ani, când a ajuns studentă la Academia de Studii Economice, la specializarea Comerţ, Maria s-a înscris ca voluntar în organizaţia studenţească Business Organization for Students, unde a participat la training-uri de public speaking, design, project management. A și coordonat două echipe de studenţi voluntari și experienţa asta i-a prins bine în joburile care au urmat.

Independenţă determinare, perseverenţă

Maria și-a câștigat proprii bani de când era în liceu și lucra cu ora ca promoter în magazine pentru diverse produse. Era un job care o ajuta să fie independentă, mai ales că nu-i plăcea să le ceară bani părinţilor.  În liceu a avut și bursă sportivă, fiindcă participa la campionate naţionale de tir sportiv.

În anul II de facultate, s-a angajat la un magazin online de cadouri unde a făcut de toate. Era singurul angajat, în afară de manager, prelua comenzi, făcea facturi, răspundea la e-mail-uri și scria pe reţelele sociale. Facultatea a cam dezamăgit-o fiindcă se aștepta să aibă materii care să o ajute cu adevărat într-o carieră de turism, în schimb era doar câte puţin din fiecare, „puţin marketing, puţin PR. Universitatea a decăzut mult, nu mai e o mândrie să termini la ASE. Nu te pregătește pentru nimic concret, este foarte multă teorie, prea puţine activităţi practice”.

Nu prea cred în destin, cred că ţi-l construiești, destinul e consecinţa a ceea ce faci tu

După un an la magazinul de cadouri, s-a angajat la un hotel din Piaţa Domenii ca ospătar la micul dejun. I-a fost ușor să ia acest job, fiindcă făcuse în liceu practică în restaurante. Ca să ajungă la 6 la serviciu, se trezea la 4 și jumătate dimineaţa, ca să parcurgă drumul zilnic din comuna Tunari, unde locuiește, și până în București. Muncea pe rupte și încerca să găsească un echilibru între job și facultate, mai ales că uneori accepta și ture interminabile în perioada nunţilor, când venea la serviciu vineri dimineaţa și pleca acasă luni, după prânz. „În hotelărie e un principiu”, spune Maria, „știi când vii, dar nu știi când pleci. De-asta am și decis să plec după un an, e un domeniu interesant prin prisma interacțiunii cu oamenii, ajungi să-i cunoști foarte bine, dar e un mediu obositor”.

În 2014, când se pregătea de licenţă, cei de la fundaţia Leaders, cu care păstrase legătura, i-au trimit un e-mail cu un anunţ de selecţie pentru un internship la Autonom Rent a Car. Era o poziţie plătită, de intern în departamentul de marketing. Maria a aplicat știind că nu vrea să lucreze la hotel prea mult timp, dar și pentru că i-ar fi plăcut să lucreze în marketing. A fost selectată după interviu și o perioadă s-a dus la cele două joburi în paralel.

Eforturile nu rămân nerăsplătite

La scurt timp după venirea ei, cea care îi era șefă a plecat, și Maria, la 23 de ani,  a ajuns să conducă departamentul de marketing al companiei cu cea mai mare flotă auto de închiriere, 2 500 de autoturisme.

„Nu prea cred în destin, cred că ţi-l construiești, destinul e consecinţa a ceea ce faci tu. Spre exemplu, nu m-am gândit ca voi ajunge să mă angajez dintr-o legătură cu un curs pe care l-am făcut în liceu. Cred că norocul ţi-l faci. E foarte important să fii determinat și să-ţi dorești să dai ce-i mai bun.”

Adelina Toader stăpânește valurile cu disciplină și finanțele cu pasiunea pentru oameni

La câteva secunde distanță de întrebarea „cu ce te ocupi”, Adelina ți-a explicat deja cum funcționează, din punct de vedere economic, petrolul și gazele, chimicalele și fertilizantele, community finance și commodities și cum influențează circumstanța politică macronutrienții din sol. Ea nu ascultă știrile doar pentru că este dimineață și își bea cafeaua. Ea le corelează automat cu ce se va întâmpla la jobul ei în ziua respectivă, unde ocupă funcția de Vice President, Structured Commodities Finance în ING Amsterdam.

 

Pe tot parcursul unei discuții cu ea rămâi surprins de naturalețea cu care îți poate explica conceptele complicate, făcând comparații simple „De exemplu în banane ai mult potasiu. Potasiul este o sare, care vine dintr-o mină, și în toate suplimentele de macronutrienți ai unei bucăți de pământ există un balans ideal între nitrogen, fosfat, potasiu, care sunt macronutrienți. Fiecare bucată de pământ, pe măsură ce este cultivată, își pierde din resursele esențiale. Fertilizantele chimice sunt extrase din zone bogate în resurse, cum ar fi Rusia sau Canada, și sunt procesate și redistribuite către fermierii din toată lumea ca să își suplinească balansul minim al nutrienților în sol.”. La sfârșit nu ești doar impresionat de simplitatea explicației, dar te simți și un pic mai deștept.

Mi se părea că dacă ești disciplinat, îți faci temele, vei deveni inevitabil bun

Și Adelina știe că este foarte deșteaptă. Dar nu este nici modestă, nici arogantă. Este obișnuită să fie remarcată în toate mediile de educație formală și informală parcurse, dar este obișnuită și cu o disciplină care a ajutat-o să performeze în toate domeniile abordate. Deși jobul pe care îl are acum este foarte specific, traseul ei nu a avut un singur focus. A început cu arte plastice, inclusiv design vestimentar, apoi s-a orientat, la sugestia părinților, către matematică. Deși nu simțea că este pasionată de asta, a ajuns la olimpiade naționale și balcaniadă. „Mi se părea că dacă ești disciplinat, îți faci temele, vei deveni inevitabil bun. Trebuie să ai și un pic de noroc, iar asta e valabil pentru orice”.

 

Matematica a apropiat-o pe Adelina de oameni. Atunci când uneori făcea contestații pentru o diferență de locul II vs locul I, observa că acele 0,5 puncte nu sunt doar un calcul, ci o dezbatere care ține mai mult de caractere, abordare și atitudine. A simțit că subiectivitatea oamenilor i-a dat o mare lecție și a început să se educe mai mult în zona de psihologie, economie și limbi străine. A început să călătorească mult cu burse, iar la facultate a ales Finanțe Bănci pentru că își dorea „să combine numerele cu oamenii”.

În bursele Erasmus poți să înveți mult sau să te distrezi, dar nu ambele? Ea a petrecut și a profitat de viața socială din Spania, făcându-și prieteni pe viață, în timp ce a adunat 90 de credite (necesarul era de 60), a fost recrutată de un profesor de piețe de capital la Centrul de cercetare al Bursei de valori din Madrid și s-a întors în anul IV în România știind deja toate materiile învățate cu un an înainte în Alcalá de Henares.

 

Următoarea poveste despre jobul din România de la BRD este similară: un profesor a remarcat-o dintr-o mulțime de studenți doar pe ea. A recomandat-o unui manager general din BRD care dorea să recruteze studenți ingenioși. Ea i-a refuzat inițial, gândindu-se la anul de licență. Ei au sunat-o și au spus că pe ea o vor, și îi oferă tot ce îsi dorește, ca într-o poveste de dragoste dintr-un film cu happy-end. Șeful ei i-a spus că a progresat în trei ani cât alții în 15. Ea spune că a avut și noroc de oameni buni, care au încurajat-o și i-au fost mentori.

Trebuie să ai și un pic de noroc, iar asta e valabil pentru orice

Atunci când auzi poveștile astea pline de superlative, te întrebi dacă vreodată a fost ceva ce nu i-a reușit. Este surprinzător să auzi că menționează des norocul și faptul că lucrurile se aranjează până la urmă, ce e al tău e pus deoparte.

 

„Știi că tot timpul îți vin o groază de frici, oare o să mă descurc, sunt o groază de idei care te înfrânează și nu te lasă”. Da, mulți știu, dar știi și tu asta? Îți vine să o întrebi, zâmbind, atunci când o auzi.

 

Menționează fricile împreună cu un moment de cumpănă pe care îl avea pe la 22-23 de ani când, deși cariera ei mergea foarte bine, ea simțea că poate manifesta mai mult părțile ei de leadership și de creativitate. Așa a ajuns la Leaders: „in the back of my head m-am gândit mereu că trebuie să existe oameni nebuni ca mine care vor să schimbe lumea.”

 

„Șeful meu se amuza mereu că pun întrebări critice.”. Adelina numește această natură a ei dequestioning, adică să vrei mereu să afli de ce facem lucrurile așa, inerție sau eficiență? There is more than it looks.

 

Cu acest spirit curios a venit la Leaders și a simțit că cel mai mult a marcat-o combinația de oameni. „Acum puteai deschide niște cutiuțe din creierul tău, despre care credeai că erau închise sau nici nu știai că sunt acolo. Toți oamenii gândesc creativ, deschis la minte, you can do better as a person”.

I’m not gonna put limits on myself

„I’m not gonna put limits on myself”, spune ea după experiența școlii. Suma de evenimente și experiențe, oamenii și modul lor de gândire au dus la înlăturarea fricilor pe care le avea legate de următorul pas. A decis să plece la un master în Olanda, la care a fost acceptată aproape instant după primul interviu.

 

La ING a fost recrutată de echipa care venise să țină o prezentare la masterul ei. Terminaseră deja recrutările, iar prezentările erau pur informative. Deși este foarte timidă în grupuri noi și de obicei era remarcată pentru răspunsurile inteligente pe care le dădea, acum s-a dus direct la ei și le-a spus „Nu vreau să fiu pushy, dar vreau să fac ce faceți și voi.”. A avut un interviu, a intrat în echipa lor, i-au oferit contractul permanent după două luni, cu zece luni mai devreme decât procedura. „Restul e istorie. Ce-i al tău e pus deoparte”, conclude iar Adelina.

 

„Lucrurile se așează într-un final când ești tu centrat, tu cu tine, într-o direcție în care te simți confortabil și nu te poartă valul, ci te porti singur. Valul îți dă un pic de joacă, un pic de noroc, un pic de spice. Dar când ești tu stăpân pe tine poți să te și bucuri mai bine, poți să vezi unde mergi.” Adelina vorbește despre disciplină ca valoare, despre igiena operațională, despre oricât de mult ai fi dus de curent, este important să te duci tu pe tine în locurile definitorii, nu valul.

 

Igiena operațională nu este un termen întâlnit frecvent, dar Adelina îl explică cu aceeași naturalețe și îți dai seama de unde a venit disciplina în toți anii aceștia. „Decât să stau supărată și să mă plâng patru – cinci ore pentru ceva, prefer să mă concentrez două ore să găsesc o soluție optimă”.

Ce-i al tău e pus deoparte

Faptul că locuiește de atâția ani departe de România a făcut-o să înțeleagă că, indiferent de educație și de călătoriile la activ, cu toții avem un set principal de valori, care te face să conectezi sau nu cu ceilalți. Configurația similară, lungimea de undă îți pot activa niște butoane sau nu. Trebuie să te cunoști pe tine, să îți înțelegi reacțiile pentru a ști dacă vrei sau nu să absorbi o parte dintr-o cultură. „Am învățat că totul se rezumă la oameni. Eu sunt un om căruia îi place să fie young at heart în tot ce fac și I have fun în tot ce fac. Îmi place să conectez cu oamenii”.

„Am învățat că totul se rezumă la oameni. Îmi place să conectez cu oamenii”.

Dorința de a fi aproape de oameni, de a se conecta cu ei și de a înțelege ce aduce ea într-o cultură în care nu ești acasă a făcut-o să nu stea nici aici pe loc. Acum organizează brunchuri de female leadership, strângând în jurul ei o comunitate de oameni mișto, care schimbă idei creative și își hrănesc mintea. Menționează des conceptul de community building, concluzionând „vorbele nu spun multe, ci execuția – apropo de disciplină”.

 

La sfârșit, Adelina ne arată o agendă cumpărată din aeroport. A schițat în ea concepte de layout pentru clubul de care se ocupă. Îți dai seama că este mereu cu un pas înainte față de stadiul pe care ți-l povestește, iar ce o aduce acolo este mixul de oameni, disciplină și leadership pe care-l îndrăgește în orice cultură ar fi.

Tu ce vrei să te faci când o sa fii mare? Și după asta, ce vei face?

De cele mai multe ori când nu găsim soluții pentru rezolvarea unei probleme este pentru că problema este prost formulată. Erorile de gândire ne împiedică de multe ori să abordăm realitatea și pornim pe traiectorii greșite, iar orientarea în carieră nu este lipsită nici ea de capcane.

Ești afectat zi de zi de erori de gândire (cognitive bias) fără să conştientizezi și asta îți influentează nu doar micro acțiunile zilnice, ci și marile alegeri în viață, precum ce vrei să te faci când o să fii mare.

De exemplu, în ceea ce privește alegerea carierei, există falsa credință că oamenii traversează în viaţă un drum liniar, în care trebuie să raspundă la ghicitoarea vieții cu un singur răspuns la ce vrei sa te faci când o sa fii mare? În realitate, mai putin de 20% din oameni au o singură pasiune identificată în viața lor (Centre for the Study of Adolescence, Stanford). Așadar, ideea de a-ți alege cariera în funcție de acea pasiune măreață, de care te întrebă toată lumea, poate pune foarte multă presiune creând o problemă care nu există, dacă privim situația dintr-o perspectivă holistică în care să te incluzi pe tine cu totul.

 

Ce se întâmplă oare dacă iei în considerare avalanșa de informații, culturi, medii cu care interacționezi? Dar dacă adaugi și avântul puternic pe care îl are dezvoltarea inteligenței artificale și cum îți influențează ea viața de zi cu zi?

Cerințele actuale ale mediului ne conduc spre o abordare mai cuprinzătoare și profundă, în care  trecem de la Trebuie să știi cum să faci și să știi cum sa fii  la A știi cum să devii.

Astfel, interesele vocaționale (Holland, Teoria Intereselor Vocaționale) sunt bun predictor și au validitate, cât timp mediul în care trăiești este același. Scopul Life design-ului este să ajute oamenii să conecteze alegerea carierei cu provocările aduse de concepte mai largi, precum: economia globală și era digitală. Ce înseamnă asta? Interesele tale sunt limitate de accesul la informație pe care l-ai avut, de mediul socio-economic în care ai crescut.

Născut într-un oraș slab dezvoltat din România, mergând la o școală medie, având părinți din clasa muncitoare cu studii mici sau medii, interesele tale vor fi limitate deoarece și resursele pe care le ai sunt limitate. Ținând însă cont de faptul că accesul la informație poate fi făcut acum foarte rapid prin intermediul internetului, platformelor de învățare online, iar studiile în afară nu mai sunt ceva ce doar cei cu resurse financiare pot accesa, diversitatea intereselor tale se va mări și va crește și oportunitatea de a experimenta lucruri cu care acum 50 de ani, un om cu același mediu de proveniență nu ar fi putut fi în contact.

Ignorarea acestor aspecte implică ideea că există o singură versiune a ta, pe o traiectorie liniară, care are ca rezultat versiunea ta cea mai bună și trebuie să faci ca să atingi acea perfecțiune. Prin programul LEADERS Explore pentru elevi te ajutăm să conștientizezi cine ești, încotro vrei să te îndrepți și de ce mijloace dispui pentru a ajunge acolo!

De ce o perspectivă în care îți proiectezi viața exact cum îți proiectezi casa?

Provocările și nevoile pe care le ai, ca individ, le experimentezi in mediul tău unic în care traiești, le interpretezi prin propriul filtru, te adaptezi în modul propriu și le încorporezi în scenariul vieții pe care ți-l creezi. Design-ul vieții presupune ca în alegerea carierei să ții cont de toate aceste lucruri specifice ție pentru a-ți crea o soluție personală.

Când vrei să-ți construiești casa întelegi că nu e vorba doar de nevoile pe care vrei să ți le îndeplinească, ci și de resursele disponibile, mediul în care o amplasezi și cum o adaptezi condițiilor de acolo. Casa are propriile facilități (la fel cum omul are abilități) însă, pusă într-un mediu nepotrivit, s-ar putea să nu primești aprobare de construire sau ca facilitățile pe care ea le are, să nu fie în contact cu mediul (o casă ultra-digitalizată așezată într-un sat slab dezvoltat care nu are electricitate). Cunoaște-te și pune-te în mediul potrivit încât resursele tale să poată fi fructificate și utile.

La Stanford, psihologul Bil Burnett, folosește tehnica design thinking în laboratorul introdus de curând (Stanford Life desing lab). We teach the class what you want to grow up into next este deviza laboratorului.

Mai jos sunt 5 idei care să te ajute să-ți construiești propriul design.

1 Conecting the dots

Dacă vrei să afli ce e important pentru tine trebuie să conectezi răspunsurile la Cine ești, ce faci si ce crezi. La intersecția dintre cele trei se află acel lucru care pentru tine are sens.

  2. Gravity problems

Scenariile de viață reprezintă patternuri pe care le-ai creat/preluat de la cei din jur, iar ce faci mai departe în aceste scenarii este să joci, mai mult sau mai puţin conștient, rolul pe care ți l-ai asumat. De multe ori aceste scenarii sunt inconștient formate, iar rolurile pe care ți le asumi, tot inconștient, îți blochează libertatea.

Conceptul de reframe în design thinking presupune conștientizarea acestor scenarii, dar și diferențierea lor de circumstanțele de viață( sau gravity problems), care ai putea descoperi că sunt lucruri ce nu țin de tine. Odată ce ai descoperit că în viața ta există astfel de circumstanțe, următorul pas este să le accepți și să vezi cum și dacă le integrezi în design-ul pe care ți-l construiești.

 

  3. 3-5 year version of me

Această etapă presupune să creezi 3 versiuni ale tale. Luând ca ipoteză posibilitatea existenței universurilor paralele, construiește 3 astfel de scenarii cu imaginea vieții tale. Vei descoperi lucruri pe care le-ai lăsat cumva în urmă și care de fapt sunt miezul sensului pe care îl cauți.

 

4. Prototip

The future is already here. It’s just unevenly distributed.

Cum ar fi daca ai încerca asta cu adevărat? După ce ți-ai creat prototipul, uită-te în jur, pentru că s-ar putea să vezi oameni care trăiesc deja în viitorul tău. Vrei să devii medic chirurg? Caută oameni ce trăiesc în prezent ceea ce tu vrei să faci și află cum e. Explorează și modul în care poți sau nu integra formarea continuă pe care o ai ca doctor, orele de peste program, stresul și presiunea care se pun pe umerii tăi, împreună cu alte aspecte pe care le vrei în viața ta. De exemplu, poate o trăsătură de a ta este deschiderea spre experiențe și vrei să practici frecvent lucruri noi. Se pot oare cele două îmbina, astfel încât viața ta să aibă un design care pentru tine înseamnă echilibru?

5.Choosing well

Am povestit mai sus despre tehnica de a-ți imagina că sunt mai multe universuri paralele  în care ai ocazia să faci toate lucrurile la care le gândești. Ei bine, atunci când ai doar un univers, ideea nu mai e pe care le elimini, ci pe care îl alegi. De foarte multe ori, simți atunci când faci o alegere bună prin sentimentul pe care îl ai imediat după. Dacă imediat după alegere, te gândești la posibilitatea de a fi ales cealaltă opține, pornești pe o pistă în care nu crezi.

În link-ul de jos, Bil Burnett vorbește mai pe larg despre conceptele pe care le prezintă în laboratorul pe care îl predă la Stanford.

La fel cum viața nu are o traiectorie liniară, sper ca nici ideile din acest articol să nu dispară în momentul în care închizi pagina, ci să se conecteze cu restul experiențelor și gândurilor tale și să te ducă mai aproape de ceea ce cauți.

Mostră concentrată de viaţă reală – Primul accelerator din a doua ediţie LEADERS Experience

Pentru că cel mai bun mod de învăţare este cea din proprie experienţă şi pentru că trăim în viteză, în fiecare zi, cel de al doilea nivel din parcursul de leadership propus de noi este LEADERS Experience, în care, timp de şase luni, participanţii experimentează rapid, intens şi interactiv situaţii cu care se vor întâlni pe viitor.

Cea de a doua ediţie tocmai şi-a încheiat primul accelerator. În cele cinci zile petrecute la Hotel Belvedere, din Braşov, trainerii LEADERS au condus experienţe în situaţii reale, module de training & brainstorming şi, simulări de business. Între 23 şi 27 iulie, patru lideri din domenii diferite şi-au dezvăluit poveştile de viaţă şi modul în care şi-au continuat drumul spre success, trecând peste eşecuri.

 

Mircea Căpățînă, cofondator Smart Bill: “ Vă încurajez să rămâneţi aici şi să faceţi treabă.  Chiar se poate.  Cu cât e mai raw, cu atât sunt mai multe oportunităţi”

 

Participanţii au fost îndrumaţi spre a îşi descoperi obiectivele personale de dezvoltare şi au învăţat modele de leadership, precum şi moduri în care le pot aplica în diverse contexte si au avut la dispoziţie 22 de ore pentru a planifica, a implementa şi a evalua un business cu flori în Braşov.

 

Catalina Ponor: “Gimnastica m-a învăţat că fără muncă şi perseverenţă nu ajungi unde iţi doreşti. Cazi şi te ridici, cazi din nou, te ridici din nou. Cred că aşa se construieste caracterul unui învingător. Găseşte ceea ce iubeşti şi vei deveni cea mai bună versiune a ta”

 

Doi dintre participanţii la Accelerator şi care vor urma programul LEADERS Experience până în luna decembrie au vorbit despre ce au însemnat întâlnirile din aceste câteva zile.

“Experiența aceasta pentru mine a fost răvășitoare. Am redescoperit o altă latură a mea pe care nu am avut ocazia să o dezvolt. Am descoperit care sunt calitățile mele și cum pot să le folosesc la capacitate maximă. Am învățat cât de importanți sunt oamenii și cât de important e să îi cunoști și ei să te cunoască. Am învățat că fiecare își găsește motivația în ceva, însă toți cei care au reușit au crezut în visul lor”- Valentina Todea, Software Test Engineer, Hella

“Denumirea de accelerator de experienţe descrie foarte bine ce am trăit în cele 5 zile în care am fost în Braşov. Multă introspecţie, multe insight-uri, mulţi oameni faini de la care să inveţi şi cu care să împărtăşeşti experienţele trăite. Pentru mine a avut un impact semnificativ experienţa de coordonator pentru proiect pentru că am avut ocazia sa fac o mulţime de greşeli şi să fiu obligat să învăţ din ele imediat şi să trec mai departe. Tot ce am învăţat acolo am încercat să duc înapoi în cadrul vieţii personale şi a startup-lui meu, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. – Ionuţ Mistreanu, tânăr antreprenor şi câştigător al Innovation Labs 2018

Fundatia LEADERS

Primul pas al acestui LEADERS Experience a fost făcut. Ne-am bucurat de drumul parcurs alături de cei care au participat la el şi prefigurăm drumul care urmează până în decembrie, ne bucurăm de partenerul nostru în leadership, Raiffeisen Bank.

Am fost prima școală de leadership din România (#leadersschool), am schimbat vieți și am generat zeci de proiecte îndrăznețe. Acum, a venit momentul să revoluționăm din nou lumea leadership-ului.

 

 

Vlad Goje – Cum să faci din vânzări un mod de viaţă și o viaţă cu sens din vânzări

Bussiness din adolescenţă

În liceu, am avut un mic business de haine pe care l-am gestionat cu doi prieteni. Cumpăram haine din străinătate și le vindeam în ţară. Totul se întâmpla online. Le aduceam din China, din State și le vindeam aici. Eram curierul și depozitul central. Și colegii mei se ocupau de partea de clienţi; eu eram într-a IX–a, ei erau în clase mai mari decât mine.

Întreaga mea familie a fost o familie de antreprenori, în sensul că și părinţii mei au avut o traiectorie profesională furtunoasă. Înainte să intrăm în Uniunea Europeană, tata asculta la radio cum că majoritatea fermierilor care aveau în zone urbane locaţii și-au trecut terenul din extra-vilan în intra-vilan, și s-au transformat în dezvoltatori imobiliari.

Tata deocamdată doar vinde terenuri pentru că nu are capitalul necesar să și construiască. Își dorește acum să se lipească de un constructor și să mă atragă astfel și pe mine înapoi acasă. Planul a fost mereu ca, după ce termin facultatea, să mă ocup de dezvoltarea profesională, să lucrez, să învăţ, ca într-un final să revin acasă, lângă ai mei. Asta am făcut la Cluj.

Economie și voluntariat

Mi-am dat seama că traiectoria mea trebuie să fie în economie, și mi-am dat seama că sunt un vorbăreţ fantastic în materie de engleză, așa că m-am dus pe partea de engleză la facultate. Am absolvit Facultatea de Știinţe Economice și Gestiunea Afacerilor în engleză, specializarea Management.

Voluntariat am început să fac la echipa de baschet a facultăţii, pe care am creat-o de la zero. Am jucat baschet în liceu foarte mult, am jucat trei ani la rând, ne-am dus la campionate în Polonia, Ungaria și Germania și  am zis „hai să ne distrăm puţin și la facultate”. Am făcut rost de o sală gratuită pentru studenţi, am făcut un lot foarte mare, de 20 de oameni, ne-am antrenat intens și am zis că mergem la campionate. Am făcut voluntariat și la Rotaract, un ONG internaţional, o subdiviziune mai tânără a Rotary, cel mai mare ONG din lume.

Leaders și un nou început

În aprilie 2013, am fost la Leaders School. De aici a început toată traiectoria mea profesională. Mi-am șlefuit foarte bine CV-ul, am fost atent la toate detaliile și am câștigat o bursă din partea companiei KPMG. Când am ajuns la Leaders a fost fantastic. E atât de clișeic să spun că mi-a schimbat viaţa, dar pot să demonstrez. Și părinţii mei au zis: „te-ai schimbat foarte tare”. De la un om căruia nu-i plăcea să citească, nu mă putea împinge nimeni, am început să citesc într-o lună trei cărţi. Am început să mă cultiv, am început să învăţ ce înseamnă management, ce înseamnă psihologie. Am început să am o sete de cunoaștere pe care facultatea nu mi-a dat-o niciodată. Niciodată nu a reușit să mi-o provoace, dar nici să mi-o ofere.

La Leaders am cunoscut-o pe Adela Jansen, directorul executiv de la BRD. Ne-a dat o imagine despre ce înseamnă să fii lider. Am întrebat-o: „Adela, spune-mi te rog frumos, eu acum termin știinţe economice, termin managementul. Încă nu sunt foarte hotărât ce ar trebui să urmez. E momentul în care pot să mă specializez pe orice, pe finanţe, pe contabilitate, pe vânzări, pe orice”. La care Adela mi-a spus: „Vlade, intră la o firmă, nu contează ce vinde, dar tu fă vânzări, ăla să fie primul tău gând, pentru că din vânzări o să-ţi dai seama

  1. Ce fel de om ești, pentru că ești pus în faţa unor situaţii atât de dificile, încât îţi vei da foarte bine seama dacă domeniul ăsta e pentru tine și
  2. Dacă ai puţin noroc și ești foarte atent, îţi vei da seama și care e domeniul în care chiar te-ai potrivi, dacă nu în vânzări”.

Dă-i motive să cumpere, nu-i vinde

Era o firmă de vânzări, de carne și mezeluri, din Bistriţa Năsăud. Aveau un singur agent în Cluj și aveau nevoie de al doilea. Prima vânzare a fost de 300 de lei, am zis că deschid șampania acasă. Și senzaţia era atât de plăcută. Mi-am dat seama de următoarea chestie, că nu trebuie să vinzi, ci să-i ajuţi să cumpere. Dă-i motive să cumpere, nu-i vinde. Am învăţat asta dintr-o carte, care mi-a schimbat radical strategia asta de muncă, dar și rezultatele. M-am trezit apoi că am luat o ţeapă de 9 000 de lei de la o firmă fantomă. Și atunci mi-am dat seama că e o neregulă foarte mare între conducere și  mine. Mi-am depus demisia.

Am început să lucrez cu colegul meu de facultate, Bogdan, care-și deschisese o cafenea mobilă, Captain Bean. Într-o lună de zile am depășit 2 000 de like-uri pe Facebook, ceea ce era fantastic, vuiau toate ziarele despre noi. M-am angajat la Bogdan și am început: promovare, evenimente. Tot creșteam, creșteam și ne-am dat seama că din bicicletă cu cafea putem să facem un stand cu evenimente și să facem coffee catering.

La un moment dat, anul trecut, am visat la o firmă de imobiliare pe vară pentru studenţii care vin. Asociatul contabilului meu mi-a spus că are o agenţie imobiliară fără profit, îmi dă salariu fix, procent din firmă, comision, atribuţii, responsabilităţi, stabilitate și echipă, numai să o preiau.  

Prima mea lună de imobiliare a fost în iulie, am prins valul mare, când sunt chirii superbe în Cluj. Viziunea mea pentru o agenţie imobiliară diferită ar însemna să te ocupi de client nu doar prima dată când își caută chirie, apartament, casă, garsonieră, ci pe termen lung.

Am avut o provocare personală în agenţie: trebuia să învăţ să fiu un bun manager, un bun lider, pentru că până acum am fost un bun executant la Captain Bean. Și pentru mine a fost o confirmare că am făcut bine. Provocarea este să am oameni sub mine, o echipă, pe care să o cresc, să-i învăţ și să meargă în faţă cu mine. După o serie de succese și eșecuri în imobiliare, am luat decizia să mă retrag din domeniu. Începeam să simt Clujul străin. Am simţit nevoia unui sprijin.

Înapoi acasă, cu experienţă

Când am revenit în Satu Mare, la începutul lui decembrie, am vorbit cu ai mei și-am ajuns cu toţii la concluzia că e momentul să mă întorc. Mi-am încheiat aproape toate îndatoririle în Cluj și m-am întors acasă. M-am angajat aici la firma Zollner Electronic, unul dintre cei mai mari investitori germani din judeţul Satu Mare, specializat în producţia de componente electronice. Urmează să ţin legătura cu firme din toată lumea și să pregătesc aprovizionarea firmei.

Experiența face diferența. Prinde viteză în programul LEADERS Experience care te pune în situații reale de viață și îți grăbește experiența și forma practică de învățare, în funcție de atuurile și valorile tale.

Ciprian Tais, un pasionat de econofizică la Microsoft

Olimpic din plăcere și curiozitate

Când era în gimnaziu, la școala generală nr. 79 din București, Ciprian Tais mânca chimie pe pâine. Învăţa și la matematică, fiindcă profesorul era sever, și nu era chip să nu-ţi faci temele la matematică. Dar, cu chimia a fost altfel datorită profesoarei. Era atât de cumsecade și de caldă, încât pur și simplu învăţa mai ușor la chimie. Orele pregătitoare pentru olimpiadă, un fel de meditaţii, le făcea în laborator, și nu erau deloc un chin, ci mai degrabă plăcute, fiindcă profesoara i se părea mereu răbdătoare.

Într-a VIII-a, Ciprian a ajuns la olimpiada naţională de la Deva, acolo unde a fost remarcat de o profesoară de chimie de la liceul „Tudor Vianu”. Femeia, care venise să recruteze olimpici pentru liceul său, l-a convins pe Ciprian și pe alţi colegi să se înscrie la „Vianu”. Așa a ajuns la specializarea Mate-Info într-a IX – a, unde a găsit o altă profesoară bună, cea de fizică, care l-a făcut să pună fizica înaintea chimiei.

Învăţatul i-a fost aproape lui Ciprian, mai ales că părinţii își schimbaseră amândoi domeniile profesionale, și se apucaseră, după Revoluţie, de a doua facultate. L-au inspirat și l-au învăţat să înveţe din curiozitate și plăcere, nu neapărat pentru note.

Spre exemplu, avea zile la liceu când, în loc să se ducă la școală, se oprea la Biblioteca Centrală Universitară cu un teanc de cărţi de chimie. A început să studieze și econofizica, o combinaţie de fizică și economie, în care se regăsesc principii din fizică aplicate în economie.

Pe când mulţi colegi de liceu se înscriau deja la facultăţi în Europa sau Statele Unite ale Americii, Ciprian nu știa dacă să aleagă între facultăţile de Fizică, Chimie sau Automatică și Calculatoare. La plecarea din ţară nu s-a gândit prea mult atunci. Sfătuindu-se cu ai lui, a ales Politehnica, care l-ar fi ajutat să aibă un viitor mai sigur decât zona de cercetare în fizică sau chimie. În paralel, însă, a studiat Finanţe-Bănci la o facultate privată, fiindcă nu se putea despărţi de economie.

Scoala de leadership

Mergea însă spre o carieră de computer science, când, prin anul III de facultate, mama i-a trimis un anunţ cu o școală de leadership, organizată de Fundaţia Leaders. La școala de leadership de la Poiana Brașov, la care a fost doi ani la rând, i s-a schimbat viziunea, spune Ciprian. Acolo a câștigat mult curaj și multă încredere de sine.

A învăţat că leadership-ul începe cu a fi liderul tău în fiecare zi, încercând să influenţezi persoanele de lângă tine. Discuţiile l-au făcut să înţeleagă cât de util este să afle „care-i sunt părţile bune și părţile rele, calităţile și defectele pe care le avem, să ne cunoaștem pe noi înșine foarte bine și să știm în ce situaţie putem să ne folosim calităţile foarte bine și în ce situaţie să ne ferim de defectele noastre, sau ce putem face să ne atenuăm defectele.”

Inspirat de unul dintre speakeri, care conducea compania Adobe, Ciprian a aplicat la un internship acolo. L-a câștigat și a reușit să combine munca de facultate cu pregătirea licenţei cu munca în companie în stagiul de practică.

Software engineer la Microsoft

Când colegii din internship-ul de la Adobe au început să aplice la joburi în State, la Facebook sau Google, presiunea nu i-a mai dat pace și s-a apucat și el de aplicaţii de job. Era în dubii și pentru că decisese mai degrabă să se înscrie la masterate în Europa, și chiar fusese acceptat la unul în Amsterdam.

La presiunile colegilor, a aplicat însă cu zece minute înainte de deadline, într-o vineri seară, la niște joburi de entry-level în Microsoft, singura companie care mai recruta. După un interviu la telefon și câteva la centrul de recrutare din Varșovia, a fost selectat. A acceptat să plece în Seattle, și nu la masterat în Europa, gândindu-se că, dacă nu-i place, se poate întoarce după un an.

De atunci, s-au făcut patru ani. Este software engineer în departamentul de analiză de date. Obiectivul său în următorii trei-patru ani, până să împlinească 30 de ani, este să lucreze pe data science, „un domeniu foarte sexy, când pornești un  calculator și folosești Windowsul, și folosești anumite aplicaţii, noi reţinem toate click-urile pe care tu, ca utilizator, le faci. Încercăm să folosim niște statistici, să dezvoltăm un pattern de utilizare al tău când folosești programul. Asta ajută ca managementul să știe ce decizii să ia pentru următorul Windows”.

Într-o călătorie în Filipine și-a cunoscut soţia, cu care s-a căsătorit vara trecută

Patru ani de State i-a umplut cu călătorii în ţară, dar și în afara ei. (Într-o călătorie în Filipine și-a cunoscut soţia, cu care s-a căsătorit vara trecută).

Îi place să lucreze într-o corporaţie, mai ales în sediul central, unde lucrurile sunt văzute diferit faţă de un centru regional. Dar și să găsească echilibrul între obiective specifice și ambiţioase în fiecare zi la muncă și orele de după muncă, când vrea să fie complet deconectat. „Vreau să am o separaţie foarte clară între viata profesională și cea personală”.

Planuri de viitor

Ca planuri de viitor, Ciprian și-ar dori să facă un MBA, pe care să-l termine neapărat până la 30 de ani. „Planul meu iniţial era să nu mai scriu cod după un 30 – 35 de ani. Asta însemna că pot să rămân tehnic, dar să mă mut să fac program management, sau product management sau să fiu un people manager, tot într-o echipă tehnică. Sau dacă mi-ar plăcea să mă mut pe business, fie să-mi deschid propriul business, să devin antreprenor, fie după un MBA, să încep să mă mut către o poziţie de management.” Nu exclude varianta antreprenoriatului nici în România. „Dacă m-aș întoarce în România ar fi mai multe șanse să fiu antreprenor decât să fiu angajat într-o companie. Mi se pare că mediul de business din România e mult mai deschis către antreprenoriat în momentul de faţă decât în Statele Unite, unde piaţa e mult mai matură și cred că e ceva mai greu.”  

Experiența face diferența. Prinde viteză în programul LEADERS Experience care te pune în situații reale de viață și îți grăbește experiența și forma practică de învățare, în funcție de atuurile și valorile tale.

Andrei Lăscuţ – Cum succesul vine când ţi-l dorești ca aerul

Cât am fost copil ţineam mereu un pistol de jucărie în mână. Am avut și noroc de părinţi extraordinari. Cât de nebun să fii ca părinte să-ţi dai copilul la tir sportiv că îi place lui? Întotdeauna m-au susţinut indiferent de cât de dementă a fost direcţia. Este incredibil să ai susţinerea asta. Ai mei sunt profesori, nu am avut susţinere materială, dar cea morală a fost cea mai importantă.

 

Copilaria, sportul de performanţă și primul vis

 

De pe la 13  – 14 ani, am intrat în lotul naţional de tir sportiv. La 15 ani am avut prima deplasare, la Atena, în anul 2000 am luat locul IV, la o centime de podium, și am suferit foarte mult. Mergeam cu tramvaiul 41 din Crângași până la Steaua, sau la Băneasa, la antrenament. Mergeam prin pădure, patru kilometri, pe jos, dar nu-i simţeam. Era superb, un vis, liniște. A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea.

Ce nu te învaţă sportul? Fără sport suntem morţi. De-asta suntem așa de bolnavi, ca societate, fiindcă sportul te învaţă anumite abilităţi: cea de a lucra tu cu tine, te învaţă ambiţie, te învaţă să înveţi să pierzi. Te învaţă să ai obiective. De la vârsta de 10 ani am știut că exist ca să devin campion olimpic. Toţi sportivii – cu asta sunt crescuţi. Faci două antrenamente pe zi. Pentru ce? Să auzi imnul la Olimpiadă, era tot ce puteai să primești, nu contau banii și nimic altceva.

 

IT, marketing

 

Aveam 19 ani când m-am angajat la un internet service provider; făceam marketing și vânzări în zona Crângași, mă ocupam de contracte noi.

Calculatoarele, IT-ul, gaming-ul, programarea au fost întotdeauna parte din mine, ca pentru mai toţi din generaţia mea. Am crescut cu bucuria de a ne schimba plăcile de video.

Sunt un om care învaţă din experienţe.

Eram în timpul facultăţii la ASE și voiam să lucrez. În timpul studenţiei știam că facultăţile nu pot livra nimic și că doar am nevoie de diplomă. A fost o luptă cu sistemul pentru că a trebuit să mă integrez în el. Simt că sistemul educaţional mi-a pus 18 ani de pietre în spate, nu m-a învăţat nimic. Acum sistemele de învăţământ te învaţă igiena de knowledge și te ajută să te integrezi social. În rest, îţi omoară individualitatea, dacă stau 30 de studenţi într-o parte și un profesor în alta și acela spune „trebuie să gândiţi ca mine”, în momentul ăla, celui mai mic i se imprimă ideea că nu poate crea universul din jurul lui, că îi este dat.

Există un grup de oameni care nu pot învăţa prin teorie sau prin experienţele altora. Dacă ei nu trec prin ceva, nu au cum să înţeleagă. Ăștia sunt oamenii care învaţă din greșeli și învaţă foarte bine. Așa sunt și eu.

 

Perspective diferite de gândire

 

Când lucram pe o poziţie de junior în marketing la Ursus, compania m-a trimis la Leaders Academy. Pe atunci eram destul de matur să trec la următorul pas în companie, dar oamenii din jur nu-mi vedeau potenţialul și eram frustrat. Și oportunitatea programului m-a ajutat extrem de mult.

 

Semnul maturităţii e când începi să accepţi păreri care nu sunt ale tale

 

M-a ajutat interacţiunea cu oameni din program care nu erau din business-ul meu, erau din părţi diferite, și am văzut perspective diferite de gândire. M-a ajutat să văd, să simt cum o problemă e gândită de oameni din unghiuri total diferite. Până atunci puneam bariere părerilor care nu veneau din unghiul meu. Și semnul maturităţii e când începi să accepţi păreri care nu sunt ale tale.

Înainte voiam ca totul să treacă prin mine, să mă asigur de fiecare element, nu la cel mai înalt standard, la demenţă chiar, mă gândeam la lucruri din organizarea unui eveniment, spre exemplu, la care nimeni nu se gândea.

La un moment dat, m-am gândit să construiesc sisteme în care să îi pun pe alţii în poziţii de putere. Chiar e bine să nu iasă toate lucrurile cum le văd eu, nu înseamnă că dacă nu sunt ca ale mele, soluţiile altora sunt proaste. A fost un proces, n-a fost doar experienţa Leaders, dar aceasta a adăugat o cărămidă să înţeleg că diversitatea ajută.

Ce a fost interesant la Grolsch, unde am lucrat ca Brand Manager, e că am construit, împreună cu echipa, un nou model de a face marketing, acela în care rolul marketing-ului nu mai e de advertising sau de a crea brand-ul unui produs, ci adaugă în sine plus valoare produsului iniţial.

 

Propria agenţie

 

De câteva luni am vrut să fac un reset overall, am zis că, dacă nu încerc acum să-mi fac propria agenţie, nu o să încerc niciodată. The Temple, agenţia mea, este exact ce mi-a lipsit când am fost Brand Manager. O să fie o agenţie care lansează un concept nou, human marketing. Vrem să folosim marketing-ul nu ca un canal de comunicare pentru branduri, ci ca o platformă de utilitate pentru oameni.

În loc să plătesc sute de mii de euro pentru spaţiu media, mai bine investesc în a crea experienţe, evenimente, site-uri de utilitate, aplicaţii mobile, care să fie utile. Vreau să am un hub de freelanceri, tineri motivaţi care să aducă valoare în tot ceea ce fac, nu vreau oameni plictisiţi și frustraţi că viaţa lor creativă nu e ceea ce pare.

Poţi să ai absolut tot ce-ţi dorești. Am slăbit 40 de kg, m-am îngrășat 30 înapoi, am slăbit 35 apoi. Întrebarea este „cât de mult îţi dorești?”. Dacă învăţăm să ne dorim, vom avea tot ce vrem. Ce înseamnă să-ţi dorești? E ca atunci când, dacă ţi-ai pune o pungă pe cap și ai strânge-o – ai rămâne fără aer. În momentul în care dorești ceva atât de mult pe cât îţi dorești să respiri, acela este doritul absolut. Dorinţa va învinge toată firea, toată existenţa, tot ce faci. Eu tot timpul mi-am dorit ceva, la început mi-am dorit să devin campion olimpic, nu am devenit niciodată, dar mi-am dorit asta.

Desire fuels everything.

Ionuţ Geroșanu – cum să transformi pasiunea pentru muzică în festival

Radio online

 

De când era în gimnaziu și lansa, alături de un prieten, în Moreni (Dâmboviţa), radioul online Groovefun, Ionuţ avea abilităţi de organizator. Radioul, spre exemplu, îl făcuseră acasă ca să difuzeze muzică electronică necomercială. Ajunseseră la 100 de ascultători. Când era mic, își chema prietenii la un fotbal și apoi făcea echipele, încât bunica ajunsese să-i spună „tu când te vei face mare, ori o să conduci, ori o să iei bătaie”.

 

Cursuri de leadership

 

În liceu s-a văzut mereu ca cel responsabil, mai matur, un licean care nu suportă infantilismul. Așa că, atunci când era într-a X–a, și a auzit că reprezentanţii unei fundaţii vin la colegiul său, „I.L.Caragiale”, să-i înveţe pe elevi noţiuni de comunicare și leadership, n-a stat pe gânduri și s-a înscris imediat la curs. Rar se întâmpla ca în Moreni, un oraș de nici 20 000 de locuitori, să ajungă organizaţii care să facă cursuri în școală. A învăţat tehnici de comunicare, de la cum să vorbească în faţa unui public până la cum să abordeze diverse situaţii în care poţi ajunge în poziţia de lider. Ionuţ s-a folosit de zilele cursului de week-end, de la 8 – 9 dimineaţa până la 5 seara, și a acumulat cât a putut, ca un burete. Părinţii, tatăl angajat al omv Petrom, mama profesoară de engleză, l-au încurajat să acumuleze cât mai mult în afara școlii. Organizatorii fundaţiei Leaders l-au selectat, împreună cu o altă colegă, să devină ambasador, adică la rândul lor să predea un curs similar peste câtva timp altor colegi din liceu.

 

Petrecerea-monstru în pădure

 

Noile tehnici învăţate i-au folosit la sfârșitul liceului când, după examenul de bacalaureat, și-a găsit o nouă pasiune și chiar primul pas în carieră. Plănuise să organizeze o petrecere la un prieten, care rămânea singur acasă, la care să vină mulţi alţi prieteni și colegi, un fel de sărbătorire a scăpatului de examene. Numai că prietenul n-a mai rămas singur acasă.

Așa că Ionuţ și prietenii lui au decis să mute petrecerea-monstru în aer liber, undeva în pădurea Nisipoasa, la câţiva kilometri de oraș, de unde să răsune muzică electronică pusă de prieteni de-ai lui. Au strâns bani de la firme din oraș, au cerut acordul primăriei, au angajat o echipă de sonorizare din Brașov, au căutat generator, au făcut un afiș în Photoshop.

Ionuţ a fost liderul evenimentului și a dat mai toate telefoanele și a făcut mai toate drumurile în luna de organizare ca să le iasă ceva ce niciodată nu existase în Moreni: un eveniment altfel, cu muzică altfel, dincolo de cluburile sau barurile unde lumea se distrează pe melodii comerciale.

I-au pus numele Kohvert 1.0.  

Cu mici probleme legate de generator la început, petrecerea de pe 1 august 2014 a fost un succes; au venit liceeni, studenţi, tineri din Moreni, aproape 300 de oameni. Succesul i-a dat mai apoi curaj lui Ionuţ să lucreze la alte petreceri; a convins patronul unui club din Moreni să-i lase ca pentru o noapte să facă un alt eveniment Kohvert cu muzică electronică. Iniţial, patronul a fost sceptic, dar și-a dat acordul pentru o încercare. A rămas uimit când și-a dat seama că a venit mult mai multă lume decât se aștepta și și-a scos profitul din acea seară. După două astfel de evenimente în Moreni, Ionuţ a mai organizat altele în Târgoviște, sub același brand. Anul trecut, în septembrie, a fost maestrul petrecerii Kohvert 2.0 în pădurea din Cartierul Tisa, la care au pus și taxă de intrare de 15 lei, pentru că au adus și o sonorizare extrem de bună, dar și artiști din București. Au venit 350 de oameni.

 

Drumul spre festival

 

Student în anul II la Agronomie, în București, la specializarea Inginerie și management în turism și alimentaţie publică, Ionuţ are destul de mult timp liber, pe care-l investește în planuri și idei pentru pasiunea lui, Kohvert. Urmează să dea drumul unor petreceri private pentru cei care au devenit fideli evenimentelor și, desigur, plănuiește petrecerea numărul 3, în vara asta, la Moreni. Știe că ideea din liceu și pasiunea lui pentru muzică electronică o să-l aducă și în carieră spre zona organizării de concerte, iar ce face la Moreni, pe lângă sentimentul că aduce ceva orașului în care s-a născut, a devenit parte din portofoliul personal.