Dezvoltare persoanala

Despre ignoranță și frică

Frica – o emoție predominantă în ultimele luni pe care am întâlnit-o în diverse forme de manifestare: frica pentru propria siguranță, frica de necunoscut, frica de lucrurile pe care nu le înțelegem. Deși am putea crede că frica este emoția-sursă, te provocăm astăzi la o perspectivă diferită care îți va arăta faptul că frica este o consecință, iar sursa poate fi de multe ori propria ignoranță.

Folosită adesea cu scopul de a ne ține departe de anumite experiențe negative, ignoranța ne este mereu la îndemână și este un mecanism prin care ne menținem stabilitatea emoțională și mentală. Ce se întâmplă însă atunci când facem exces de ignoranță și devenim prizonierii acestui mecansim? Este cunoscut faptul că ne raportăm la lucrurile care se întâmplă în viața noastră prin prisma propriilor noastre experiențe și învățături. Dacă am reușit să ignorăm niște aspecte care ne-ar fi făcut mai mult rău, este posibil să aplicăm același lucru și în situații viitoare.

Astfel, ignoranța devine mai degrabă o capcană decât un mecanism de apărare pentru că ne izolează din a vedea și a înțelege lumea din diverse perspective. Intrăm în conflicte, cele mai multe dintre ele înrădăcinate în propriile “adevăruri” ignorante care se ciocnesc unul de celălalt. Și astfel ignoranța ajunge să nască frică, acesta fiind primul pas dintr-un viitor cerc vicios al emoțiilor negative.

Tot ignoranța este și motivul pentru care ajungem să credem poate prea mult în anumite ideologii, iar a demonstrat-o cel mai bine Daryl Davis, un muzician de blues și R&B, dar și activist și autor cunoscut pentru eforturile sale de a se lupta cu rasismul și discriminarea, reușind prin conversațiile sale să convertească sute de membri Ku Klux Klan și să-i facă să conștientizeze limitele propriilor ideologii.

Daryl oferă un exemplu de gândire întâlnit foarte rar dar care a reuși să schimbe foarte mult perspectiva asupra discriminării. Plecând de la o simplă întrebare pe care le-a adresat-o părinților să atunci când era copil “cum poate cineva să mă urască, dacă nici nu mă cunoaște”, prin conversațiile foarte deschise și sincere cu lideri ai KKK a reuși să descopere faptul că credințele lor se bazau pe multă ignoranță întreținută de frică, ură, și dorință de a distruge. Aceste emoții sunt învățate prin dialog și astfel, tot prin dialog, și el a reuși să-i convingă pe cei cu care a stat de vorbă.

Astfel, lecția cea mai importantă pe care vrem să o transmitem astăzi este o lecție a conversației și ascultării, elemente care pot reduce ignoranța și astfel, automat, dispărând și frica și sentimentele de ură și nesiguranță. Daryl spune că dacă vei petrece cinci minute cu cel mai mare dușman al tău – vei ajunge să descoperi că aveți măcar un lucru în comun. Dacă te vei concentra asupra a ce aveți în comun, vei ajunge să formezi o relație, și pe măsură ce investești timp și efort în relație, aceasta se va transforma în prietenie.

Photo by Etienne Boulanger on Unsplash

Emoțiile negative și procrastinarea

Ne aflăm într-o perioadă în care pare foarte dificil să pornim motoarele: venim după 3 luni de incertitudine (care se continuă), lucrăm de acasă sau din diverse noi locuri adaptate la distanțarea socială și vara începe să-și facă de cap cu temperaturi ridicate, soare și parcă o continuă invitație să ne petrecem timp afară.

Cu toate astea, proiectele nu s-au oprit, activitățile și responsabilitățile zilnice umplu to do list-uri la care ajungem tot mai greu. Este clar că ne confruntăm cu o situație clară de procrastinare. Însă procrastinarea nu înseamnă neapărat o lipsă a disciplinei ci de cele mai multe ori ne confruntăm cu emoții negative pe care nu le gestionăm eficient. 

Cele mai recente studii ne arată că la bază, procrastinarea este cu siguranță o problemă legată direct de managementul emoțiilor. Atunci când ne confruntăm cu task-uri incomode, când un proiect presupune interacțiunea cu anumite persoane pe care vrem să le evităm – de cele mai multe ori simțim emoții negative sub formă de anxietate, plictiseală, frustrare și chiar copleșire – emoții care ne fac să fugim de lucrurile pe care le avem de făcut. 

În teorie, ne dorim să citim mai mult, ne împărțim ziua pe tipuri de activități și începem mereu cu o cafea bună și o listă care pare mereu atractivă. În practică, vom ajunge să evităm cât putem de mult lucrurile care nu ne fac plăcere. 

Care este cheia pentru a depăși procrastinarea? Îți oferim astăzi câteva sfaturi care au mai degrabă legătură cu managementul emoțiilor negative și care sperăm să îți fie de ajutor în perioada asta: 

  1. Descoperă sursa emoțiilor: Când mintea ta îți spune “mai întâi deschid Facebook-ul doar două minute”, trebuie să fii conștient de ce fugi cu adevărat. Pentru că în spatele dorinței de a verifica timeline-ul se află probabil o frică / anxietate asociată task-ului pe care urmează să-l faci pe care o eviți. Primul pas constă așadar într-un proces de autocunoaștere. Pune-ți întrebarea “de ce fac asta?” fără să te critici sau să te judeci;
  2. Fă pace cu emoțiile tale: cheia succesului pentru a depăși amânarea este să devii conștient de gândurile și emoțiile negative în primul rând și în al doilea rând să le accepți. Astfel, nu vei mai fi la mila propriilor tale sentimente și vei putea să faci ceea ce trebuie să faci, când trebuie, chiar dacă îți place sau nu. Acest pas vine la pachet și cu un sentiment de libertate. 
  3. Nu-ți fie teamă de eșec / nu căuta un rezultat perfect: Uneori amânăm din cauza fricii de a nu eșua. Astfel, nu poți da greș la ceva ce nu faci – deci procrastinarea este un fel de spațiu sigur. Cel mai des teama de eșec vine la pachet cu o tendință perfecționistă care te îndeamnă să întârzii finalizarea unui task doar pentru că ești îngrijorat că rezultatul nu va fi la înățlimea propriilor aștepătri. Poți combate amânarea venită din perfecționism cu ideea de invoație și nou. De multe ori când lucrurile nu ies așa cum ai plănuit este foarte posibil să descoperi ceva noi la care nu te-ai mai gândit până acum.

Dacă până acum ai crezut că procrastinarea ta are legătură cu o lipsă de control, iată că lucrurile sunt mult mai diferite. Vorbim din nou, despre emoții și despre cum ne influențează și cel mai important, vorbim despre acceptare. 

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Partea negativă a psihologiei pozitive

De câte ori ai auzit în ultima perioadă: gândește-te la lucrurile pozitive! Vezi partea plină a paharului! Tu ești bine, alții sunt mai rău! Totodată multe dintre programele de învățare și team building mutate în online sunt construite în jurul teoriilor de gândire pozitivă, wellbeing și echilibru. Acum aș vrea să împărtășești cu noi un secret. Cum funcționează pentru tine această filozofie? Ai avut momente în care pur și simplu ai vrut să trăiești niște emoții negative și te-ai simțit vinovat/vinovată că altora le este mai greu?
Vorbim astăzi despre presiunea asupra individului, asupra ta și a mea, atunci când intră în joc teoriile din psihologia pozitivă și despre cum efectele acesteia pot fi mai dăunătoare ca emoțiile negative care vor să fie trăite și simțite în această perioadă, cât și despre efectele pe care toate acestea le au asupra echipelor și leadershipului. 

Susținătorii psihologiei pozitive cred că acest domeniu a fost mult prea mult concentrat asupra problemelor pe care le poți identifica și nu asupra sănătății mintale. Deși termenul de psihologie pozitivă a fost introdus de către psihologul Abraham Maslow în 1964, acesta nu a devenit cu adevărat important decât în momentul în care psihologul Martin Seligman în 1998 a preluat președinția Asociației Americane de Psihologie. De atunci, termenul a devenit din ce în ce mai popular, fiind propulsat de către scriitori moderni precum Daniel Goleman care face adesea referire la aceste tehnici în cărțile sale despre inteligența emoțională. 

Ce se întâmplă astăzi este faptul că aceste tehnici tind să ignore uneori contextul, care în cazul nostru influențează poate mai mult de 50% din viața noastră în acest moment, și să pună foarte multă presiune pe individ și eforturile sale de a ieși triumfător din orice situație. Credem că uneori gândirea critică poate să aducă mai mult echilibru decât a forța o viziune optimistă asupra vieții, gândire critică prin care se iau în considerare atât lucrurile care ne dau sens și bucurie, cât și părțile negative ale vieții de zi cu zi. Pentru că puterea nu este întotdeauna 100% la noi, iar dacă se întâmplă să ne aflăm în perioade în care să avem nevoie și de emoții negative, scepticism sau pur și simplu mai multă precauție – cel mai bine este să ne dăm voie să trecem prin fiecare dintre acestea.

Când vine vorba de leadership, atitudinea este contagioasă. Pozitivă sau negativă, echipa ta va adopta atitudinea ta. În timp, această atitudine va da tonul întregii echipe și cel mai important va constitui filtrul prin care echipa ta alege ceea ce este acceptabil sau nu. Chiar și atunci când nu îți dorești asta, atitudinea ta va fi atitudinea echipei tale. Până în acest moment pare că facem o pledoarie pentru gândirea pozitivă, însă echilibrul este mereu undeva la mijloc. Todd Kashdan, profesor de psihologie la Universitatea George Mason consideră că efectele negative ale psihologiei pozitive vin din ideea că există un raport științific între pozitiv și negativ, gânduri și interacțiuni care duc la fericire. Clasicele exemple de tipul “gândește-te pozitiv la obiectivele tale pentru ca ele să devină realitate”, iar când realitatea nu corespunde așteptărilor tot tu te vei simți vinovat că poate nu ai reuși să fii suficient de optimist, poate ai atras partea negativă chiar tu însuți. Recomandarea noastră în acest caz, mai ales în contexte de leadership, este să-ți dai viață emoțiilor pe care le simți, fie pozitive, fie negative, iar acestea îți vor informa deciziile și comportamentul, informându-i la rândul lor și pe ceilalți și ajutându-te să rămâi autentic.

Photo by Andreas Haslinger on Unsplash

Relațiile și imunitatea

Motivul pentru care abordăm acest subiect este legat de un alt aspect care ne poate întări sănătatea fizică și mentală în această perioadă și anume, relațiile. Se poate oare ca bunătatea, dragostea și preocuparea pentru comunitățile din jurul tău, să te facă mai sănătos și mai fericit? Cercetările confirmă o legătură directă. Conform Forumului Economic Mondial, un studiu din realizat chiar  în 1978 a analizat legătura dintre nivelul ridicat al colesterolului și sănătatea inimii și a stabilit că bunătatea contribuie activ la o inimă mai sănătoasă. Kelli Harding, profesor de psihiatrie la Columbia Medical Center, revine asupra cercetării din ‘78, completând cu descoperirile sale cele mai recente în noua sa carte, The Rabbit Effect: Live Longer, Happier and Healthier with the Groundbreaking Science of Goodness.

În ultimii ani oamenii de știință au investigat factorii biologici și comportamentali care pot influența sănătatea în raport cu relațiile umane. De exemplu, una dintre descoperiri se referă la faptul că relațiile puternice, o viață socială activă și o conexiune permanentă cu ceilalți ajuta la ameliorarea nivelului de stres, inclusiv la reglarea insulinei și la întărirea sistemului imunitar. Totodată, un element foarte important în aceste descoperiri a fost legat tocmai de grija față de ceilalți ca element esențial în valorificarea puterii relațiilor. Activitățile de tip suport social, implicare activă în a-i ajuta pe alții fie prin sfaturi sau mentorat au efecte pozitive atât pentru cei asupra cărora sunt îndreptate, cât și asupra celor care le fac.

Dacă în context personal menținerea unor relații sănătoase și armonioase pare să fie mai naturală, în context profesional calitatea relațiilor ne influențează la fel de mult sănătatea și este important să îngrijim aceste relații cu aceeași atenție cu care avem grijă de noi înșine. Astfel, îți lăsăm câteva idei care îți pot fi utile în menținerea relațiilor din această perioadă:

  1. Respectă timpul celorlalți: probabil ți s-a întâmplat să te gândești, atunci când ai auzit replica “nu pot acum” – la justificări de tipul “ce ai putea să faci, că doar suntem toți în case?”. Există un nivel de presiune socială mai ales în ceea ce privește invitațiile de a te alătura în întâlniri pe Zoom și Hangouts. Timpul este măsurat un pic diferit de când suntem toți prinși în casele noastre și este important să le lași celor din jurul tău spațiul pentru a se manifesta în propriul ritm.
  2. Comunică transparent: vorbeam săptămânile trecute despre importanța empatiei și a normalizării emoțiilor pe care le simțim acum. Fii deschis către colegii tăi / echipa ta cu tot ce simți
  3. Oferă constant feedback: de când suntem în spatele ecranelor validarea nu mai este la fel de ușoară. Din acest motiv nevoia de feedback este mult mai mare și în același timp și responsabilitatea de a-l oferi este la fiecare dintre noi. Chiar și lucruri simple de tipul “keep going” îi ajută pe ceilalți să-și mențină motivația astfel încât acțiunile lor să aibă un ecou din exterior.

Răspunsul eforturilor de a-ți menține relațiile puternice îl vei simți sub formă de încredere, putere și sănătate fizică și psihică.

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

Ciclul schimbării

Ce este nou astăzi în viața ta? Cât de multe lucruri sunt diferite astăzi față de ieri, dar dacă ne gândim la ultimele trei săptămâni, și chiar trei luni? Dacă putem anticipa ceva în perioada asta este faptul că ne putem aștepta la orice. Se vorbește mult despre frică și anxietate în perioada asta și despre faptul că fiecare dintre noi trăim într-o proporție diferită emoții puternice, iar acest lucru se datorează pentru fiecare dintre noi parcurgem unul sau mai multe cicluri de schimbare, în diferite aspecte ale vieții noastre. Spre exemplu, dacă schimbarea majoră de context ne plasează poate într-o etapă mai avansată din punct de vedere emoțional pe un ciclu al schimbării pentru că au trecut deja câteva săptămâni bune de când ne confruntăm cu aceasta, schimbările mai mici, produse ca un efect al acesteia, pot fi în etape incipiente cu o încărcătură emoțională mult mai mare.

Organizațiile se concentrează astăzi în a naviga impactul schimbărilor asupra lor, dar este important să înțelegem și modul în care oamenii răspund la aceste evenimente, cu atât mai mult cu cât vorbim de schimbări bruște care sunt asociate adesea cu perioade de șoc și negare.

Răspunsul uman în astfel de momente de schimbare are atât o componentă rațională, cât și o componentă emoțională și presupune parcurgerea următoarelor etape: șoc, negare, furie, vină, negociere, delăsare, acceptare, explorare, înțelegere, integrare și susținere/sprijin. Etapele asociate stărilor negative cum ar fi șocul, negarea, furia, negocierea și delăsarea au loc atunci când preocuparea este legată de trecut, de analiza pierderilor și a modului în care realitatea a fost alterată, o formă la care nu se va mai putea reveni prea curând. Acceptarea este prima etapă asociată revenirii, urmată de explorare, înțelegere, integrare și susținere care arată o preocupare legată de viitor și de o nouă formă a realității spre care tindem. Totodată, începând cu etapa de acceptare și performanța oamenilor și a organizațiilor începe să crească.

În calitate de lider este important ca în această perioadă să fii alături atât de organizația ta, cât și de oamenii pe care îi ai în echipă. Este foarte posibil ca la nivel organizațional deja să te afli pe un trend ascendent al ciclului de schimbare, poate chiar în etapa de acceptare, dar la nivel individual, fiecare membru să se afle într-o etapă diferită. Astăzi mai mult ca oricând este important să ne uităm la fiecare om pe care îl avem în echipă și să evaluăm situația la nivel individual deoarece la nivel emoțional echipele sunt departe de a fi omogene.

Este important să fim vizibil sinceri și autentici, deoarece în perioade de criză liderul este “oglinda” schimbării. Deși tentația de a le arăta celorlalți o variantă a ta mai puțin vulnerabilă tocmai pentru a le transmite încredere, este foarte posibil ca ei să aibă nevoie de opusul “puterii”.  Dacă lucurile se mișcă rapid în jurul tău, arată-le oamenilor din echipa ta, cu calm, cum puteți face față acestei situații. O abordare calmă și rațională va da tonul tuturor întâlnirilor, deciziilor și îi va ajuta pe cei din echipa ta să navigheze cu ușurință etapele negative din procesul de schimbare.

Provocarea cu viziunea

Care este viziunea comună a ta și a echipei tale? Și cum reușești să rămâi conectat la ea, să o împărtășești cu ceilalți și să o definești pe înțelesul fiecăruia? Începem subiectul abrupt deoarece viziunea este o caracteristică prezentă în continuare în lista celor mai importante atribute ale unui lider, fiind neschimbată de contextul global sau digitalizare.

Viziunea este acel element care descrie unde vrea să ajungă organizația / echipa, fiind de multe ori neschimbată pe parcursul anilor. De multe ori viziunea poate să pară ceva lipsit de acțiune, devenit aproape clișeul în rândul echipelor, iar rolul liderului este de a-i da sens în activitățile de zi cu zi ale tuturor membrilor echipei. O potențială provocare a viziunii este faptul că această trăsătură poate fi exersată doar în momentul în care ne aflăm în roluri de leadership. Bineînțeles că suntem conștienți de importanța ei, învățăm, citim și chiar facem exerciții de viziune la nivel personal, dar când vine vorba de definirea unei viziuni împărtășită cu toți membrii echipei și susținută la nivel de leadership niciun exercițiu nu te poate pregăti pentru acest moment.

Cercetătorii care au studiat comportamente de leadership în rândul managerilor au descoperit faptul că doar 3% din timpul petrecut de conducătorii de echipe este alocat activităților de proiecție / imaginare a viitorului. Această concluzie reflectă următoarea realitate: oamenii au nevoie de viziune pentru a ști încotro se îndreaptă și pentru ca acțiunile lor să capete sens, cu toate acestea liderii care le pot oferi această claritate petrec foarte puțin timp în a-i ajuta să se conecteze la o viziune comună.

Fiecare lider a fost la un moment dat lider pentru prima dată, iar acest rol vine cu multe elemente neașteptate. În momentul în care ești oficial liderul unei echipe / organizații, oamenii din jurul tău au brusc alte așteptări din partea ta. Chiar dacă până în momentul “numirii” ați fost parte din aceeași echipă și ați construit împreună, acum așteptarea este ca aceste lucruri să vină de la tine. Și astfel începe procesul de dezvoltare a abilităților pe care noi sau ceilalți ne așteptăm să le fi avut deja. Împărtășirea unei viziuni comune te va ajuta să ai o tranziție mai ușoară într-un rol de leadership și să îi ai în continuare alături de tine pe oameni în procesul de dezvoltare, al tău și al organizației.

Dacă te afli într-un rol de leadership și recunoști provocările menționate anterior vrem să îți lăsăm la îndemână și câteva unelte. Știm că viziunea ca trăsătură de leadership poate fi copleșitoare, din acest motiv te încurajăm să o descompui în elemente esențiale, ușor de manevrat și de înțeles cum ar fi: orientarea către viitor – stabilește obiective ușor de atins, măsurabile, care te aduc mai aproape de imaginea pe care o conturezi împreună cu echipa ta; sens – o viziune este formată din ceea ce contează pentru echipă; împărtășire – ultimul și cel mai important element este cât de deschis este procesul de a crea o viziune către toți membrii echipei. Găsește-ți contextele pentru a-i avea cu tine când definiți cum arată viitorul vostru și vei vedea cum viziunea nu mai este o provocare ci devine un punct forte al echipei voastre.

Photo by Matt Noble on Unsplash

Schimbare de comportament / Schimbare de identitate

Ți s-a întâmplat să călătorești într-o țară străină sau să fii mereu înconjurat de oameni din diferite culturi și să observi cum propria personalitate se modifică în funcție de limba în care vorbești? Nu ne referim doar la cei care sunt foarte fluenți într-o limbă străină ci la orice interacțiune mai lungă care presupune folosirea altei limbi față de cea nativă.

Dacă da, atunci te numeri printre cei care pot confirma teorie conform căreia schimbarea de comportamente poate duce către o schimbare de identitate. Dar ce ar fi dacă ne-am uita dintr-un sens diferit la această relație? Dacă atunci când ne propunem să facem o schimbare în rutina și comportamentul nostru am începe de la propria identitate?

Un studiu realizat în anul 2006 de către Nairan Ramírez-Esparza, profesor asistent de psihologie socială la Universitatea din Connecticut și colegii săi, s-a bazat pe realizarea testului de personalitate “Big Five” de către cetățeni care vorbeau atât limba engleză, cât și limba spaniolă. Dimensiunile testului de personalitate “Big Five” sunt extraversiune, agreabilitate, deschidere către experiențe noi, conștiinciozitate și stabilitate emoțională. Studiul a demonstrat că subiecții au obținut un nivel mai ridicat de extraversiune, agreabilitate și conștiinciozitate atunci când au completat versiunea testului în limba engleză. Autorii studiului au confirmat faptul că acest rezultat este posibil influențat de cultura SUA o cultura individualista care prețuiește asertivitatea, realizarea și astfel aceste tendințe comportamentale au fost influențate de limba în care a fost realizat testul. Studiul este cu atât mai important cu cât autorii au solicitat subiecților să realizeze o descriere a personalității lor în limba spaniolă, iar în timp ce scriau vorbeau despre lucruri diferite față de rezultatele din “Big 5”  pe care le-au marcat ca fiind importante pentru ei. Astfel, s-a remarcat faptul că schimbarea limbajului determină o schimbare de personalitate și o concentrare diferită a valorilor și priorităților.

Cum poți integra activ această descoperire în viața ta? Poți să te gândești la comportamentele pe care vrei să le schimbi: fie că este vorba de a evolua, de a-ți dezvolta un nou set de abilități, de a urmări un parcurs de carieră, poți alege să începi cu o schimbare de personalitate / identitate. Gândește-te cine este, cum arată, ce preferințe are, ce comportamente frecvente manifestă viitorul “tu” și începe de aici. Aliniază cel puțin trei dintre elementele identității tale: cine ești și în ce crezi / ce obiective și viziune ai / cum ești perceput de ceilalți, și mergi astfel către schimbarea pe care ți-o dorești.

Cine știe, poate fi la fel de simplu ca o conversație într-o limbă străină!

Ți-e teamă de succes?

Ți s-a întâmplat să-ți sabotezi singur anumite oportunități? Să te regăsești în fața unor adevărare provocări profesionale sau personale și să fii copleșit de sentimentul de vină încât le-ai lăsat să treacă pe lângă tine? Ai în fața ta un pas foarte important, firesc și care te va ajuta să crești enorm dar ți-e teamă să-l faci?

Deși poate să pară contraintuitiv, frica de succes este mai greu de recunoscut decât frica de eșec și te poate ține în loc fără să-ți dai seama. Dacă eșecul înseamnă să încerci ceva și dacă nu reușești vei reveni într-o stare inițială, cunoscută deja de tine, succesul înseamnă inevitabil schimbare, iar acesta este deja un motiv suficient de puternic pentru a genera teamă în subconștientul tău.

Frica de necunoscut poartă numele de anxietate. Un sentiment iminent de incertitudine sau un răspuns la un posibil stres sau amenințare fals percepute la ideea de viitor. Când simțim anxietatea creierul și corpul nostru par prinse de senzații și sentimente de tensiune și mai ales reținere într-un ciclu de îngrijorare, anticipare și frică.

Având deja aceste elemente asociate cu un viitor nou, necunoscut, este din ce în ce mai clar DE CE simțim teama de succes: un viitor nou, pe care nu l-ai mai experimentat pana acum și care este departe de zona ta de confort.

Frica de succes de cele mai multe ori o dobândim la vârste mici. Așa cum orice model de gândire pe care îl urmărim are la bază Scara Inferenței – decizii luate în prezent pe baza experieiențelor din trecut – dacă în trecutul tău ai avut parte de experiențe / emoții negative imediat după un succes personal vei avea tendința să eviți un posibil succes în prezent / viitor gândindu-te că vei simți din nou aceleași lucruri.

Frica de succes pose poate transforma într-un comportament evitant. Indiferent de motivele care ți-au adus succes inițial, dacă această schimbare a fost asociată cu emoții negative vei ajunge să eviți fără să-ți dai seama comportamentele și situațiile care ți-ar putea asigura succesul din nou. Din nefericire acest tip de comportament ne va duce într-o buclă de feedback care ne va ține departe de succes și astfel nu vom putea să ne bucurăm de situații noi în care succesul să fie perceput diferit.

Îți lăsăm în continuare câteva idei care ar putea să te ajute să te împrietenești cu ideea de succes:
1. Validează-ți teama de succes și găsește-i originile – ce te ține pe tine pe loc? care au fost momentele în care ai asociat succesul cu emoții negative?
2. Identifică lucrurile pe care le eviți – dacă vei găsi originile acestei frici îți va fi mai ușor să ții o evidență a lucrurilor pe care le asociezi cu o emoție negativă și care de fapt te-ar ajuta să crești.
3. Înfruntă-ți temerile: odată ce știi care sunt lucrurile pe care le eviți ai putea să începi să le confrunți. Alege începând cu cele mai mici exemple unde s-ar putea ascunde frica de succes și ia-o gradual spre cele mai mari. Astfel vei avea ocazia să experimentezi succesul de mai multe ori și să-l poți asocia cu mai multe tipuri de emoții.

Totul începe cu un pas mic, nu-i așa?

“Never give up” e un mușchi. Antrenează-l!

În ultima vreme am auzit multe conversații despre cum reușim să ne ținem motivați pe perioada verii, mai ales acum, în luna august, când fie ești unul dintre cei care citește în dimineața asta newsletter-ul din vacanță, fie ești în biroul mult mai gol, te-ai bucurat de lipsa traficului din dimineața asta dar parcă asta nu e suficient pentru a-ți găsi motivația să lucrezi.

Ei bine, îți dăm o veste: perseverența și motivația personală sunt dependente de interacțiunea cu cei din jur. Mai exact, dacă nu reușești să-ți găsești curajul de a te apuca de niște task-uri sau dacă îndeplinirea unui element de pe lista ta de to do îți ia mai mult ca de obicei, cel mai probabil ai nevoie de niște oameni în jurul tău care reușesc. Și știința o demonstrează! Un alergător amator care își stabilește ca obiectiv terminarea unui maraton cel mai probabil va beneficia de alăturarea într-un grup de alergători cu experiență. Iar aici sunt două lecții esențiale de luat:

 1. Presiunea grupului / peer pressure – văzându-i pe cei din jur că își realizează obiectivele dar și anunțarea intenției personale de a alerga este o promisiune personală care poate să te ajute să nu amâni ceea ce ți-ai propus.

2. Învățarea: spuneam că dorința de a nu abandona este ca un mușchi care trebuie antrenat, iar învățarea este cel mai bun antrenor. Învățarea poate să fie un element foarte important, mai ales dacă conștientizezi că este personală și dependentă de motivația și responsabilitatea ta. Mulți oameni cred în mod greșit că învățarea este o chestiune legată de inteligență.  De aceea, mulți oameni tind să abordeze subiectul învățării fără a se concentra prea mult. Nu se gândesc prea mult la modul în care pot atinge performanță prin învățare pentru că nu este pentru ei. Un studiu realizat de Marcel Veenman, un cercetător cu experiență de peste 25 de ani în studiul metacogniției (cunoaștere despre cunoaștere), arată că obiceiul și strategiile de învățare sunt mai importante decât inteligența brută atunci când vine vorba de perseverență și acumularea de expertiză. Veenman a descoperit că persoanele care își urmăresc îndeaproape modul de gândire (se preocupă activ de experiențele prin care trec, modul în care le percep și lecțiile luate din fiecare astfel de experiență) îi vor depăși pe cei care au niveluri de IQ mai ridicate atunci când vine vorba de învățare. Cercetările sale sugerează că în ceea ce privește măiestria, concentrarea pe modul în care înțelegem lucrurile este cu 15% mai importantă decât inteligență înnăscută.

Așadar ai două elemente care să te ajute acum să-ți găsești motivația: presiunea grupului (cheia aici la tine așa cum arată și Betari Box – dacă simți că cei din jur nu te motivează suficient probabil că și tu ești responsabil pentru lipsa de motivație și este nevoie să-ți schimbi atitudinea pentru a putea beneficia de un mediu așa cum îți dorești). Învățarea, cel de-al doilea element, presupune o continuă întoarcere și analiză a modului în care gândești, iei decizii și evaluezi reușitele și eșecurile. Never give up este un mușchi! Iar tu ești singurul responsabil de antrenamentele tale.

Fără granițe

Atunci când ne gândim la o țară, o cultură, o religie, ne este ușor să ne imaginăm că acestea se întind în limitele delimitate geografic și că influențele și că ceea ce se întâmplă acolo rămâne acolo. 

Noua realitate este că suntem interdependenți cu toți ceilalți și trebuie să învățăm să acționăm în consecință. Când președintele unui stat se adresează cetățenilor spunându-le că va face acea țară să fie din nou o putere, trebuie să înțeleagă că ceea ce proiectezi în acea țară se va reflecta în întreaga lume. Nu există granițe, ziduri de protecție pentru protejarea climei sau a economiei globale, nici pentru a îngrădi o cultură sau o religie. Fie că recunoaștem sau nu, trebuie să învățăm să coexistăm.

Același lucru se întâmplă și la nivel de organizații unde acțiunile unei echipe, ale unei companii, se reflectă mai departe în piață, iar efectele sunt resimțite la nivel macro. Ceea ce dezvolți în interior nu cunoaște limitele clădirii de birouri unde îți desfășori activitatea și trebuie întotdeauna ancorat în contextul general al lumii.

Cum te influențează pe tine această perspectivă? Din punct de vedere al leadershipului credem că este important ca liderii de echipe, organizații și proiecte să fie conștienți de efectele propriilor acțiuni, cât și de efectele exteriorului asupra lor. De 19 ani de când ne-am asumat misiunea de a contribui la dezvoltarea viitoarelor generații de lideri am căutat să păstrăm în modelul de leadership pe care îl dezvoltăm, tendințele și influența contextului exterior, iar acest lucru se vede acum foarte clar în modul în care abordăm leadershipul în toate programele LEADERS și componenta esențială de gândire sistemică.

Conștientizarea contextuală, viziunea și gândirea în perspectivă, abordarea  multidisciplinară VS. supra-specializarea, toți aceștia sunt termenii care se află în concordanță cu era în care ne aflăm. Organizațiile migrează către structuri bazate pe proiecte și fără titluri, unde un membru al unei echipei este și liderul altei echipe – astfel se antrenează flexibilitatea și agilitatea dorite iar liderii devin mai conștienți de interdependența acțiunilor lor.

Percepția despre ce înseamnă conducerea unei organizații trece astfel de la individ la organizație ca sistem și de la intervențiile orientate către management la intervenții care au efect în întreaga organizație. Un prim pas care poate ajuta în dezvoltarea acestui leadership conștient de interdependență este cunoașterea și stăpânirea de noi subiecte, o abordare multidisciplinară în opoziție cu supra-specializarea, înțelegerea complexității sistemelor și dezvoltarea abilităților de a gândi în perspectivă.