Cum decizi

Tu cum descoperi lumea?

Fiecare dintre noi vedem realitatea prin filtrul propriu. Luăm informația din exterior și o interpretăm încercând să fim cât mai obiectivi. Însă ceea ce ni se întâmplă de foarte multe ori este faptul că propria noastră minte ne împiedică din a înțelege și vedea lucrurile așa cum sunt și ne interpretează realitatea prin intermediul unor erori de gândire numite și bias-uri cognitive.

Erorile de gândire sunt modele sistematice de abatere de la normă sau raționalitate în judecată și sunt deseori studiate în psihologie și economie comportamentală. Aceste erori apar ca niște instincte umane de bază și nu există o modalitate simplă de a le înțelege. Cheia o reprezintă capacitatea de a conștientiza momentele în care suntem influențați de o eroare de gândire și de a găsi resursele necesare pentru a rămâne obiectivi. Erorile de gândire au fost studiate și aprofundate de către Daniel Kahneman și Amos Tversky, doi dintre cei mai importanți oameni de știință care au studiat prejudecățile cognitive începând cu anii ‘60, parteneriatul și studiul lor materializându-se într-un premiu Nobel pentru economie în 2002. Există în total peste 180 de erori de gândire, iar în 2018 The School of Though le-a clasificat pe primele 24 cele mai întâlnite. Îți prezentăm astăzi trei dintre ele, cele cu care ne întâlnim cel mai frecvent și care îți modelează modul în care percepi și înțelegi lumea:

Acumularea cunoștințelor
Atunci când înțelegi ceva ți se pare evident că toți cei din jurul tău înțeleg. De multe ori uităm de momentele în care anumite lucruri nu aveau sens pentru noi și filtrăm realitatea doar prin intermediul cunoștințelor acumulate în prezent. Deoarece construim rețele complexe de înțelegere uităm cât este de complicată calea către cunoștințele noastre disponibile. Această prejudecată este strâns legată de tendința de retrospectivă în care credem, pe măsură ce un eveniment are loc, că acesta a fost întotdeauna previzibil. 

Bias-ul confirmării
Favorizăm lucruri care ne confirmă credințele existente. Ești mereu pregătit să fii de acord cu ideile care se potrivesc cu preconcepțiile noastre și să respingem informațiile care sunt în conflict cu ele. Această eroare ne afectează gândirea prin mecanisme de tipul raționamente motivate, iar pentru a ne apăra de ea trebuie să avem tot timpul deschiderea că percepțiile noastre pot fi greșite.

Efectul dunning-kruger
Cu cât acumulezi mai multă informație, cu atât vei fi mai puțin sigur pe tine. Experții știu întotdeauna cât de mult nu știu și au tendința de a subestima capacitatea lor. Totodată este foarte ușor să fii încrezător atunci când ai doar o idee simplă despre cum funcționează lucrurile. Eroarea de gândire este explicată excelent prin intermediul unui citat al lui Bertand Russell: întreaga problemă cu lumea este că proștii sunt atât de siguri pe ei, iar oamenii înțelepți atât de plini de îndoieli.

Încearcă să identifici momentele în care privești lumea prin filtrul unui bias cognitiv și dă-ți timp pentru a descoperi latura obiectivă și nealterată a realității. S-ar putea să descoperi o lume nouă!

Cum iei decizii?

Conform definiției oficiale procesul de luare a deciziilor face parte din mecanismul de rezolvare a problemelor, oferind o soluție considerată optimă sau cel puțin satisfăcătoare. Prin urmare este un proces care poate fi mai mult sau mai puțin rațional sau irațional și se bazează pe cunoștințe și convingeri explicite și tacite. Cunoașterea tacită este folosită pentru a umple golurile de informații în procese complexe de luare a deciziilor, iar ambele forme sunt utilizate împreună atunci când tu decizi ceva.

Când iei o decizie o parte foarte importantă a procesului prin care treci este analiza unui set finit de alternative ca rezultat al criteriilor de evaluare. Una dintre provocările cele mai mari este aceea de a clasifica aceste alternative în ceea ce privește atractivitatea lor atunci când toate alternativele sunt luate în considerare simultan. De exemplu, este ceea ce ți se întâmplă atunci când fiecare alternativă de rezultat în luarea unei decizii personale corespunde dorințelor și așteptărilor tale: poate fi simpla alegere a mesei de prânz unde multiple alternative îți oferă o idee similară de satisfacție.

Luăm decizii zilnic dar întrebarea este: avem un cadru eficient de gândire care să ne protejeze atunci când facem o alegere? Vom explora astăzi cele două etape ale luării deciziilor pe care le-a inițiat Charles “Charlie” Munger, vicepreședintele  Berkshire Hathaway, Inc., partener de afaceri al lui Warren Buffett.  Charlie Munger filtrează procesul de luarea deciziilor în doi pași, împărțind astfel acest proces în: real și subconștient.

  1. Real / rațional – înțelegerea forțelor implicate: este foarte important să fii conștient de ceea ce știi ș la fel de important să fii conștient de ceea ce nu știi. Ești responsabil să-ți mărești constant cercul de competențe și să te conectezi la idei din cât mai multe domenii pentru a te asigura că vei lua decizia cu rezultate favorabile.
  2. Factorii psihologici: nu este suficient să te bazezi pe raționalul foarte bine pregătit în luarea unei decizii. De cele mai multe ori subconștientul intervine și suntem cădem pradă propriilor noastre erori de gândire: bias-uri, chiar și o încredere excesivă în tine te poate duce la cele mai greșite alegeri.

Pentru fiecare dintre noi procesul de luare a unei decizii este dificil însă din fericire putem exersa și aplica teorii care să ne conducă spre cel mai bun rezultat.

Antrenamente pentru mușchiul luării deciziilor

Articol preluat din Newsletterul din data de 17 aprilie 2018

Care este cea mai recentă alegere pe care ai făcut-o în viața ta? Și cum te-a făcut să te simți?

Indiferent de cine suntem, unde ne aflăm, de funcția, vârsta sau interesul pe care îl avem, suntem expuși la o experiență universală: luarea deciziilor. Viața noastră este astfel compusă din colecția de alegeri luate și consecințele multilaterale ale acestora.

La fel ca orice alt mușchi, luarea deciziilor se comportă destul de similar: generează o forță care are efecte în jurul său, întreține locomoția și astfel ne asigură mișcare în parcursul nostru prin viață. Dacă ne antrenăm, mușchiul luării deciziilor ne va asigura stabilitate, dacă navigăm prin viață fără să ne obișnuim să-l folosim, alegerile importante vor fi poate mai dureroase.

Studentul, valorile personale și ONG-urile

Este acea perioadă din an. Deschizi Facebook-ul și vezi cum fiecare organizație de tineret se promovează, arată și îți oferă motive pentru care ar trebui să i te alături, vedem peste tot: proiecte, oportunități interne, training-uri, departamente, calendare de activități, motive peste motive ca tu să nu mai stai acasă și să transformi voluntariatul într-un mod de viață.

La fel ca mare parte dintre studenți, omul din spatele articolului pe care tu îl citești acum, a fost membru în mai multe ONG-uri, atât pe parcursul anilor de liceu, cât și (în special) la facultate, iar articolul de față vine pentru a analiza un pattern observat în toți acești ani: modul în care alegem, dintr-o mare de ONG-uri, organizația în cadrul căreia ne vom petrece anii studenției. Deoarece, fiecare organizație de tineret face, la bază, aceleași lucruri ca și celelalte: organizează proiecte și evenimente de dezvoltare, congrese naționale, reprezintă studenții, teambuilding-uri și lista poate continua, însă un singur lucru le individualizează pe fiecare în parte: cultura organizațională.

Pentru a avea o viziune mai clară asupra conceptelor pe care le vom folosi, am să încep prin a le defini pe fiecare în parte:

  1. Cultura organizațională

Trendul organizațional din ultima vreme, a început să adauge conceptele de cultură organizațională pe must-have-ul oricărui membru sau angajat, indiferent de rolul său.

Cultura organizațională poate fi definită într-o propoziție foarte scurtă: „cum facem noi lucrurile aici”. Cultura se află în fibra organizației și, de cele mai multe ori, este elementul care o definește în întregime. Cultura unei organizații se regăsește în „vibe-ul” pe care aceasta îl are atât în contextele de lucru, cât și în cadrul celor informale și din afara organizației, putem spune că este impresia generală pe care membrii acesteia ți-o lasă în urma unei interacțiuni cu ei sau în urma vizualizării unei interacțiuni dintre

  1. Drumul formării valorilor personale și impactul lor: convingeri -> valori -> comportamente & atitudini

Convingerile sunt acele lucruri pe care noi le considerăm adevărate, întâmplările pe care le-am văzut cel puțin o dată având loc. Convingerile sunt micile piese care construiesc puzzle-ul realității noastre, însă câteva dintre ele joacă rolul central, câteva convingeri, repetate în mod constant, ajung să devină motorul existenței noastre, acele lucruri pe care noi, le numim valori.

Valorile reprezintă combustibilul necesar existenței fiecărei persoane: după ele ne ghidăm, ele ne fac fericiți atunci când suntem aproape de a le atinge, ele ne ghidează în zilele mai puțin roz, ne definesc ca oameni și ne oferă argumente nevăzute atunci când vrem să apăsăm pe snooze, ele sunt bula noastră. Valorile sunt cele care ne dictează atitudinile și comportamentele, ele ne dau conturul personalității și ne ajută să ne găsim o identitate.

Valorile și alegerile noastre

În general, căutăm să rămânem în zona de confort, zonă care este delimitată, în primul rând de lucrurile la care suntem buni, lucruri pe care ne face plăcere să le facem, însă această zonă se poate observa și în funcție de contextele în care ne place să ne aflăm: de la specificul grupurilor cărora ne place să ne alăturăm, tipologia oamenilor cu care ne place să ne înconjurăm, până la tipul relațiilor și interacțiunilor pe care le avem cu aceștia sau rezultatele pe care le așteptăm în urma interacțiunii cu cei din jur.

Pentru a analiza greutatea valorilor în alegerea ONG-ului de tineret în care ne înscriem la începutul studenției, dar și corelația dintre valori și cultura organizațională, vom plasa în contexte reale două valori-exemplu: pragmatismul și competitivitatea.

În exemplele ce urmează, ne vom folosi de un student de anul 1, purtător al valorilor anterior menționate, pe nume Andrei. Andrei este în căutarea unui ONG de tineret în cadrul căruia să crească pe parcursul anilor de studenție.

Context #1

Andrei este o persoană care prețuiește pragmatismul, nu îi plac contextele în care oamenii se pierd în detalii, îi plac eficacitatea și vede întotdeauna utilitatea rațională a lucrurilor din jurul său, în detrimentul celei emoționale. În mod clar, Andrei va căuta un ONG care să îl convingă să i se alăture oferindu-i argumente raționale și o utilitate practică foarte ridicată și ușor de măsurat.

Cum ar reacționa Andrei dacă s-ar întâlni pe holurile facultății cu un grup de voluntari ce își promovează organizația și aceștia încep să îi ofere argumente de tipul „aici te vei distra foarte mult” sau „îți vei face o mulțime de prietenii”? Andrei e „consumator” de argumente raționale, deci acestea nu îl vor convinge să se alăture organizației reprezentate de cei de mai sus.

Însă, pentru un om care are ca valoare pragmatismul, chiar și argumentele raționale trebuie să aibă o anumită formă. Să luăm drept exemplu organizarea de evenimente, un voluntar ce are în spate o cultură organizațională relaxată, neaxată pe pragmatism, probabil ar prezenta organizarea de evenimente sub o formă similară exemplului: „organizăm evenimente faine pentru studenți, din care învățăm foarte multe”. Pe de-altă parte, un voluntar care provine dintr-o cultură axată pe pragmatism și rațional, s-ar axa pe detalii de tipul: ce competențe îți dezvolți prin organizarea evenimentelor noastre, ce impact au acestea sau cu cine poți face networking.

Context #2

Pe lângă valoarea anterior menționată, Andrei este o persoană căreia competitivitatea îi apasă accelerația dezvoltării, îl ajută să crească într-un ritm pe care nu l-ar putea găsi într-un mediu predominant prietenos.

Având în minte această valoare a lui Andrei, cum credeți că arată ONG-ul ideal pentru el? Deși toate organizațiile de tineret organizează proiecte care îi permit să își folosească competitivitatea pentru a se dezvolta, credeți că mediul friendly și cald, pe care l-am prezentat la exemplul anterior, l-ar motiva să crească?

ONG-urile de tineret reprezintă una dintre cele mai bune decizii pe care un student la început de drum, cu know-how puțin, însă cu o doză foarte mare de entuziasm și energie, ar putea să o ia. Organizațiile acestea îți oferă oportunitatea să greșești într-un mediu safe, cu oameni cu aceleași interese ca și tine, de la care poți învăța și pe care îi poți învăța.

Este important să realizăm, în momentul în care alegem să pornim la drum cu anumită organizație, că – la bază – fiecare organizație de tineret face aproximativ același lucru și că nu activitatea acesteia, ci modul în care implementează proiectele și inițiativele, oamenii și sentimentele pe care le inspiră, cultura organizațională e cea care contează.

Pentru că LEADERS înseamnă comunitate și comunitatea este cea care ne face puterninci, am rugat câțiva parteneri locali din București, să ne spună, în câteva cuvinte, cum arată cultura lor organizațională. Mai jos veți găsi conținut needitat, căci cultura organizațională nu are nevoie de înfrumusețare:

Voluntari pentru Idei și Proiecte (VIP) – Voluntari pentru Idei si Proiecte este organizația studențească trans-universitară adresată studenților care isi doresc sa se autodepășească prin participarea la cea mai larga gama de experiențe. Datorită structurii sale unice, studenții se pot specializa in una dintre cele patru comunități cu domenii specifice de interes: business, macroeconomie, relații internaționale si leadership. Aici, ei vor gasi oameni la fel de pasionati cu care vor trece printr-o perioada de invatare accelerata, iar apoi vor organiza proiecte de calitate pe teme diverse si adera la o organizatie unde descopera sentimentul de apartenenta.

ASER  – Odată ce îți descoperi valorile din spatele acțiunilor tale poți fi autentic, iar când acestea rezonează cu valorile unei comunități, ești în punctul în care poți atinge obiective mărețe alături de oameni care cred în ele la fel de mult ca și tine. Despre asta este ASER, oameni cu valori comune, ce vor rămâne împreună pentru totdeauna, nu doar pe parcursul studenției.

Euroavia  – Cu o mentalitate de vizionari, membrii organizației investesc în propriile persoane pentru a genera surse de cunoștințe și inspirație pentru ceilalți studenți.

BEST  În BEST înveți să vorbești, să te porți, să asculți, să nu te plângi, să acționezi, să îți iei responsabilități, să faci pe Hercule fără să simți stresul.

„Nu sunt credincios, dar zic „bogdaproste” ONG-ului care m-a crescut și care -să mă ierte ai mei, că o zic fără regret- mi-a devenit familie aici, la facultate, departe de provincie și de zona de confort.”

BOS  – Pe noi ne-a unit în BOS dorința de a deveni varianta noastră mai bună și faptul că aici e un mediu în care mai poți greși, având siguranța că ești alături de persoane care te ajută să crești.

ASCIG ASCIG este un grup de prieteni care lucrează, se distrează, greşesc şi învaţă împreună. Facem totul din pasiune, cu responsabilitate şi devotament, punând accent pe studenţi şi pe dezvoltarea acestora.

LSE Voluntari dedicati, evenimente educative si o atmosfera incredibila ce nu trece neobservata, asta reprezinta LSE pentru cei ce au cunoscut-o. De la noptile nedormite inainte de evenimente, pana la cele petrecute in fata unui foc de tabara cantand cele mai cunoscute balade, voluntarii LSE gasesc în familia de omuleti albastrii persoane pe care se pot baza oricand, uniti fiind de deviza:”Mai puternici împreuna”

Este esențial să ne alegem organizațiile cărora ne alăturăm (nu doar ca voluntari dar și ca angajați) în funcție de modul în care rezonăm cu ceea ce se petrece intern, cu oamenii și valorile ce definesc mediul de lucru, căci, așa cum bătrânii ne spun din totdeauna – oamenii cu care ne înconjurăm, inevitabil, ne definesc.

Care a fost ultima dată când ai gândit singur?

Te trezești, îți pregătești micul dejun și îți bei cafeaua, pleci spre birou și îți petreci ziua acolo, pleci spre casă sau te întâlnești cu niște prieteni pentru a povesti și a uita de cotidian, iar apoi te îndrepți spre casă pentru a pregăti repetarea aceluiași ciclu a doua zi. Lipsește ceva, nu? Lipsește acel lucru care a devenit parte din noi, din firescul fiecărei zile: online-ul și tehnologia. În cele ce urmează, o să ne concentrăm pe produsul combinației celor două și pe impactul acestuia asupra noastră: social media.

 

Social media – primul cuvânt care, probabil, îți vine în minte este „like” și nu te învinovățesc, like-ul a devenit cea mai puternică monedă de schimb, monedă care, în număr mare, e capabilă să ne facă mai fericiți chiar și decât cele mai sincere și neașteptate complimente. Am un cuvânt mai bun pentru tine: life. Social media a devenit atât de puternică, încât reușește să dea contur unor noi identități, unor personalități secundare, e capabilă să schimbe președinți și guverne sau să creeze celebrități peste noapte, e capabilă să ghicească ce îți place sau ce e necesar pentru tine fără ca tu să știi că ai această nevoie.

 

E foarte greu să conștientizezi impactul pe care ceea ce vezi și auzi în online, în mediul pe care tu (împreună cu algoritmii pe care Mark și gașca îi au) ți-l construiești, îl are asupra ta, asupra percepțiilor, comportamentelor și atitudinilor tale. De aceea, am să încerc ca în cele ce urmează să explic foarte schematic modul în care o convingere ajunge să devină comportament și, mai ales, ce impact au cele auzite de tine în online.

 

Convingeri -> Valori -> Atitudini & Comportamente

 

Convingerile sunt acele lucruri pe care noi le considerăm adevărate, întâmplările pe care le-am văzut cel puțin o dată având loc. Convingerile sunt micile piese care construiesc puzzle-ul realității noastre, însă câteva dintre ele joacă rolul central, câteva convingeri, repetate în mod constant, ajung să devină motorul existenței noastre, acele lucruri pe care noi, le numim valori.

 

Valorile reprezintă combustibilul necesar existenței fiecărei persoane: după ele ne ghidăm, ele ne fac fericiți atunci când suntem aproape de a le atinge, ele ne ghidează în zilele mai puțin roz, ne definesc ca oameni și ne oferă argumente nevăzute atunci când vrem să apăsăm pe snooze, ele sunt bula noastră. Valorile sunt cele care ne dictează atitudinile și comportamentele, ele ne dau conturul personalității și ne ajută să ne găsim o identitate.

 

Concluzionând rândurile de mai sus, ne dăm seama care este rolul realității pe care noi o trăim zi de zi: ea ne oferă faptele și cunoștiințele pe baza cărora noi ne construim personalitatea și părerile, comportamentele și atitudinile. Dar cum putem defini noi „realitatea”? Un răspuns scurt și exact ar fi: tot ceea ce ne înconjoară, însă pentru analiza de mai jos vom avea nevoie de ceva mult mai specific. De aceea, vom defini realitatea ca modul în care percem fiecare lucru din jurul nostru, de la obiecte până la persoane și întâmplări, percepția asupra trecutului și a viitorului, așteptările, speranțele și obiectivele noastre, toate aceste lucruri pe care nu le putem vedea, împreună cu cele mai palpabile, precum mediul economic, politicul, mediul profesional sau personal.

 

Social Media și conținutul personalizat

 

Social media a fost într-adevăr un game-changer: comunici cu oameni oriunde pe glob printr-o apăsare de buton, organizezi un protest în doar câteva zile, strângi fonduri pentru o cauză în doar câteva ore, ajungi cu o singură știre la milioane de oameni instant. Accesul universal la informație a devenit ceva firesc, fiecare dintre noi poate afla orice, oricând și, cel mai important lucru, fiecare dintre noi își construiește propriul univers informațional. Principiul pe baza căruia rețelele social media funcționează este acela că tu poți alege să vezi doar ceea ce îți place, poți bloca orice sursă de informații oricând, trebuie doar să apeși un buton.

 

Rețelele cele mai populare ne livrează întotdeauna cel mai bun conținut, bazându-se pe comportamentul pe care îl avem atunci când petrecem timpul în online. Așadar, acestea ne construiesc propria realitate, așa cum vrem noi să fie – putem alege să vedem doar păreri conservatoare sau putem alege părerile liberale, putem alege să vedem doar videoclip-uri cu animale în ipostaze drăguțe sau putem alege să vedem și realitatea dură pe care unele dintre acestea o trăiesc, iar lista poate continua la nesfârșit, însă concluzia este aceeași: fiecare dintre noi își construiește propria bulă, propria realitate pe care o vede până la 4 ore pe zi, 120 de ore pe lună (conform agenției de research Nielsen, aceasta este media de ore petrecute în mediul online).

 

Bula și comportamentul

 

Pentru a concluziona toate cele de mai sus, vom construi și ne vom folosi de portretul unui tânăr obișnuit, care are conturi deschise pe principalele platforme online, este în permanență în contact cu tehnologia, provine dintr-o familie ce duce un trai peste medie și, cel mai important, este în perioada în care își dezvoltă propria personalitate, îl vom numi Andrei.

 

Plecând de la schema Convingeri -> Valori -> Comportamente & Atitudini, vom analiza cum conținutul pe care Andrei îl vede zi de zi, îl vor influența pe mai departe. Continuând portretizarea tânărului Andrei, vom continua prin a-i descrie profilul online: are în lista sa de prieteni, persoane ce provin din medii similare cu mediul său, se hrănește zilnic cu conținut ce descrie sau are legătură cu realitatea fericită pe care o trăiește.

 

Fără a ne arunca în comentarii asupra întâmplării, vom folosi subiectul protestului organizat de partidul de la conducere, atunci când în București au ajuns oameni din toată țara. Universul informațional al lui Andrei a fost format, în principal, din știri, păreri și postări contra oamenilor care au venit în București, contra deciziei acestora de a protesta. Printr-un exercițiu de imaginație simplu și prin intermediul schemei folosite la începutul articolului (Convingeri – Valori – Comportamente&Atitudini) putem deduce care a fost atitudinea lui Andrei față de oamenii mai sus menționați și, mai ales, cât de greu, chiar imposibil, îi e lui Andrei să empatizeze cu aceștia, să le înțeleagă deciziile, căci pentru a face acest lucru el va fi nevoit să iasă din bula în care nu își dă seama că se află. Voi încheia exemplul folosit printr-o întrebare: Dacă toate persoanele care au avut comportament similar cu al lui Andrei, ar fi ieșit din bula lor, ar fi renunțat la sentimentele negative, și ar fi fost să discute cu cei prezenți în Piața Victoriei, cum ar fi arătat atmosfera din țara noastră?

 

În exemplul anterior, tânărul portretizat a fost hrănit doar cu informații și conținut care sunt în concordanță cu mediul din care provine, în care educația și accesul neîngrădit la informație sunt două principii de bază. De cele mai multe ori, mediul din care facem parte este cel care ne închide într-o bulă, însă uneori mediul din care facem parte este motivul pentru care „ținta” anumitor bule informaționale, așa cum a fost și în anul 2017 – în timpul crizei vacinării.

 

Anul 2017 a fost unul tumultos, plin de dezbateri publice pe două teme cu un subiect comun: sunt sau nu sunt o soluție bună vaccinele anti-rujeolă? // e bine sau nu e bine ca ministerul să oblige părinții să își vaccineze copiii?

Ca orice subiect controversat, dezbaterea vaccinării a dat prilejul multor pseudo-specialiști să își exprime părerile pe rețelele de socializare și, în cele mai multe cazuri, să inducă în eroare cititorii la care informația viralizată ajunge. Continuând exemplul anterior, să presupunem că Andrei este de această dată un părinte modern, care nu vrea să își expună copilul în fața riscurilor, un părinte modern care se hrănește cu informație, în principal, din mediul online. Putem deduce foarte ușor cum arată bula informațională în care Andreiul nostru și care a fost decizia lui în cazul acesta, însă mai putem deduce un lucru foarte important: Andrei ar putea lua decizia corectă, dacă ar consulta specialiștii pe care îi poate găsi, din nefericire, doar în mediul offline. Însă pentru a face acest lucru ar trebui să își părăsească bula în care nu știe că e blocat.

 

Pentru a trage concluzii, vom urmări schema formării comportamentelor și vom analiza când intervine bula și ce rol joacă aceasta.

 

  1. Convingerile – Se formează pe baza lucrurilor pe care noi le considerăm adevărate. În cele două exemple pe care le-am folosit, am văzut că de cele mai multe ori, avem acces la o singură perspectivă, aceasta fiind dată de mediul în care noi trăim. Așa cum am arătat și la începutul articolului, impactul convingerilor asupra noastră crește atunci când acestea sunt reluate în mod repetitiv, în cazul nostru – atunci când toate sursele noastre de informații spun același lucru.
  2. Valori – La acest nivel ajung informațiile pe care le auzim în mod constant și repetitiv. Odată ajunse aici, convingerile încep să aibă impact asupra noastră, încep să se vadă în deciziile noastre, acesta este momentul în care ne este foarte greu să acceptăm păreri contrare convingerilor noastre.
  3. Atitudini – Începând cu acest nivel, impactul mediului în care trăim (sursa informațiilor, deci și a convingerilor) începe să se vadă. Începem să privim diferit oamenii ce provin din medii diferite de al nostru, oameni ce trăiesc realități diferite de a noastră.
  4. Comportamente – Poate cel mai evident rezultat al bulei din care facem parte este faptul că aceasta ne limitează comportamentul, începem să acționăm diferit, pe baza unor viziuni parțiale asupra subiectelor, iar capacitatea de a empatiza cu cei diferiți de noi scade (un soft-skill de bază într-o societate axată pe diversitate), începem să luăm decizii pe baza informațiilor livrate de pseudospecialiștii din online, care de foarte multe ori sunt greșite.

Ciprian Tais, un pasionat de econofizică la Microsoft

Olimpic din plăcere și curiozitate

Când era în gimnaziu, la școala generală nr. 79 din București, Ciprian Tais mânca chimie pe pâine. Învăţa și la matematică, fiindcă profesorul era sever, și nu era chip să nu-ţi faci temele la matematică. Dar, cu chimia a fost altfel datorită profesoarei. Era atât de cumsecade și de caldă, încât pur și simplu învăţa mai ușor la chimie. Orele pregătitoare pentru olimpiadă, un fel de meditaţii, le făcea în laborator, și nu erau deloc un chin, ci mai degrabă plăcute, fiindcă profesoara i se părea mereu răbdătoare.

Într-a VIII-a, Ciprian a ajuns la olimpiada naţională de la Deva, acolo unde a fost remarcat de o profesoară de chimie de la liceul „Tudor Vianu”. Femeia, care venise să recruteze olimpici pentru liceul său, l-a convins pe Ciprian și pe alţi colegi să se înscrie la „Vianu”. Așa a ajuns la specializarea Mate-Info într-a IX – a, unde a găsit o altă profesoară bună, cea de fizică, care l-a făcut să pună fizica înaintea chimiei.

Învăţatul i-a fost aproape lui Ciprian, mai ales că părinţii își schimbaseră amândoi domeniile profesionale, și se apucaseră, după Revoluţie, de a doua facultate. L-au inspirat și l-au învăţat să înveţe din curiozitate și plăcere, nu neapărat pentru note.

Spre exemplu, avea zile la liceu când, în loc să se ducă la școală, se oprea la Biblioteca Centrală Universitară cu un teanc de cărţi de chimie. A început să studieze și econofizica, o combinaţie de fizică și economie, în care se regăsesc principii din fizică aplicate în economie.

Pe când mulţi colegi de liceu se înscriau deja la facultăţi în Europa sau Statele Unite ale Americii, Ciprian nu știa dacă să aleagă între facultăţile de Fizică, Chimie sau Automatică și Calculatoare. La plecarea din ţară nu s-a gândit prea mult atunci. Sfătuindu-se cu ai lui, a ales Politehnica, care l-ar fi ajutat să aibă un viitor mai sigur decât zona de cercetare în fizică sau chimie. În paralel, însă, a studiat Finanţe-Bănci la o facultate privată, fiindcă nu se putea despărţi de economie.

Scoala de leadership

Mergea însă spre o carieră de computer science, când, prin anul III de facultate, mama i-a trimis un anunţ cu o școală de leadership, organizată de Fundaţia Leaders. La școala de leadership de la Poiana Brașov, la care a fost doi ani la rând, i s-a schimbat viziunea, spune Ciprian. Acolo a câștigat mult curaj și multă încredere de sine.

A învăţat că leadership-ul începe cu a fi liderul tău în fiecare zi, încercând să influenţezi persoanele de lângă tine. Discuţiile l-au făcut să înţeleagă cât de util este să afle „care-i sunt părţile bune și părţile rele, calităţile și defectele pe care le avem, să ne cunoaștem pe noi înșine foarte bine și să știm în ce situaţie putem să ne folosim calităţile foarte bine și în ce situaţie să ne ferim de defectele noastre, sau ce putem face să ne atenuăm defectele.”

Inspirat de unul dintre speakeri, care conducea compania Adobe, Ciprian a aplicat la un internship acolo. L-a câștigat și a reușit să combine munca de facultate cu pregătirea licenţei cu munca în companie în stagiul de practică.

Software engineer la Microsoft

Când colegii din internship-ul de la Adobe au început să aplice la joburi în State, la Facebook sau Google, presiunea nu i-a mai dat pace și s-a apucat și el de aplicaţii de job. Era în dubii și pentru că decisese mai degrabă să se înscrie la masterate în Europa, și chiar fusese acceptat la unul în Amsterdam.

La presiunile colegilor, a aplicat însă cu zece minute înainte de deadline, într-o vineri seară, la niște joburi de entry-level în Microsoft, singura companie care mai recruta. După un interviu la telefon și câteva la centrul de recrutare din Varșovia, a fost selectat. A acceptat să plece în Seattle, și nu la masterat în Europa, gândindu-se că, dacă nu-i place, se poate întoarce după un an.

De atunci, s-au făcut patru ani. Este software engineer în departamentul de analiză de date. Obiectivul său în următorii trei-patru ani, până să împlinească 30 de ani, este să lucreze pe data science, „un domeniu foarte sexy, când pornești un  calculator și folosești Windowsul, și folosești anumite aplicaţii, noi reţinem toate click-urile pe care tu, ca utilizator, le faci. Încercăm să folosim niște statistici, să dezvoltăm un pattern de utilizare al tău când folosești programul. Asta ajută ca managementul să știe ce decizii să ia pentru următorul Windows”.

Într-o călătorie în Filipine și-a cunoscut soţia, cu care s-a căsătorit vara trecută

Patru ani de State i-a umplut cu călătorii în ţară, dar și în afara ei. (Într-o călătorie în Filipine și-a cunoscut soţia, cu care s-a căsătorit vara trecută).

Îi place să lucreze într-o corporaţie, mai ales în sediul central, unde lucrurile sunt văzute diferit faţă de un centru regional. Dar și să găsească echilibrul între obiective specifice și ambiţioase în fiecare zi la muncă și orele de după muncă, când vrea să fie complet deconectat. „Vreau să am o separaţie foarte clară între viata profesională și cea personală”.

Planuri de viitor

Ca planuri de viitor, Ciprian și-ar dori să facă un MBA, pe care să-l termine neapărat până la 30 de ani. „Planul meu iniţial era să nu mai scriu cod după un 30 – 35 de ani. Asta însemna că pot să rămân tehnic, dar să mă mut să fac program management, sau product management sau să fiu un people manager, tot într-o echipă tehnică. Sau dacă mi-ar plăcea să mă mut pe business, fie să-mi deschid propriul business, să devin antreprenor, fie după un MBA, să încep să mă mut către o poziţie de management.” Nu exclude varianta antreprenoriatului nici în România. „Dacă m-aș întoarce în România ar fi mai multe șanse să fiu antreprenor decât să fiu angajat într-o companie. Mi se pare că mediul de business din România e mult mai deschis către antreprenoriat în momentul de faţă decât în Statele Unite, unde piaţa e mult mai matură și cred că e ceva mai greu.”  

Experiența face diferența. Prinde viteză în programul LEADERS Experience care te pune în situații reale de viață și îți grăbește experiența și forma practică de învățare, în funcție de atuurile și valorile tale.

Am intervievat câteva zeci de tineri de elită ca să îmi imaginez viitorul

E marți seară și in biroul de pe Mihai Eminescu pășește cu hotărâre o tânără de 23 de ani. E studentă în anul patru la medicină generală și de data asta “s-au aliniat astrele” să poată participa la Leaders. “Am niște idei de proiecte și am nevoie de voi ca să le pun practică. Vreau să fac cercetare pentru că am descoperit o proteină care vindecă verucile, dar nu știu de unde să încep.” Și aceiași determinare am văzut-o desfăsurându-se iar si iar, în cele câteva zile de interviuri. Studenți la Politehnică care câștigă competiții de idei de afaceri în tehnologie sau programează mașini care învață, tineri care construiesc case ecologice, absolvenți de matematică care fondează ei școala în care vor să predea, medici prieteni cu inovația.

Pe cât de diferite au fost persoanele pe care le-am întâlnit de partea cealalată a mesei, pe atât de evidente au fost asemănările. Uneori aveam chiar impresia că primesc pe furiș același text. Fără prea multă procesare a datelor, vă las mai jos ideile principale pe care le-am desprins.

1. Dezvoltare multidisciplinară

Un lucru e cert pentru studenții de azi – în viitor roboții vor fi principala mână de muncă, așa că fie îi programează chiar ei, fie înveță să îi folosească și cum să le facă concurență. Toți tinerii pe care i-am întâlnit mi-au spus că nu e suficient să știi bine un domeniu, că vor să profite de perioada asta în care au cea mai multă energie și până la 30 de ani sâ învețe lucruri din cât mai multe arii. Nu au un răspuns la întrebarea de ce, dar vor să știe din toate câte puțin. “Mi-am ales radiologie pentru că mi s-a părut cea mai tehnologizată latura a medicinei și visez ca într-o zi să găsesc o nouă metodă de fotografiere în domeniu”, mi-a povestit un medic rezident care lucrează la vreo cinci proiecte în paralel. Locuiește încă în cămin și acum a luat “niște bani, puțini, vreo 40.000 de euro, pentru a dezvolta un proiect de inventică.”

2. Surse de venit pasiv

Dacă îî întrebi care e visul lor, tinerii României se văd pensionari precoce, doar că pensia nu e “plătită” de stat și nici de vreo companie privată. Ei își dedică prezentul și lucrează cu intensitate la a-și asigura surse de venit pentru care să nu mai facă vreun efort în viitor, ori își doresc să muncească acum în domenii foarte bine plătite, care să le genereze suficienși Â()bani și pentru viitor. Iar apoi, pe la treizeci și puțin de ani, hai poate 40, să se dedice familiei, hobby-urilor și cauzelor sociale.

3. Ajutorare

– Ce știi despre tine?
– Că vreau să lucrez cu oamenii și că vreau să ajut. Vreau să construiesc o școală pentru copiii fără posibilități materiale și să predau.
Cam așa decurgeau interviurile. A ajuta probabil că a fost cel mai repetat verb pe care l-am auzit. Fie că vorbeam cu IT-isti, lingviști, farmaciști, profesori, ori tineri antreprenori, cu toții își doreau să ajute. Este un rol pe care aceste generații simt că îl au în această lume, apropo de faimoasă replică a lui Mark Twain, cum că există două momente importante în viața unui om – ziua în care se naște și ziua în care își dă seama de ce.

4. Libertate

Pe cât de dispuși sunt să lucreze voluntar, uneori mai multe ore pe zi decât la un job, pe atât de stricți sunt atunci când vine vorba de program fix și lucrat exclusiv de la birou. Ce mi s-a parut și mai interesant este faptul că această liberate de acțiune nu se aplică deloc atunci când vine vorba de felul în care lucrează și cum se raportează la ierarhii. Ligi peste ligi, organizații care se supun altora, proceduri mai ceva ca în corporație, how to pentru orice, iar acolo unde nu există procedură, blocaj total.

5. Banii – subiect tabu

Un singur intervievat ne-a mărturisit, jenat ce-i drept, că pentru el e foarte important să câștige bine, să își permită lucrurile la care visează. Altul a menționat banii fugitiv, iar apoi și-a cerut scuze. Cu toate astea, când i-am rugat să spună o suma de bani pe care chiar ar fi fericiți să o primească lunar, au spus 2000 euro. Le-am dublat suma și i-am întrebat pentru ce job ar plăti ca să îl facă. Și toți au ales job-ul pe care îl fac deja sau intenționează să îl facă. Ceea ce demonstrează că fac deja ceea ce le place cu adevărat. Nu se întreabă însă cât generează munca lor și tocmai d-asta nu se jenează deloc să ceară o anumită sumă, că doar banii nu sunt importanți.

 

In biroul de pe Mihai Eminescu s-a așternut liniștea când tânăra care părea că știe exact unde a venit și de ce, a aflat că s-a înscris într-un program care durează 6 luni și costă 750 de euro. Nu a citit exact, recunoaște cu dezinvoltură, a zis că vine și află detalii la interviu. Se grăbea când a completat formularul. Am întrebat-o spre ce gonește cu așa viteză și iar s-a așternut liniștea. Nu a avut timp și răbdare să se gândească la asta. Vede ea când ajunge.

 

Aceste interviuri au avut loc în cadrul procesului de selecție pentru porgramul LEADERS Experience, primul accelerator de experiențe din România. După o pauză de vreo doi ani, după vreo 10 în care am avut șansa să intervievez căteva mii de tineri români de elită din diverse domenii, mi s-a ivit ocazia să am aceste întâlniri și am simțit că am șansa să îî fac o radiografie viitorului. Sper să vă ajute si pe voi, dacă nu să vă imaginați România peste câțiva ani, cel puțin să îi înțelegeți mai bine pe acești tineri.

Fii arhitectul dezvoltării tale personale!

Ești în fața calculatorului într-o dimineață și cauți printr-o listă de cursuri, workshop-uri și ateliere care pare interminabilă. Ești conștient de limitările de timp și buget pe care le ai și simți că orice ai alege nu te mulțumește 100%. Ai auzit că atelierul acela de Time Management este foarte bun, dar se suprapune cu workshop-urile de Vorbire în Public pe care le ai seara, iar pentru Tabăra de Programare încă n-ai strâns bani suficienți.

E ok, nu trebuie să te îngrijorezi, nu ești tu de vină. Cauți într-un loc nepotrivit doar. Și nu, nu e vorba de un site-agregator cu mai multe opțiuni, e vorba chiar de tine însuți. Așa că închide browserul, ia-ți o foaie și un pix și hai să găsim împreună ce ți se potrivește.

Vom studia modul în care se aplică acest proces de căutare și potrivire în cadrul programului LEADERS Experience, acceleratorul de experiențe reale dezvoltat de Fundația LEADERS pentru tinerii cu potențial de leadership cu vârste cuprinse între 19 și 25 de ani.

Programul potrivit pentru tine nu trebuie să-l cauți, te va găsi el

Începe căutarea unui curs cu o hartă personală. Orice bun explorator are mereu la îndemână o hartă. Alege-ți o destinație pe hartă plecând de la întrebarea De ce?

De ce ai nevoie de un curs de dezvoltare personală? Care sunt nevoile tale în acest moment? Care sunt lucrurile pe care le faci cu ușurință și care sunt cele pe care le lași mereu la final pentru că nu te simți în flow când le faci?

Pentru ce apelezi la ajutorul celorlalți?

Ce ai vrea să știi și cine ai vrea să fii pentru ca tu să te simți împlinit din punct de vedere personal și profesional?

Oricât de specifice ar fi nevoile, ele se pot grupa în cinci categorii mari de programe care le adresează, iar aceste categorii te vor ajuta să restrângi orizontul de căutare:

  1. Programe pentru dezvoltarea unui anumit tip de inteligență:
  • Verbală-lingvistică;
  • Logică-matematică;
  • Intra personală;
  • Inter personală;
  • Vocațional-artistică;
  • Kinestezică.
  1. Programe pentru dezvoltarea unor competențe specifice: planificare, ascultare, programare, problem-solving, lucru în echipe;
  2. Programe care țin de managementul stilului de viață: creativitate, spiritualitate, dezvoltare emoțională;
  3. Programe care presupun o schimbare comportamentală: instalarea unor obiceiuri noi, sau renunțarea la obiceiuri vechi;
  4. Programe pentru dezvoltarea personalității: programe bazate pe instrumente psihometrice precum DISC sau Myers-Briggs care contribuie la descoperirea conștientă a propriei personalități.

Așa cum ne alegem hainele pe dimensiunea propriului corp, este recomandat să alegi programele care vor fi pe măsura ta.

LEADERS Experience, acceleratorul de experiențe reale pe care Fundația LEADERS îl dezvoltă în România începând cu anul 2017, este o metodă autentică ce combină cele cinci tipuri de programe, bazându-se pe experiență ca fiind elementul central pentru învățare. 

Programul este un mix de situații reale care adresează: dezvoltarea intra și inter pesonală prin situații de lucru în echipe mixte cu oameni cu background-uri foarte diverse (ex. business, artă, antreprenoriat, medicină), dezvoltarea unor competențe specifice precum Viziune, Credibilitate, Planificare, Gândire în perspectivă, Gândire strategică, Adaptare la mediu, Performanță constantă, Responsabilitate, toate contribuind la obținerea certificării oficiale Leading Yourself; Susține dezvoltarea comportamentală prin unelte de monitorizare constantă a schimbării unui comportament, mentorat și implicare în proiecte sociale;

Găsește-ți un program care nu-ți promite o soluție

Poți să elimini din start programele care îți spun că îți vor divulga o rețetă a succesului. Mergi către acele programe care vor avea rol de călăuză în dezvoltarea ta și care vor fi alături de tine pe o perioadă de timp suficientă pentru a putea să-ți conștientizezi transformările și să te poți bucura de ghidaj în acest proces.

Conform unui studiu, în Statele Unite, tinerii petrec mai mult timp în activități de învățare extra școlare decât în cele formale sau universitare. Ceea ce înseamnă că interesul pentru programe de dezvoltare personală este din ce în ce mai crescut. Trend-ul este unul natural și previzibil, cu cât vei învăța mai mult cu atât vei avea o percepție diferită asupra lumii. Teoria se confirmă și cu ideea de Auto-Depășire a lui Maslow. Așadar, cu cât te vei expune mai mult într-un program de învățare cu atât vei dori să știi mai mult. Iar dacă această dorință este focalizată pe nevoile tale atunci ești sigur pe drumul cel bun.

LEADERS Experience se desfășoară pe parcursul a 6 luni, timp în care ești parte dintr-un intens proces de urmărire, feedback și mentorat.

Prin intermediul activităților de tip Simulare de business ai șansa să treci direct la acțiune și să cunoști toți parametrii care contribuie la funcționarea unui business, a unei idei.

Experiențele de tip Laborator au cel mai avansat grad de aplicabilitate întrucât au loc într-un mediu care păstrează toate variabilele din viața reală, iar în tot acest timp te poți urmări atât tu, cât și specialiștii facilitatori care pot să-ți pună o oglindă asupra comportamentelor. Este ca și cum ai avea o telecomandă în viața reală cu care ai putea să dai pauză și play și să reiei situațiile după ce le-ai analizat și ai extras lecțiile valoroase.

 

Care este costul programelor
Fiecare curs, workshop, atelier, tabără, are un cost. Chiar și cele gratuite presupun un cost foarte important pe care ar trebui să-l conștientizezi: costul de oportunitate, la ce renunți din timpul tău în momentul în care alegi să participi în anumite inițiative.

Din acest motiv am început călătoria noastră către a-ți lege programele de dezvoltare personală cu o călătorie interioară către cine ești tu, ce nevoi ai și de ce vrei să urmezi aceste inițiative.

Pentru că forța unui efort concentrat strict în direcțiile pe care le alegi este mult mai mare, iar costul de oportunitate pe c are îl plătești în acest caz este mult mai mic.

Referitor la partea financiară, aici ai mai multe opțiuni. Poți alege să-ți concentrezi eforturile și să-ți strângi fondurile necesare pentru cursuri, ceea ce înseamnă că te va ajuta să ai p previziune clară încă de la începutul anului cu o listă specifică de inițiative alese.

Există și alte moduri creative prin care poți să-ți asiguri participarea la programe care au un cost pe care nu ți-l poți permite:

  • Poți să încerci să obții o bursă de participare: fie de la organizatori, dacă structura programului permite, fie de la oamenii/organizațiile pe care le cunoști și care ar putea înțelege cât este de important pentru tine să iei parte la acel curs.
  • Dacă lucrezi, poți să alegi să apelezi la angajatorul tău pentru a-ți acoperi taxa de participare, mai ales dacă cursurile presupun dezvoltarea unor competențe care îți vor fi de folos și la job.

Încheiem studiul de caz pe LEADERS Experience cu poate cea mai creativă formă de finanțare a participării într-un program de dezvoltare personală, I work for my education. Fundația LEADERS are ca posibilitate de finanțare pentru programul LEADERS Experience varianta „I work for my education”. Concret, tinerii care nu dispun de suma necesară și nu vor să facă fundraising pot alege să lucreze o perioadă determinată la unul dintre partenerii organizației, iar valoarea muncii prestate se transformă în taxă de participare.

La final, datoria ta este să te implici  cu responsabilitate în alegerea făcută și să construiești pas cu pas pe planul pe care ți l-ai făcut.

Acum, care este următoarea destinație din harta ta personală?

 

 

La ce renunțăm când facem o alegere? Viața și costul de oportunitate

Viața unui om se conturează și evoluează în funcție de deciziile pe care acesta le ia și bineințeles în funcție de alegerile pe care ceilalți le iau pentru el. De cele mai multe ori credem sau vrem să credem că cei din jurul nostru iau decizii în locul nostru în favoarea noastră, dar oare nu are mai mult sens ca oamenii în general să ia decizii în favoarea lor – instinctul de conservare as bănui că este motivul principal și nu rea voință – și dacă favoarea lor se potrivește cu a voastră acolo este pur și simplu norocul vostru. Altfel este normal ca un om sa ia o decizie tinând cont în primul rând de bunăstarea si viitorul lor și apoi de al vostru.

O decizie pe care nu o iei, o va lua altcineva pentru tine.

 De ce ne este teamă să luăm decizii?

Poate pentru că simțim că nu suntem suficient de maturi, ne este treamă de consecințele deciziilor atât asupra noastră cât și asupra celor din jurul nostru, nu vedem importanța unei alegeri în momentul în care ea ne este prezentată, nu știm care variantă este cea mai bună pentru noi sau nu suntem suficient de bine informaț. Cu siguranță toate sunt valabile si pertinente. Important este ce se întâmplă atunci când totuși ne hotărâm să facem o anumită alegere.

Conform definiției oficiale, costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate, la care se renunță atunci când se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, el măsoară cea mai mare pierdere dintre variantele sacrificate, considerându-se că alegerea facută constituie „câștigul”. Este valoarea sacrificiilor alegerilor efective, în condițiile resurselor date. Costul de oportunitate al unui bun este dat de ceea ce se sacrifica pentru a obtine acest bun. Alegerile sau deciziile au un anumit cost, deoarece atunci când se ia o anumită decizie și se optează în favoarea unei opțiuni, sunt sacrificate celelalte.

Dacă am ține cont în mod constant de existența costului de oportunitate în “economia” vieții s-ar putea să fim mai atenți ce decizii îi lăsăm pe alții să ia pentru noi și desigur mult mai disponibili spre informare și asumare atunci când luăm noi totuși deciziile.

În cartea Plan your prosperity, Lara Hoffmans afirmă că cei mai mulți oameni de afaceri trec cu vederea costul de oportunitate atunci când au o viziune pe termen scurt și că acest aspect poate fi fatal pentru o afacere în orice domeniu și de orice dimensiune.

Același lucru se întâmplă și când luăm decizii referitoare la cum să ne petrecem timpul zi de zi. Dacă avem în vedere imaginea de ansamblu și scopul final vom ține cont și de cele mai bune alegeri pe care le lăsăm în urmă atunci când luăm o decizie.

Timpul este probabil singura resursa pe care nu o mai putem primi înapoi. Asta pentru că discutăm de viața reală, nu de un joc pe calculator în cadrul căruia poți sa mai cumperi o viață.  În rest, în viața reală, în afară de timp pe toate le putem recâștiga, fie că este vorba despre bani, prieteni, lucruri materiale, informații uitate, etc.

Avem mai sus o definiție economică, “din cărți” cum s-ar spune. Dar de costul de oportunitate nu ar trebui să țină cont doar oamenii de afaceri în economia business-urilor lor, ci ar trebui să îl avem în vedere zilnic pentru că se aplică în viața de zi cu zi în alegerile legate de școală, de carieră, de viața personală, de dezvoltare personală, de dezvoltare spirituală și de orice fel de alegeri la fiecare pas.

Sunt antreprenor de peste 10 ani, am avut șansa să încerc multe idei de business și în același timp am fost mereu atrasă de procesele de învățare. Asta mi-a favorizat întâlnirea cu mulț  oameni care m-au impresionat într-un fel sau altul pe parcursul vieții mele, întâlniri ale căror concluzii referitor la alegerile de viață vi le voi dezvălui sub forma unui scurt studio independent.

I-am intrebat pe oamenii cu care am interacționat dacă ar fi să aleagă un singur lucru, ce anume ar schimba din perioada de tineri adulți – perioadă definită de mine între 18-28 de ani. Mai mult de jumătate dintre ei au afirmat că dacă ar lua-o de la capăt ar alege mult mai informați și mai atenți cu cine și cum își petrec timpul. Toți aceștia sunt oameni care pe parcursul vieții lor și-au schimbat domeniul în care activau sau domeniul afacerii proprii de cel puțin două ori. Astfel de decizii necesită putere fizică și psihică, dorință de a evolua și de a nu rămâne într-un loc doar pentru că așa ne-am obișnuit, abilități de leadership și puterea de a convinge echipe întregi să te urmeze într-o cu totul altă direcție. Când am intrat și mai mult în detalii am aflat că își doreau să fi avut de pe atunci curajul să încerce și să descopere lucruri despre ei și implicit să descopere cât mai din timp la ce anume ar fi putut să exceleze în această viață și să se dedice acelor aspecte.

Practic pentru aceștia costul de oportunitate a fost timpul pe care ar fi putut să îl petreacă evoluând si descoperindu-se în perioada de tineri adulți. Cei mai mulți au ajuns acolo unde și-au propus până la urmă, însă cu sacrificii mult mai mari și mult mai târziu decât și-ar fi dorit.

O altă categorie semnificativă dintre cei intervievați au afirmat că își doresc să fi avut altă atitudine atunci când cineva le-a oferit prima șansă de a învăța realmente ceva și de a lucra. Cineva a văzut în ei un potențial, le-a oferit un loc de muncă, un loc într-o echipă, însă ei au ales la momentul respectiv să trateze oportunitatea fără prea multă asumare și responsabilitate. Dacă ar fi din nou în perioada de tineri adulți ar fi fost mult mai atenți la oportunitățile ce se deschid cu fiecare loc de muncă.

Costul de oportunitate se mai traduce și prin riscul de a lua decizii acum care vor avea ca rezultat final randamente mult mai mici pe termen mediu și lung. Și bineînțeles că acesta are o valoare foarte mare chiar dacă nu poate fi măsurată în momentul în care suntem puși în fața alegerii.

În momentul în care ai ales să petreci timpul doar pentru buna ta dispoziție din ziua respectivă sau dintr-o perioadă foarte scurtă de timp ai lăsat în urma un cost de oportunitate care poate reprezenta alegeri și investiții în tine, în viitorul și în potențialul tău.

Astfel, unul dintre principiile de bază ale economiei poate fi văzut și ca un principiu important care ne guvernează viața. Suntem dependenți de alegeri și ne regăsim foarte des la intesecții de drumuri, oportunități, posibilități. Chiar și acum, timpul petrecut în citirea acestui articol poate fi văzut ca un cost sau o investițe. Pentru tine, ce a fost?

3 beneficii ale voluntariatului

Voluntariatul înseamnă, înainte de orice, să oferi din timpul tău celor ce au nevoie de el sau cărora le poți adăuga valoare în sensul cel mai profund. Considerăm by default ceea ce avem, ce știm, ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm, ce primim de la părinții noștri. Însă realitatea este cu totul alta de foarte multe ori. Să avem și să fim ce suntem astăzi este un proces și, în plus, înseamnă multă dăruire și voluntariat din partea celorlalți.

Împlinire
Voluntar fiind, ai ocazia să împărtășești altora din experiența ta. Fie că este vorba de experiență de viață sau profesională, vei avea mulțumirea că cineva a învățat de la tine. Se întâmplă des, să învățăm cu ușurință când vedem la ceilalți, deși am trecut și noi printr-o situație similară.

Bucurie
Starea de bine este contagioasă. Când cineva lângă noi râde, se bucură, avem tendința să ne molipsim. La fel este și atunci când oferim bucurie celor din jur. Se lipește și de noi. Zâmbim, ni se luminează fața și pășim mai încrezători spre noile provocări.

Recunoștință
Voluntar poate însemna să mergi să le citești copiilor din spital, să te alături diferitelor campanii, însă poate însemna și să îți asculți prietenul, colega, atunci când are mai mare nevoie.
Atunci când îi ascultăm pe ceilalți, realizăm că problemele noastre sunt mici sau chiar inexistente, uneori sunt doar în capul nostru și le amplificăm, în loc să mergem în direcții noi. Când ești recunoscător, încrederea în tine crește și lucrezi cu mai mult spor.
Alegeți cu atenție unde, cum și cui alocați din timpul vostru. Fiind voluntariat, mergeți acolo unde considerați că vei face o diferență cu adevărat, nu neapărat acolo unde este vizibilitate mare, recunoaștere publică sau acolo unde ego-ul este cel mai bine satisfăcut.

De primit înapoi – vei primi, asta este cert. Fii atent la lecțiile ce le înveți în perioada voluntariatului și fii recunoscător că le-ai conștientizat, în primul rând, și apoi aplică în viața ta de zi cu zi.
Atunci când timpul îți lipsește sau asta este părerea ta, fă un exercițiu simplu și în următoarele 3 zile notează, concret, la liniuță, pe ore, ce ai făcut.

După acest exercițiu, fă o analiză scurtă și vezi exact cine este hoțul de timp din viața ta. Mi-ar plăcea să împărtășești cu noi rezultatul acestui exercițiu: asta pentru cei care spun că nu au timp. Iar cei care au timp pot împărtăși o experiență de voluntariat.
Vă invit să îi bucurați pe ceilalți și să primiți bucuria în viața voastră și prin voluntariat.