Comunicare

Adevăr și sinceritate

Articol preluat din Newsletterul din data de 4 septembrie 2018

Începe toamna și deja toate responsabilitățile noastre capătă o greutate mai mare. Începerea școlii echivalează cu începerea unor noi proiecte, calendarul nostru se încarcă de lucruri care nu pot fi amânate sau reprogramate. Urgența ne împinge astfel într-o zonă în care pare că nu mai avem timp de conversații lungi, de idei îmbrăcate în metafore frumoase și argumente alese cu atenție pentru a nu crea niciun efect negativ.

Sinceritatea în afaceri este adesea un subiect de interes. Angajații din companii recunosc faptul că nu sunt tot timpul sinceri, protejându-se cu ideea că aleg să urmeze valorile și cultura companiei, ceea ce ar putea fi în contradictoriu cu valorile lor personale, sau îi protejează pe angajați de vești rele. Cu toate acestea, experții în management spun că onestitatea ar trebui să câștige mereu – atâta timp cât se gestionează cu atenție diferența dintre veridicitate și transparență deplină.

Sinceritatea este, de fapt, o alegere morală. Oamenii de afaceri nu își iau angajamentul că vor fi sinceri mereu, existând și o mică bază factuală sau logică pentru această convingere. Fără valori, fără o preferință de bază pentru ceea ce este corect, încrederea bazată pe propriile mecanisme și convingeri s-ar prăbuși în fața ispitei.

Ce se întâmplă dacă alegerea sinceră și adevărul duc spre rezultate negative?

Și, într-adevăr, știm cu toții despre organizații, industrii și chiar societăți întregi, în care încrederea a dat naștere fie unei reguli distrugătoare, fie a adus haos și dezechilibru. În acest caz, singurul lucru care poate să funcționeze pentru noi este voința noastră individuală de a face ceea ce este bine, fie că este profitabil sau nu.

În deschiderea unui nou sezon îți propunem astfel să începi cu tine, pentru că, pe termen lung, comportamentul tău poate deveni contagios pentru cei din jur.

Intenții pentru un nou an

Articol preluat din Newsletterul din data de 7 ianuarie

Cu fiecare rotație completă făcută de planeta noastră în jurul soarelui noi ne regăsim într-un nou ciclu, o nouă etapă pe care o întâmpinăm de cele mai multe ori cu planurile făcute și cu multă dorință de schimbare pentru ceea ce urmează. Suntem convinși că și tu ai cel puțin un lucru nou pe lista lui 2019, iar astăzi îți propunem încă două elemente care credem că-ți pot completa în continuare călătoria personală.

Intenție –  Intenția este definită ca: un scop sau o țintă; o hotărâre de a acționa într-un anumit mod. Fiecare zi pe care o începem ne oferă șansa să o parcurgem în mod activ, aplicând în mod conștient un set de principii, ghidându-ne după valorile personale, sau în mod reactiv, navigând în funcție de ceea ce ni se prezintă în ziua respectivă. Abordarea zilei prin manifestarea propriei intenții îți va oferi rolul de regizor, te va ajuta să-ți protejezi energia știind că ai întotdeauna autoritatea să alegi.
Pentru a-ți valorifica propriile intenții un pas foarte important este să te cunoști, să fii pe deplin conștient de gândurile, emoțiile și dorințele tale: Cum vrei să te simți astăzi? Care sunt lucrurile care te ajută să fii productiv? Cum interacționezi cu lucrurile care te interesează cel mai mult și câtă energie investești în ele?

Cel de-al doilea element pe care vrem să-l adăugăm pe lista noastră comună de rezoluții pentru 2019 este bunătatea. Unul dintre cele mai puternice îndemnuri pe care le-am auzit în această perioadă a fost: să fii mai bun cu tine! Oricine poate aprecia un act de bunătate. Dar atunci când suntem nevoiți să explicăm de ce mergem către asta oamenii iau adesea una dintre cele două poziții extreme. Unii oameni spun că bunătatea este o alegere sinceră și lipsită de interes, pe care o facem din emoții puternice de dragoste și dorință de a contribui / ajuta. La cealaltă extremă se află cei care cred că bunătatea este doar un instrument pe care îl folosim pentru a profita de beneficiile oferite.  Forumul Economic Mondial vorbește în acest context despre cercetările care demonstrează faptul că atunci când facem un bine, decizia de a fi generoși sau de a colabora cu alții activează o zonă a creierului numită striatum. Astfel, cu ajutorul neuroștiinței s-a descoperit faptul că emoția asociată cu a fi bun determină o strălucire caldă, iar activitatea pe care o vedem în striatum este baza biologică probabilă a acelui sentiment.  Desigur, nu trebuie să scanăm creierul pentru a vedea că bunătatea are un astfel de beneficiu, dar cu ajutorul cercetărilor putem vedea mult mai clar legătura dintre bunătate și bunăstarea generată de aceasta care are efecte pe tot parcursul vieții.

Deschidem așadar un nou capitol, împreună, iar provocarea noastră de această dată are două forme: intenție și bunătate! Cum se potrivesc în planurile tale pentru noul an?

Despre lupta pentru (a avea) dreptate

Articol preluat din Newsletterul din data de 8 mai 2018

Vrem să-ți spunem povestea unui erou care a plecat într-o călătorie inițiatică (bineînțeles). Este vorba de fiul cel mare, mereu apreciat de cei din jur, care a apărat victorios castelul întotdeauna și pe sfaturile căruia tot regatul se bizuia.  Eroul nostru a plecat să salveze o prințesă (bineînțeles), doar că nu a mai ajuns la ea pentru că a fost distras din drumul său: trei conversații în contradictoriu l-au făcut pe eroul nostru să piardă suficient timp încercând să le demonstreze pe rând tatălui său, ajutoarelor lui și zmeului, că el este cel mai deștept om din încăpere. Legenda spune că și astăzi, eroul și zmeul se bat în argumente ca să stabilească cine are ultimul cuvânt.

Da, tema săptămâniii este lupta pentru a avea dreptate…… că de n-ar fi….nu s-ar povesti.

Ne regăsim adesea în situații în care conversațiile aprinse își modifică scopul și subiectul foarte subtil: de la ce la cine, o transformare care ne costă. Cel mai util lucru pe care îl putem face în această situație este să revenim mereu la noi, pentru că cheia schimbării unei atitudini și a unui comportament este întotdeauna la tine.

Probabil că acum te gândești, eu oare sunt un know-it-all? Și dacă da…oare o astfel de persoană dacă le știe pe toate, de ce nu știe și că este un know-it-all? Dacă acum îți justifici faptul că vrei să ai ultimul cuvânt cu argumente de tipul am cea mai multă experiență / am o funcție mai importantă, cel mai probabil greșești.

Pentru că, în final, lupta pentru (a avea) dreptate o va câștiga cel care este pregătit să nu aibă dreptate.

Tu ce faci pentru generațiile viitoare?

Articol preluat din Newsletterul din data de 12 iunie 2018

Vorbim astăzi despre responsabilitate și asumare, în contextul așteptărilor pe care le avem de la generațiile viitoare. Ne imaginăm că ei, care au la îndemână tot ce n-am avut noi: tehnologie, acces la informații, accesul facil în orice colț al lumii, ei vor fi cei care ne vor transforma lumea în ceva mai bun.

Există o legături între prezentul nostru și viitorul următoarelor generații? Elementul care ne unește este educația: cei care vor determina viitorul sunt cei care astăzi învață în prezentul nostru unde clar putem fiecare dintre noi să acționăm.

Ne place mult un citat al lui Aristotel: Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un obicei.”  Motivul pentru care l-am ales în contextul responsabilității față de noile generații este acela că pune în centru individul, pe fiecare dintre noi, ca principali responsabili față de performanța pe care o avem în viață.

Astfel, progresul viitoarei generații, care-și are rădăcinile fundamentate în educație, devine inclusiv o responsabilitate a noastră, a ta.

Prin ceea ce faci, ceea ce ști și ceea ce ești, poți deveni o resursă valoroasă pentru cei care astăzi învață.

Cum? Te invităm să explorezi câteva moduri identificate de noi.

Care a fost ultima dată când ai gândit singur?

Te trezești, îți pregătești micul dejun și îți bei cafeaua, pleci spre birou și îți petreci ziua acolo, pleci spre casă sau te întâlnești cu niște prieteni pentru a povesti și a uita de cotidian, iar apoi te îndrepți spre casă pentru a pregăti repetarea aceluiași ciclu a doua zi. Lipsește ceva, nu? Lipsește acel lucru care a devenit parte din noi, din firescul fiecărei zile: online-ul și tehnologia. În cele ce urmează, o să ne concentrăm pe produsul combinației celor două și pe impactul acestuia asupra noastră: social media.

 

Social media – primul cuvânt care, probabil, îți vine în minte este „like” și nu te învinovățesc, like-ul a devenit cea mai puternică monedă de schimb, monedă care, în număr mare, e capabilă să ne facă mai fericiți chiar și decât cele mai sincere și neașteptate complimente. Am un cuvânt mai bun pentru tine: life. Social media a devenit atât de puternică, încât reușește să dea contur unor noi identități, unor personalități secundare, e capabilă să schimbe președinți și guverne sau să creeze celebrități peste noapte, e capabilă să ghicească ce îți place sau ce e necesar pentru tine fără ca tu să știi că ai această nevoie.

 

E foarte greu să conștientizezi impactul pe care ceea ce vezi și auzi în online, în mediul pe care tu (împreună cu algoritmii pe care Mark și gașca îi au) ți-l construiești, îl are asupra ta, asupra percepțiilor, comportamentelor și atitudinilor tale. De aceea, am să încerc ca în cele ce urmează să explic foarte schematic modul în care o convingere ajunge să devină comportament și, mai ales, ce impact au cele auzite de tine în online.

 

Convingeri -> Valori -> Atitudini & Comportamente

 

Convingerile sunt acele lucruri pe care noi le considerăm adevărate, întâmplările pe care le-am văzut cel puțin o dată având loc. Convingerile sunt micile piese care construiesc puzzle-ul realității noastre, însă câteva dintre ele joacă rolul central, câteva convingeri, repetate în mod constant, ajung să devină motorul existenței noastre, acele lucruri pe care noi, le numim valori.

 

Valorile reprezintă combustibilul necesar existenței fiecărei persoane: după ele ne ghidăm, ele ne fac fericiți atunci când suntem aproape de a le atinge, ele ne ghidează în zilele mai puțin roz, ne definesc ca oameni și ne oferă argumente nevăzute atunci când vrem să apăsăm pe snooze, ele sunt bula noastră. Valorile sunt cele care ne dictează atitudinile și comportamentele, ele ne dau conturul personalității și ne ajută să ne găsim o identitate.

 

Concluzionând rândurile de mai sus, ne dăm seama care este rolul realității pe care noi o trăim zi de zi: ea ne oferă faptele și cunoștiințele pe baza cărora noi ne construim personalitatea și părerile, comportamentele și atitudinile. Dar cum putem defini noi „realitatea”? Un răspuns scurt și exact ar fi: tot ceea ce ne înconjoară, însă pentru analiza de mai jos vom avea nevoie de ceva mult mai specific. De aceea, vom defini realitatea ca modul în care percem fiecare lucru din jurul nostru, de la obiecte până la persoane și întâmplări, percepția asupra trecutului și a viitorului, așteptările, speranțele și obiectivele noastre, toate aceste lucruri pe care nu le putem vedea, împreună cu cele mai palpabile, precum mediul economic, politicul, mediul profesional sau personal.

 

Social Media și conținutul personalizat

 

Social media a fost într-adevăr un game-changer: comunici cu oameni oriunde pe glob printr-o apăsare de buton, organizezi un protest în doar câteva zile, strângi fonduri pentru o cauză în doar câteva ore, ajungi cu o singură știre la milioane de oameni instant. Accesul universal la informație a devenit ceva firesc, fiecare dintre noi poate afla orice, oricând și, cel mai important lucru, fiecare dintre noi își construiește propriul univers informațional. Principiul pe baza căruia rețelele social media funcționează este acela că tu poți alege să vezi doar ceea ce îți place, poți bloca orice sursă de informații oricând, trebuie doar să apeși un buton.

 

Rețelele cele mai populare ne livrează întotdeauna cel mai bun conținut, bazându-se pe comportamentul pe care îl avem atunci când petrecem timpul în online. Așadar, acestea ne construiesc propria realitate, așa cum vrem noi să fie – putem alege să vedem doar păreri conservatoare sau putem alege părerile liberale, putem alege să vedem doar videoclip-uri cu animale în ipostaze drăguțe sau putem alege să vedem și realitatea dură pe care unele dintre acestea o trăiesc, iar lista poate continua la nesfârșit, însă concluzia este aceeași: fiecare dintre noi își construiește propria bulă, propria realitate pe care o vede până la 4 ore pe zi, 120 de ore pe lună (conform agenției de research Nielsen, aceasta este media de ore petrecute în mediul online).

 

Bula și comportamentul

 

Pentru a concluziona toate cele de mai sus, vom construi și ne vom folosi de portretul unui tânăr obișnuit, care are conturi deschise pe principalele platforme online, este în permanență în contact cu tehnologia, provine dintr-o familie ce duce un trai peste medie și, cel mai important, este în perioada în care își dezvoltă propria personalitate, îl vom numi Andrei.

 

Plecând de la schema Convingeri -> Valori -> Comportamente & Atitudini, vom analiza cum conținutul pe care Andrei îl vede zi de zi, îl vor influența pe mai departe. Continuând portretizarea tânărului Andrei, vom continua prin a-i descrie profilul online: are în lista sa de prieteni, persoane ce provin din medii similare cu mediul său, se hrănește zilnic cu conținut ce descrie sau are legătură cu realitatea fericită pe care o trăiește.

 

Fără a ne arunca în comentarii asupra întâmplării, vom folosi subiectul protestului organizat de partidul de la conducere, atunci când în București au ajuns oameni din toată țara. Universul informațional al lui Andrei a fost format, în principal, din știri, păreri și postări contra oamenilor care au venit în București, contra deciziei acestora de a protesta. Printr-un exercițiu de imaginație simplu și prin intermediul schemei folosite la începutul articolului (Convingeri – Valori – Comportamente&Atitudini) putem deduce care a fost atitudinea lui Andrei față de oamenii mai sus menționați și, mai ales, cât de greu, chiar imposibil, îi e lui Andrei să empatizeze cu aceștia, să le înțeleagă deciziile, căci pentru a face acest lucru el va fi nevoit să iasă din bula în care nu își dă seama că se află. Voi încheia exemplul folosit printr-o întrebare: Dacă toate persoanele care au avut comportament similar cu al lui Andrei, ar fi ieșit din bula lor, ar fi renunțat la sentimentele negative, și ar fi fost să discute cu cei prezenți în Piața Victoriei, cum ar fi arătat atmosfera din țara noastră?

 

În exemplul anterior, tânărul portretizat a fost hrănit doar cu informații și conținut care sunt în concordanță cu mediul din care provine, în care educația și accesul neîngrădit la informație sunt două principii de bază. De cele mai multe ori, mediul din care facem parte este cel care ne închide într-o bulă, însă uneori mediul din care facem parte este motivul pentru care „ținta” anumitor bule informaționale, așa cum a fost și în anul 2017 – în timpul crizei vacinării.

 

Anul 2017 a fost unul tumultos, plin de dezbateri publice pe două teme cu un subiect comun: sunt sau nu sunt o soluție bună vaccinele anti-rujeolă? // e bine sau nu e bine ca ministerul să oblige părinții să își vaccineze copiii?

Ca orice subiect controversat, dezbaterea vaccinării a dat prilejul multor pseudo-specialiști să își exprime părerile pe rețelele de socializare și, în cele mai multe cazuri, să inducă în eroare cititorii la care informația viralizată ajunge. Continuând exemplul anterior, să presupunem că Andrei este de această dată un părinte modern, care nu vrea să își expună copilul în fața riscurilor, un părinte modern care se hrănește cu informație, în principal, din mediul online. Putem deduce foarte ușor cum arată bula informațională în care Andreiul nostru și care a fost decizia lui în cazul acesta, însă mai putem deduce un lucru foarte important: Andrei ar putea lua decizia corectă, dacă ar consulta specialiștii pe care îi poate găsi, din nefericire, doar în mediul offline. Însă pentru a face acest lucru ar trebui să își părăsească bula în care nu știe că e blocat.

 

Pentru a trage concluzii, vom urmări schema formării comportamentelor și vom analiza când intervine bula și ce rol joacă aceasta.

 

  1. Convingerile – Se formează pe baza lucrurilor pe care noi le considerăm adevărate. În cele două exemple pe care le-am folosit, am văzut că de cele mai multe ori, avem acces la o singură perspectivă, aceasta fiind dată de mediul în care noi trăim. Așa cum am arătat și la începutul articolului, impactul convingerilor asupra noastră crește atunci când acestea sunt reluate în mod repetitiv, în cazul nostru – atunci când toate sursele noastre de informații spun același lucru.
  2. Valori – La acest nivel ajung informațiile pe care le auzim în mod constant și repetitiv. Odată ajunse aici, convingerile încep să aibă impact asupra noastră, încep să se vadă în deciziile noastre, acesta este momentul în care ne este foarte greu să acceptăm păreri contrare convingerilor noastre.
  3. Atitudini – Începând cu acest nivel, impactul mediului în care trăim (sursa informațiilor, deci și a convingerilor) începe să se vadă. Începem să privim diferit oamenii ce provin din medii diferite de al nostru, oameni ce trăiesc realități diferite de a noastră.
  4. Comportamente – Poate cel mai evident rezultat al bulei din care facem parte este faptul că aceasta ne limitează comportamentul, începem să acționăm diferit, pe baza unor viziuni parțiale asupra subiectelor, iar capacitatea de a empatiza cu cei diferiți de noi scade (un soft-skill de bază într-o societate axată pe diversitate), începem să luăm decizii pe baza informațiilor livrate de pseudospecialiștii din online, care de foarte multe ori sunt greșite.

Mostră concentrată de viaţă reală – Primul accelerator din a doua ediţie LEADERS Experience

Pentru că cel mai bun mod de învăţare este cea din proprie experienţă şi pentru că trăim în viteză, în fiecare zi, cel de al doilea nivel din parcursul de leadership propus de noi este LEADERS Experience, în care, timp de şase luni, participanţii experimentează rapid, intens şi interactiv situaţii cu care se vor întâlni pe viitor.

Cea de a doua ediţie tocmai şi-a încheiat primul accelerator. În cele cinci zile petrecute la Hotel Belvedere, din Braşov, trainerii LEADERS au condus experienţe în situaţii reale, module de training & brainstorming şi, simulări de business. Între 23 şi 27 iulie, patru lideri din domenii diferite şi-au dezvăluit poveştile de viaţă şi modul în care şi-au continuat drumul spre success, trecând peste eşecuri.

 

Mircea Căpățînă, cofondator Smart Bill: “ Vă încurajez să rămâneţi aici şi să faceţi treabă.  Chiar se poate.  Cu cât e mai raw, cu atât sunt mai multe oportunităţi”

 

Participanţii au fost îndrumaţi spre a îşi descoperi obiectivele personale de dezvoltare şi au învăţat modele de leadership, precum şi moduri în care le pot aplica în diverse contexte si au avut la dispoziţie 22 de ore pentru a planifica, a implementa şi a evalua un business cu flori în Braşov.

 

Catalina Ponor: “Gimnastica m-a învăţat că fără muncă şi perseverenţă nu ajungi unde iţi doreşti. Cazi şi te ridici, cazi din nou, te ridici din nou. Cred că aşa se construieste caracterul unui învingător. Găseşte ceea ce iubeşti şi vei deveni cea mai bună versiune a ta”

 

Doi dintre participanţii la Accelerator şi care vor urma programul LEADERS Experience până în luna decembrie au vorbit despre ce au însemnat întâlnirile din aceste câteva zile.

“Experiența aceasta pentru mine a fost răvășitoare. Am redescoperit o altă latură a mea pe care nu am avut ocazia să o dezvolt. Am descoperit care sunt calitățile mele și cum pot să le folosesc la capacitate maximă. Am învățat cât de importanți sunt oamenii și cât de important e să îi cunoști și ei să te cunoască. Am învățat că fiecare își găsește motivația în ceva, însă toți cei care au reușit au crezut în visul lor”- Valentina Todea, Software Test Engineer, Hella

“Denumirea de accelerator de experienţe descrie foarte bine ce am trăit în cele 5 zile în care am fost în Braşov. Multă introspecţie, multe insight-uri, mulţi oameni faini de la care să inveţi şi cu care să împărtăşeşti experienţele trăite. Pentru mine a avut un impact semnificativ experienţa de coordonator pentru proiect pentru că am avut ocazia sa fac o mulţime de greşeli şi să fiu obligat să învăţ din ele imediat şi să trec mai departe. Tot ce am învăţat acolo am încercat să duc înapoi în cadrul vieţii personale şi a startup-lui meu, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. – Ionuţ Mistreanu, tânăr antreprenor şi câştigător al Innovation Labs 2018

Fundatia LEADERS

Primul pas al acestui LEADERS Experience a fost făcut. Ne-am bucurat de drumul parcurs alături de cei care au participat la el şi prefigurăm drumul care urmează până în decembrie, ne bucurăm de partenerul nostru în leadership, Raiffeisen Bank.

Am fost prima școală de leadership din România (#leadersschool), am schimbat vieți și am generat zeci de proiecte îndrăznețe. Acum, a venit momentul să revoluționăm din nou lumea leadership-ului.

 

 

Leadership fără scenariu

Există în lume un mod de viață și de gândire prin care oamenii lucrează împreună la nivel de măiestrie. Doar prin ascultare, încredere, coordonare și conectare la o viziune co-creată și împărtășită, reușesc să miște totul. Și fiecare dintre ei își găsește de fiecare dată un loc și un rol în echipă, iar toate se întâmplă spontan, pornind doar de la o …sugestie.

Este vorba de teatrul de improvizație, o formă de artă în care actorii performează în mod spontan, bazându-se pe ideile comune, colaborare, spontaneitate și lucru în echipă. Spectacolele sunt realizate fără scenariu sau recuzită, iar actorii care joacă sunt responsabili de a crea pe loc toate elementele de care au nevoie.

Improvizația nu este un element de sine stătător, la fel ca leadershipul, ea este un proces. Ne vom uita astfel la cum cele două procese pot avea multe elemente comune și cum stilul de leadership poate fi dezvoltat prin improvizație.

Scurt istoric despre improvizație

Deși în România se practică doar de câțiva ani, improvizația își are originile încâ din Italia secolelor 16-18, când commedia dell’arte era o formă de artă spontană, prin care oamenii își trăiau realitățile pe scenele improvizate de actorii-călători.

În epoca modernă, teatrul de improvizație a fost teoretizat pentru prim dată în anii 1940-1960 de către Viola Spolin  academician de teatru, profesor și antrenor de actorie care a teoretizat pentru prima dată tehnici specifice prin care improvizația se poate preda și antrena.

De atunci s-au dezvoltat cele mai importante școli, curente și oameni  în improvizație: Del Close și The Second City în Chicago și Keith Johnstone și Theatre Machine în Londra.

Astăzi, improvizația poate fi întâlnită în orice colț al lumii, fiind un limbaj universal care creează unele dintre cele mai puternice și unite comunități, iar abilitățile unui improvizator pot transforma modul în care leadershipul este perceput.

Ce pot aplica în leadership? 

Datorita faptului că improvizația nu este un element de sine stătător, ci un proces (improvizația este un proces prin care poți crea piese de teatru, comedie, muzică jazz), poate fi privită și ca un proces către un nou stil de leadership.

Ne vom uita la cele 7 principii de improvizație care se aplică în toată lumea, din Columbia, Canada, Statele Unite, Finlanda, Germania, Franța și România, orice improvizator le cunoaște și le aplică pe scenă și de foarte multe ori și în viață. Principiile au fost inițial numite de către Dave Morris în The Way of Improvisation, iar acum ne vom uita la meta dimensiunea ce se poate aplica direct în leadership.

1. JOACĂ: o facem toți atunci când suntem copii, dar pe măsură ce devenim adulți ne pierdem abilitatea de a ne juca. Joaca este dorința de a ne alătura într-o mișcare, într-o activitate, doar pentru că ne dorim să fim acolo și pentru că ne place.

Astfel joaca = plăcere. Și alegem să o facem pentru că ne face să ne simțim bine.

Cănd devenim adulți, opusul jocului este….munca. Și de cele mai multe ori munca nu este egală cu plăcerea.

Gândiți-vă cum ar fi dacă atunci când ne implicăm în responsabilitățile zilnice, atunci când alegem ce să facem din punct de vedere al carierei, am alege cu bucuria cu care alegeam joaca?

Când ne jucăm, nu ne gândim la toate lucrurile care ne îngrijorează, suntem prezenți în moment. Munca este în schimb ceva serios. Ce ar fi dacă am trata-o cu aceeași prezență și deschidere cu care am trata joaca?

2. DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI: Cel mai important este să-ți dai voie. Pentru că greșeala este inevitabilă. Și fiecare dintre noi o experimentăm pe parcursul vieții. Improvizatorii numesc greșeala o oportunitate. Un mod de a te dezvolta, de a descoperi ceva nou, de a încerca să obții un rezultat într-un mod diferit. Atunci când improvizezi și greșești, într-o scenă, în alegerea unui personaj, vei accepta că s-a întâmplat asta și o vei lua de la început. Ce ar fi dacă am trata astfel greșelile și în viața de zi cu zi.

3. ASCULTĂ: în improvizație ascultarea are o valență foarte puternică: ascultarea este disponibilitatea de a te lăsa modificat. Este deschiderea cu care asculți ceea ce ți se transmite și nu doar ca să oferi un răspuns potrivit pentru a-ți susține punctul de vedere, ci ca să îți poți schimba punctul de vedere în funcție de ce ți se spune. Este cea mai pură formă de ascultare și comunicare deoarece nu implică deloc ego-ul. Imaginați-vă o conversație cu oamenii din echipa voastră în care toată lumea vine cu această disponibilitate de a se lăsa modificați.

Altfel, dacă nu sunteți disponibili să vă schimbați, nu ascultați cu adevărat. Deja v-ați făcut un plan, aveți o idee, îi veți lăsa pe ceilalți să vorbească spre voi și apoi veți răspunde conform planului.

Improvizația este o formă de artă colaborativă. Colaborativ este similar cu a te scoate pe tine însuți din ecuație. Este despre voi, nu despre tine.

4. SPUNE DA..: o atitudine pozitivă și deschisă te va duce către nou. „Da”-ul este modul prin care lucrurile merg mai departe. „Nu”-ul este modul prin care lucrurile nu pot înainta. În leadership, a spune „Da” este similar cu a avea încredere în ceilalți, în propunerile și sugestiile lor. Bineînțeles, „Da”-ul este și metaforic. Nu ne dorim să spunem „Da” la orice. Este vorba de disponibilitatea de a asculta și de a încuraja părerile celorlalți.

5. ADAUGĂ / SPUNE ȘI…: În improvizație principiul este „Spune și…”, adică, după ce ai fost de acord cu părerea celorlalți vino și tu cu input-ul tău personal. Input-ul personal nu neagă părerea celorlalți ci o completează. Și așa am revenit la ideea de co-creare: fiecare vine cu câte o cărămidă și construim împreună ceva ce n-am fi putut construi individual. Pentru că a fost nevoie de cărămizile fiecăruia.

6. JOACĂ JOCUL: Da, și în viața de zi cu zi se aplică, nu doar în improvizație. Prin joc înțelegem orice activitate care are cel puțin o regulă de funcționare. Ceea ce fac regulile în improvizație, cât și în leadership, ne lasă spațiul în care putem să improvizăm.

7. BUCURĂ-TE DE PROCES: atât improvizația, cât și leadershipul, sunt un proces prin care facem lucrurile să se întâmple. Când te bucuri de fiecare moment având în minte viziunea de ansamblu spre care mergi începi să trăiești în prezent și nu într-o continuă expectativă. Fiecare succes și fiecare eșec sunt parte dintr-un proces de care ești responsabil să te bucuri.”Trebuie să fac asta perfect” este modul prin care mintea îți pune capcane în fața vulnerabilității momentului prezent. Oricare va fi destinația, vei rămâne cu amintirea călătoriei.

Când vă veți bucura de proces nu o să vă mai fie teamă să jucați jocul. Veți fi prezenți, aici și acum, și vă veți da voie să greșiți pentru că greșelile sunt doar o oportunitate de a învăța ceva și a vedea lucrurile diferit. O să ascultați mai bine, o să spuneți „da” …o să spuneți „și”, o să fiți pregătiți pentru orice ar putea să vă aducă jocul în cale. Iar când veți face asta cu oamenii din echipa voastră veți ști că de astăzi, cel mai important scenariu de leadership sunteți…voi.

Viitori angajatori, pregătiți-vă, venim! Semnat: #GenerațiaZ

Deși sunt foarte apropiați ca perioadă și multe studii îi poziționează pe cei din Generația Z tot în categoria Millennials, aceste două generații sunt foarte diferite, iar organizațiile și companiile în care ei urmează să se angajeze trebuie să se pregătească pentru a-i primi în echipele lor.

Vă invităm la un exercițiu de imaginație despre Generația Z, introducând trei probleme despre care aceștia ar putea să discute off the record (la o bere după job)

1. # Reprezintă generația digitală, dar fac parte dintr-o echipă multi-generațională

Când ne gândim la Generația Z și modul în care ei vor aborda job-urile pe care le vor avea trebuie să ținem cont de faptul că ei au crescut cu cea mai avansată tehnologie la dispoziția lor.
Facebook-ul a apărut în 2004, iar în 2007 Steve Jobs anunța lansarea primului Iphone.

Cum se reflectă asta în stilul de lucru la Generației Z? Dacă luăm în considerare faptul că la vârsta de 9 ani (cei mai „bătrâni” din Generația Z), aveau acces la rețele de socializare online, impactul major se va vedea în modul în care aceștia vor relaționa cu colegii: acces rapid la informații, dorința de a obține rezultate imediate și atenția scăzută (conform unui studiu, în 2015 media atenției era la 8.25 secunde, față de 12 secunde în 2000).

În organizații și companii multinaționale, când generația Z se va alătura echipelor, angajatorii vor trebui să gestioneze sinergiile multi-generaționale. Colegii unui tânăr angajat din generația Z vor fi preponderent millennials, dar cu siguranță vor exista interacțiuni inter-generaționale și cu reprezentanți ai categoriilor, Y, X sau Baby Boomers.

Provocarea principală pentru angajatori: Cum vor lucra împreună?

2. # Am ales compania X pentru că mă va ajuta să-mi îndeplinesc propria viziune profesională

Găndiți-vă care sunt modelele cu care Generația Z a crescut? Mark Zuckerberg, Elon Musk, antreprenori de succes care și-au construit imperii „făcând ceea ce le place și știind care este planul măreț al lor”.

Alături de antreprenori, Generația Z se inspiră de la modele de succes precum Germán Garmendia sau Yuya (dacă nu ați auzi despre ei, probabil nu faceți parte din Generația Z), vloggeri care au devenit faimoși în toată lumea și au făcut deja averi doar cu un un telefon/ calculator și acces la internet.

Ce au în comun aceste modele de succes? Fiecare dintre ei au știut unde și ce vor să ajungă și au comunicat asta foarte clar. Acest lucru i-a determinat pe cei din Generația Z să-și creeze încă de la vârste foarte mici un traseu profesional și să fie foarte siguri care le este calea. Chiar dacă este absurd să afirmăm că toți cei din generația Z știu încotro se vor îndrepta, cu siguranță și cei care încă descoperă care este destinația, și-au desenat deja un traseu, iar organizația ta poate fi o etapă în călătoria pe care și-au propus-o.

Același lucru se întâmplă și în cazul universităților. Dacă generațiile anterioare mergeau la facultate cu promisiunea că după terminarea studiilor vor ști cine sunt și ce au de făcut în viață, Generația Z, știind deja încotro se îndreaptă, va merge la facultate deoarece aceasta îi va ajuta să ajungă acolo unde și-au propus deja.

Cum poți folosi asta în avantajul tău, ca angajator? Spune-le încă de la început cum o să arate parcursul lor profesional și cum pot să ajungă unde își doresc. Pune-le la dispoziție procese de învățare continuă și fii mereu pregătit să te ancorezi în planurile lor.

3. # Știu deja …

Generației Z i se atribuie statutul de Digital Natives și asta pentru că mulți s-au bucurat de tehnologie încă din primele momente ale vieții.

Am avut o discuție cu un șofer Uber care era nemulțumit de faptul că fiica sa nu știe încă să scrie de mână, dar pe tastatura laptopului și a telefonului poate să scrie foarte rapid.
Acest lucru se datorează în primul rând statutului de Digital Natives de care se bucură Generația Z, dar și nevoilor pe care aceștia le au astăzi.

Generația Z poate să învețe orice, foarte rapid, și poate să sară niște etape din procesul de învățare doar pentru a le înlocui cu altele, mai potrivite pentru momentul actual.

Când se vor angaja, membrii generației Z vor căuta utilitatea lucrurilor învățate, cât și experiențe reale prin care să-și dezvolte noi abilități.
Având la dispoziție diverse canale YouTube de DIY, procesul de învățare pe cont propriu are loc încă de la vârste foarte mici.

Astfel, învățarea din cadrul organizației trebuie să se încadreze în parametrii cu care aceștia sunt obișnuiți, să fie autonomă și să aibă o puternică componentă experiențială.

Conform INSSE în 2017 erau aproximativ 844.431 de tineri cu vârste cuprinse între 19-22 de ani, membrii ai generației Z, gata să ocupe un loc pe piața muncii. Nu este un timp mai potrivit decât acum să-i înțelegem și să ne pregătim de schimbările pe care aceștia le vor aduce în organizațiile noastre.

Pe lângă particularitățile care-i fac atât de autentici, ei sunt o nouă generație. Iar ca nouă generație merită să fie investită cu multă speranță.

De ce întreaga noastră existență organizată se bazează pe ficțiuni

sursa foto: caloriecontrol.org

FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate

Oamenii sunt singurele ființe care au abilitatea de a transmite informație despre lucrurile care nu există în forma detectabilă de simțurile noastre: legende, povești, mituri, bârfe, teorii etc. Abilitatea de a inventa ficțiuni este o trăsătură unică a comunicării umane și o diferențiază de toate celelalte modalități de comunicare întâlnite la alte ființe. Este chiar considerată una dintre variantele plauzibile de răspuns la întrebarea “De ce specia umană, dintre toate speciile, conduce lumea?”.

Practic este abilitatea fără de care probabil ne-am fi exterminat reciproc. Nu doar ca ne-a permis să ne imaginăm lucruri în care mai târziu să credem, ci ne-a permis să facem asta la nivel colectiv, împreuna ca grup, astfel încat să cooperăm flexibil în numere mari și să creăm împreună tot ceea ce acum ne înconjoară. În timp ce este periculoasă prin puterea sa, ne-a permis să formăm triburi, culturi, legi, ritualuri, și zeități, credințe colective pe baza cărora s-au format mai târziu societățile.

Dacă o idee fictivă este în mod colectiv: prezentată ✓acceptată ✓urmată ✓ – atunci ea devine o convenție, un consens.

CONVÉNȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere (tacită), acord între două sau mai multe persoane de a admite unele procedee sau fictiuni.

În esență, abilitatea de a crea ficțiuni este ca focul. Focul nu este nici bun, nici rău. Focul este. Poate să încălzească și să lumineze sau poate să ardă și să distrugă, depinde de cine îl folosește. Este ceva ce ar trebui să ne asumăm.

Cu toate că fenomenul a existat dintotdeauna și este o constantă în timp, ceva s-a schimbat totuși de-a lungul anilor: aria sau raza de răspândire a unei idei, adică potențialul maxim de oameni la care o idee ar putea să ajungă. Desigur că mai mulți factori apăruți în timp au un cuvânt de spus – datorită lor informația a atins o stare de omniprezență absolută, iar din punctul ăsta nu prea văd nicio direcție de întoarcere.

Să ne uităm puțin la câțiva factori care împreună au dat naștere unui nou tărâm: Tărâmul Online – Tărâmul tuturor posibilităților! Aici poți să postezi poze cu tine în vacanță, să cauți haine, să citești infinit despre beneficiile unui regim vegan, să te regăsești în postări și texte amuzante care ironizează momentele prin care trecem cu toții în viața de zi cu zi, să citești părerile unor lideri de opinie despre politică, educație, cultură, să vezi ce produs s-a mai lansat pe piața cosmeticelor și nenumăratele beneficii oferite și toate motivele pentru care ar trebui să îl cumperi.

Pe scurt, accesul la orice fel de informație este real, și disponibil, și odată cu asta e disponibil și accesul de a crea și transmite orice informație. Iar de data asta să ajunga la sute, mii și milioane de persoane. Prin reclame plătite online, postări, like-uri, share-uri și orice alte instrumente de promovare folosite.

Iar odată cu tărâmul online a apărut și o nouă piață a cărei dinamică este complet diferită față de orice altă piață: Piața Ideilor. Piața ideilor are “cumpărători” cât și “ vânzători” și oferă noi oportunități pentru aceștia. Piața de obicei nu are public prea particular, deoarece stârnește preocuparea oricărei persoane indiferent de domeniu, cultură si ideologii, la nivel global, prin “produsele” pe care le oferă spre “vânzare”. Nu există în schimb destule restricții de vârstă pe piața ideilor, și din cauza asta, de cele mai multe ori, copiii și adolescenții au tendința de a imita comportamentul online pe care persoanele mai mari îl au și de a absorbi idei superficiale care ulterior le vor contura vulgar viziunea despre lumea asta.

De ce ar fi mai grav ca un copil de 10 ani să fie în prezența unui alcoolic și să cocheteze necorespunzător cu ideea de băutură decât scenariul în care același copil este expus sutelor de imagini și texte despre cât de distractiv și memorabil este să bei (la petreceri, cu prietenii, singur)?

Dinamica de adoptare a unui “produs” este complet diferită pe piața ideilor. “Vânzătorii” nu mai verifică și calitativ conceptul produsului, iar cumparatorii au tendința de a trata cu prestigiu și încredere orice prototip sau produs proaspăt lansat. Valoarea unei idei pe piața ideilor se bazează pe share-uri, like-uri, comentarii și vizualizări, deci se bazează pe cantitate, nu pe calitate. Pe piața ideilor o convenție (revezi definiția mai sus) sau acordul a două sau mai multe persoane de a admite o idee se realizează online și tacit prin numere.

Calificarea cu care un om aprobă online o idee pare a fi o premisă de la care se pornește și care nu se mai pune la îndoială, deoarece în tărâmul online opiniile se confundâ cu fapte date și incontestabile. Cu toții suntem specialiști și părerea fiecăruia este la fel de valoroasă. Iar într-o lume plină de specialiști, nu mai este niciun specialist.

Probabil că dacă opiniile vor ajunge să aibă aceeași putere de influență ca și articolele, reportajele, lucrările științifice și alte texte non ficționale, ar trebui să implementăm nevoia de bibliografie și în cazul acestora din dorința de a valida sursele autentice de informații.

Însă întocmai pentru că o astfel de condiție nu există pe piața ideilor, avem următoarele realități:

• există produse bune, de calitate, și există produse proaste, făcături
• există produse utile, necesare, și există produse fără nicio utilitate reală
• există cumpărători care cumpără inteligent, și cumpărători fraieriți

Și, cum există cumpărători fraieriți, există și vânzători care fraieresc.

Plătim cu timp, efort și ne asumăm riscul de a ne mutila propria viziune asupra lumii.

Dacă ai bănui că te-aș îndemna să nu faci absolut deloc parte din piața asta, te-ai inșelat. Ține minte: nu e vorba despre a nu petrece timp online. E vorba despre a fi conștient de cum ar putea să te influențeze. Până la urmă, piața ideilor ne-a oferit abilitatea de a ne conecta cu oameni din toată lumea, de a împărtăși cu ceilalți dorința de a schimba ceva, de a descoperi lucruri noi și de a fi informat într-un cadru mult mai larg, și ar trebui să rămânem conștienți de asta.

Iar în piața asta a ideilor te îndemn să fii un cumpărător inteligent sau un vânzător integru și responsabil. Te îndemn să fii un sceptic. Termenul “sceptic” provine din grecescul « skepsis » și cu toate că în procesul de traducere de la o limbă la alta și-a pierdut înțeles original, el de fapt nu înseamnă doar să te îndoiești de tot ce prinzi. Înseamnă să cercetezi, să investighezi, să îți pui întrebări. Ce te îndemn să faci este ca înainte să adopți o idee, să fii sceptic. Caută justificări și explicații și pune-ți întrebări, deoarece să crezi într-o idee este mai periculos decât să te îndoiești de ea, iar să te îndoiești de ceva în care crezi deja, va fi dificil, pentru că inconștient îți vei dori să nu fi greșit la un moment dat și gândul că ai făcut alegerea corectă va fi întotdeauna mai reconfortant.

Înainte să accepți o idee, asigură-te că are sens până la sânge, pentru tine. Asigură-te că ai tu o justificare proprie pentru alegerea ta, asigură-te că ai nevoie de ea , întreabă-te cât de validă e informația asta, pentru că poate e un fals, poate e o mască, un ambalaj frumos cu conținut ieftin.

Ce ai citit mai sus este o opinie, nu o confunda cu un fapt dat. Dacă în urma acestui articol ți-am stârnit curiozitatea de a gândi liber și nu o pornire de a te revolta, mă bucur. Adevărul este undeva la mijloc.

Poți să taci?

Rodica Obancea ne explică de ce tăcerea e de aur.

Pare simplu şi banal să taci. Pe cât de simplu pare, este poate una dintre cele mai puternice tehnici pe care un manager/coach/mentor, un om, le poate folosi.

S-ar putea să vă gândiţi că glumesc, a face management/coaching sau mentoring este o artă, este un proces complex, care poate fi practicat cu rezultate bune doar de caţiva profesionisti experimentaţi. Sunt coach profesionist și văd coaching-ul ca fiind o artă – arta de a acompania schimbarea în vederea atingerii rezultatelor dorite. Totodată, în orice domeniu, sunt artiști și sunt amatori. Ambele poziții pot contribui la schimbare, atunci când ne este clar din ce poziție acționăm.

În acest articol, voi face o paralelă între capabilitatea noastra de a tăcea și a asculta și impactul pe care aceast comportament simplu îl poate avea în management, dar și în coaching sau mentoring.

În organizații, cel mai important instrument în management este însuşi managerul. Imaginaţi-vă urmatoarea situaţie: un angajat vine grăbit la managerul său, deoarece a aparut o situaţie neprevăzută în activitatea pe care angajatul o desfăşoară, iar el nu ştie ce să facă mai departe. Se întâlneşte cu şeful său, îi povesteşte cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat şi cum el nu a greşit cu nimic şi aşteaptă. Misiunea lui s-a încheiat aici, mai departe este misiunea şefului. Şi şeful, cumsecade, ascultă detaliile, în mintea lui caută o soluţie şi i-o spune repede angajatului, ca să nu fie timpi morţi.
Este o interacţiune simplă, care are loc frecvent în cadrul unei echipe. Vă invit să vă uitaţi mai atent.

• Ce se întamplă cu angajatul atunci când managerul rezolvă problema?
• Ce se întamplă cu managerul atunci când angajatul îi cere (nonverbal) să rezolve problema?

Din persectiva mea de coach, eu văd următoarele: angajatul are un comportament pasiv şi îi pasează managerului responsabilitatea de a face munca pentru care a fost angajat (adica inclusiv găsirea soluţiilor la probleme). În acest fel, managerul se simte valorizat, fără el nu se poate face nimic în echipă, el este expertul, este de neînlocuit; şi angajatul se simte bine, va pune în aplicare ideea şefului, dacă ceva nu iese bine, el nu a făcut nimic greşit, nu poate fi făcut responsabil.
În acest tipar de interacţiune, nici managerul şi nici angajatul nu evoluează.

Am lucrat de curând cu o echipă de manageri şi i-am provocat să facă o schimbare în acest tip de interacţiune: să tacă atunci când angajatul spune ce are de spus. Să creeze spaţiul pentru ca angajatul să găsească singur soluţia la problema aparută, să agreeze amândoi planul de acţiune în situaţia dată, angajatul să pună în practică paşii agreaţi. Puteţi fi surprinşi aici de angajaţi: mulţi s-ar putea să înceapă să vină cu soluţii bune, inedite, eficiente, alţii s-ar putea să se gandeasca la un aspect la care până acum tu te-ai gândit.

Şi abia atunci începe evoluţia: managerul devine un facilitator al învăţării, progresului, ideilor noi, creează un spaţiu în care angajaţii îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac; în acelaşi timp, angajatul gaseşte soluţii, idei noi sau idei vechi, pe care le va pune în practică şi va genera rezultate.

Din perspectiva managerilor cu care am lucrat, prima lor reacţie a fost de respingere, era absurdă şi ciudată ideea: “Când vine un angajat la mine cu o problemă şi eu tac, o să creadă despre mine că sunt incompetent, că nu am o soluţie pentru el”. Şi sunt de acord cu ei, e ciudat să vezi că angajaţii tăi sunt oameni competenţi, care gândesc singuri, sunt autonomi şi își doresc la fel de mult ca tine să atingă obiectivele şi să fie bine echipei.

• Ar ajuta ca managerii să mai tacă din când în când?
• Ar ajuta ca managerii să le dea spaţiu oamenilor lor să gândească la ceea ce este de spus sau de făcut?

Când managerii au curajul să tacă, să facă un pas în spate, acest lucru poate avea impact foarte mare în colaborarea lor cu angajaţii – creează spaţiul pentru ca celălalt să spună despre sine, să fie el însuşi, să contribuie cu ideile şi gândurile pe care le are. Ca si coach profesionist, sunt frecvent uimită de puterea tăcerii, cât de creativi si plini de resurse sunt oamenii. Totodată, puţini manageri văd beneficiile acestui instrument atât de simplu şi totuşi atât de puternic.

Este important pentru un manager să îşi asculte oamenii şi tăcerea este un mod de a le arăta asta. Fiind tăcut în timp ce celălalt îţi vorbeşte arată respect şi îţi dă timp să îi dai înapoi un răspuns puternic.

Când este momentul potrivit să taci?

Tăcerea se invită singură în comunicarea dintre două sau mai multe persoane, este o pauză pentru ambele părţi implicate. Poate întrebarea potrivită ar fi:
– Când să te opreşti din vorbit?
Tăcerea înseamnă spaţiu pentru reflecţie, clarificare de idei, ordonarea gândurilor sau căutarea unei soluţii bune la situaţia dată. Tăcerea asigură oportunităţi egale pentru cele două părţi şi îi permite fiecăruia să înţeleagă, să facă un pas în spate sau să acompanieze respectiva idee – formează un echilibru între discursul verbal şi gândurile nerostite.

Comunicarea cu ceilalţi seamănă cu un joc de tenis. Mingea (şansa de a vorbi) vine de la unul la altul. Uneori însă mingea iese din teren şi acolo este o pauză, pe care o parte sau alta o simte inconfortabilă şi simte presiunea de a umple golul. Dacă te uiţi la jucătorii de tenis, observi că nici unul dintre ei nu se simte presat de pauză, nu se grăbeşte să umple golul, ci profită de spaţiul acesta pentru a se odihi, a bea apă, a gândi, a respira…

Puterea tăcerii este uimitoare. Ai nevoie de voinţă şi curaj ca să o poţi vedea. Poate fi puţin ciudat la început, dar dacă ai rabdare, îţi dai timp şi o exersezi, vei vedea schimbări în comunicarea ta cu alţii. Cel mai important este să ştii când să te opreşti din vorbit.

Vă propun un exerciţiu simplu: cu următoarea persoană cu care vă întâlniţi, ascultaţi în tăcere ceea ce spune, fără să vă gândiţi în mintea voastră ce să îi spuneţi înapoi, fiţi prezent pentru persoana din faţa voastra, fiţi curios ce vă aduce tăcerea.