Leadership personal

Provocarea cu viziunea

Care este viziunea comună a ta și a echipei tale? Și cum reușești să rămâi conectat la ea, să o împărtășești cu ceilalți și să o definești pe înțelesul fiecăruia? Începem subiectul abrupt deoarece viziunea este o caracteristică prezentă în continuare în lista celor mai importante atribute ale unui lider, fiind neschimbată de contextul global sau digitalizare.

Viziunea este acel element care descrie unde vrea să ajungă organizația / echipa, fiind de multe ori neschimbată pe parcursul anilor. De multe ori viziunea poate să pară ceva lipsit de acțiune, devenit aproape clișeul în rândul echipelor, iar rolul liderului este de a-i da sens în activitățile de zi cu zi ale tuturor membrilor echipei. O potențială provocare a viziunii este faptul că această trăsătură poate fi exersată doar în momentul în care ne aflăm în roluri de leadership. Bineînțeles că suntem conștienți de importanța ei, învățăm, citim și chiar facem exerciții de viziune la nivel personal, dar când vine vorba de definirea unei viziuni împărtășită cu toți membrii echipei și susținută la nivel de leadership niciun exercițiu nu te poate pregăti pentru acest moment.

Cercetătorii care au studiat comportamente de leadership în rândul managerilor au descoperit faptul că doar 3% din timpul petrecut de conducătorii de echipe este alocat activităților de proiecție / imaginare a viitorului. Această concluzie reflectă următoarea realitate: oamenii au nevoie de viziune pentru a ști încotro se îndreaptă și pentru ca acțiunile lor să capete sens, cu toate acestea liderii care le pot oferi această claritate petrec foarte puțin timp în a-i ajuta să se conecteze la o viziune comună.

Fiecare lider a fost la un moment dat lider pentru prima dată, iar acest rol vine cu multe elemente neașteptate. În momentul în care ești oficial liderul unei echipe / organizații, oamenii din jurul tău au brusc alte așteptări din partea ta. Chiar dacă până în momentul “numirii” ați fost parte din aceeași echipă și ați construit împreună, acum așteptarea este ca aceste lucruri să vină de la tine. Și astfel începe procesul de dezvoltare a abilităților pe care noi sau ceilalți ne așteptăm să le fi avut deja. Împărtășirea unei viziuni comune te va ajuta să ai o tranziție mai ușoară într-un rol de leadership și să îi ai în continuare alături de tine pe oameni în procesul de dezvoltare, al tău și al organizației.

Dacă te afli într-un rol de leadership și recunoști provocările menționate anterior vrem să îți lăsăm la îndemână și câteva unelte. Știm că viziunea ca trăsătură de leadership poate fi copleșitoare, din acest motiv te încurajăm să o descompui în elemente esențiale, ușor de manevrat și de înțeles cum ar fi: orientarea către viitor – stabilește obiective ușor de atins, măsurabile, care te aduc mai aproape de imaginea pe care o conturezi împreună cu echipa ta; sens – o viziune este formată din ceea ce contează pentru echipă; împărtășire – ultimul și cel mai important element este cât de deschis este procesul de a crea o viziune către toți membrii echipei. Găsește-ți contextele pentru a-i avea cu tine când definiți cum arată viitorul vostru și vei vedea cum viziunea nu mai este o provocare ci devine un punct forte al echipei voastre.

Photo by Matt Noble on Unsplash

Follow the fear

Îți propunem astăzi o conversație despre limitele pe care ni le punem singuri, despre cum ne construim acel loc familiar, bazat pe multe rutine, cu doze controlate de schimbare și risc, un loc pe care-l numim simplu: zona de confort. 

Zona de confort este o graniță autoimpusă peste care o persoană refuză să treacă. Orice încercare de a face acest lucru îi va provoca nervozitate și anxietate. Și aici se opresc de cele mai multe ori tentativele noastre de a părăsi acest spațiu cunoscut și a păși în exterior. Conceptul zonei de confort a apărut pentru prima dată într-un experiment clasic de psihologie, în anul 1908 când psihologii Robert M Yerkes și John D. Dodson au explicat că o stare de confort relativ poate crea un nivel constant de performanță. În experimentul lor au descoperit totodată că o stare de anxietate relativă, un spațiu în care nivelul de stres este mai mare decât în mod normal, va maximiza performanța și va determina totodată o dezvoltare mai accelerată. 

Ideea anxietății optime cu siguranță ai simțit-o / testat-o cel puțin o dată în viața ta. Oricine s-a motivat să treacă la nivelul următor știe despre ce vorbim. Cu toate acestea, o încercare prea bruscă de a ieși din zona de confort sau chiar o procesare greșită a unei astfel de experiențe poate consolida sentimentul că este mai bine să nu ieși din spațiul cunoscut, fiind modul nostru natural de a reveni la o stare neutră de anxietate, o stare confortabilă pe care creierul nostru și-o dorește. Studiile spun același lucru: este bine să revii în zona ta de confort după fiecare experiență care te-a determinat să-ți depășești limitele, iar fiecare revenire va fi modul în care vei putea procesa toate experiențele prin care ai trecut. 

Și dacă tot am povestit despre aceste granițe, hai să vedem puțin cum arată realitatea de partea cealaltă a lor și ce vom descoperi cu fiecare ieșire din propriile noastre limite:

  1. Vei fi mai productiv: sentimentul de neliniște care vine din încercarea lucrurilor noi, din termene limită care te provoacă îți vor oferi sursele necesare de energie pentru a ieși din “minimul necesar” și a oferi o variantă îmbunătățită a ta.
  2. Vei face față mai ușor schimbărilor: Brené Brown, profesor  la Universitatea din Houston explică faptul că unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face este să pretindem că frica și incertitudinea nu există. Ieșirea controlată din zona de confort te va pregăti pentru situațiile în care vei fi forțat să faci față unor schimbări / incertitudini din viața ta.
  3. Îți va fi din ce în ce mai ușor: cu fiecare ieșire din zona de confort te vei obișnui cu starea de anxietate optimă, “disconfortul productiv” devine o stare normală pentru tine și astfel procesul tău de dezvoltare este accelerat. 
  4. Vei fi mai creativ / vei ști mai multe lucruri: când încercăm lucruri noi ne lărgim universul de cunoștințe, abilitățile pe care le avem, experimentăm suficient cât să ne provocăm bias-urile de confirmare – tendințele pe care le avem de a căuta / vedea doar informații cu care suntem de acord deja. 

Un exemplu foarte ușor de observat în care anxietatea productivă poate să ducă la creație și chiar descoperirea unui nou univers este teatrul de improvizație. Când actorii se urcă pe scenă, fiecare pas pe care îl fac în lumina reflectoarelor în scoate din zona de confort și îi aduce într-un loc în care totul este necunoscut: cine sunt ei, ce rol urmează să joace, care dintre colegii actori îi va urma și va împărți scena cu ei. De cele mai multe ori rezultatul unei astfel de expuneri este magic pentru public, ieșirea din cunoscut determinând un proces creativ care-i surprinde inclusiv pe cei care joacă pe scenă. Del Close, unul dintre primii actori de teatru de improvizație din lume a lăsat un îndemn care se potrivește oricui așteaptă să facă primul pas: follow the fear.

Cel mai bun din lume!

Ne-am obișnuit să ne uităm la oamenii de succes și să simplificăm “de ce” și “cum” au ajuns ei acolo, dorindu-ne să fim la rândul nostru tot mai sus. Atunci când vine vorba de a învăța ceva nou, sau chiar când ne gândim la activitatea profesională pe care o avem ne este tuturor foarte clar că vrem să fim cei mai buni din lume la ceea ce facem.

Cea mai bună organizație cu cei mai buni lideri pe fiecare departament, cei mai buni specialiști care livrează cele mai bune rezultate. E normal! Dacă citești acest newsletter probabil că te afli deja în procentul destul de mic al oamenilor care fac mai mult, vor mai mult, overachievers care vor să facă performanță în tot ceea ce fac. Cel mai probabil și hobby-ul pe care îl ai, fie că dansezi, pictezi, gătești, faci sport, chiar alergi la maraton, cânți, ai un vlog, faci teatru sau călătorești, tinzi spre perfecțiune și aici și îți iei mereu reperele de la cei mai buni.

Dar hai să fim sinceri, șansele ca tu sau eu să ajungem în top 1% din lume la oricare dintre competențele noastre sunt foarte mici. Va fi întotdeauna cineva care a muncit mai mult, sau care are mai mult talent sau mai mult noroc, sau chiar toate trei. Conform studiului care a explorat tema de a fi cel mai bun, rata de succes pentru a deveni cel mai bun jucător de baschet, respectiv pentru a ajunge jucător în NBA este remarcabil de scăzută. În NBA există aproximativ 30 de echipe cu 15 jucători – deci un total de 450 de jucători sunt cei mai buni din lume. Pentru aceste roluri se estimează undeva la peste 500.000 de tineri care joacă baschet și se pregătesc pentru a fi profesioniști, asta înseamnă că undeva la unu dintr-o mie este rata de succes. 

Dar scopul nostru nu este să te întristăm ci să-ți arătăm o perspectivă nouă care ți-ar putea schimba fundamental modul în care te dezvolți și care te va ajuta într-adevăr să fii cel mai bun din lume: setul tău unic de competențe.  Este mai ușor și mai eficient să fii în top 10% în mai multe abilități diferite – setul tău unic- decât să fii în topul 1% în orice abilitate. Ideal setul tău de de competențe va fi unic, iar competențele vor fi complementare: gândește-te la o persoană care are multă experiență și știe foarte bine project management, lucrează totuși într-o firmă de IT și știe și programare, pentru că are oameni în echipă și-a dezvoltat abilitatea de a preda – este un trainer bun și în timpul liber cântă la un instrument într-o trupă de amatori. Aeastă persoană este cu siguranță în top 1% pe combinația unică de competențe pe care o are. Scopul va fi așadar nu să devină cel mai bun pe o singură competență, ci să își mențină setul unic cât mai variat astfel încât acesta să fie un diferențiator clar.

Tu – la ce ești bun? Care sunt skill-urile la care cu siguranță ești în top 10%? Petrece timp pentru a-ți descoperi varianta ta unică și vezi care va deveni unique selling proposition-ul tău.

Orgoliu în leadership

Mulți dintre noi am crescut cu imaginea liderului autoritar, de neatins, o persoană care nu arată vulnerabilitate și la care ajungi cu greu emoțional pentru că asta înseamnă să fii puternic. Pe măsură ce am explorat leadershipul în profunzime ne dăm seama că această putere de fapt ascunde în spatele ei multă slăbiciune, că perfecțiunea nu este posibilă și că multe dintre elementele care te îndepărtează de liderii din jurul tău sunt de fapt consecințe ale unui orgoliu necontrolat.

Dar vanitatea ne poate lua prin surprindere, poate fi efectul puterii pe care o dobândim odată cu ascensiunea în roluri de leadership și este un subiect la fel de important precum influența sau viziunea unui lider, un subiect necesar de tratat cu cei care urmează să preia astfel de roluri. Pe măsură ce avansăm în ierarhia organizației din care facem parte dobândim mai multă putere. Astfel, oamenii din jurul nostru își vor dori să ne facă pe plac mai mult, să asculte mai atent ceea ce le spunem și să râdă mai mult la glumele noastre. Este ca și cum brusc primim o superputere care ne transformă într-o persoană mult mai interesantă pentru ceilalți, o persoană a cărei părere despre lume te interesează, al cărui timp este mult mai valoros, o persoană care cel mai probabil va avea nevoie de tratament special. Ei bine, când se acționează astfel asupra noastră tot ce reușesc să facă cei din jur este să ne alimenteze ego-ul. David Owen, fost secretar britanic și neurolog și Jonathan Davidson, profesor de psihiatrie și științe comportamentale au descoperit că persoanele care ajung în astfel de roluri pot suferi de o tulburare comportamentală cauzată de puterea cu care sunt investiți de cei din jur și de succesul copleșitor validat mereu din exterior, comportament numit “sindromul hubris”.

Ce putem face pentru a gestiona orgoliul în leadership?

  • Fă o analiză a avantajelor care ți se oferă datorită rolului de leadership pe care îl îndeplinești și păstrează-le doar pe cele care cu adevărat te ajută să-ți faci treaba mai eficient. Astfel vei putea să scapi de avantaje;e pe care le primești doar pentru a-ți promova statutul și puterea.
  • Fii vulnerabil! Vorbește cu oamenii din jurul tău despre lucrurile care te preocupă, despre momentele în care nu merge totul bine, dar și despre succes și cum îl împărtășești cu restul echipei. Dă-ți voie să porți conversații personale cu oamenii din jurul tău.
  • Lucrează cu oameni care nu-ți hrănesc orgoliul, cu cei care văd în spatele funcției și care au încredere și curaj să vorbească deschis despre ce cred.
  • Practică recunoștința. Este cel mai bun antidot al vanității și te ajută să rămâi conectat la lucrurile pe care le ai în jurul tău.

Gestionarea orgoliului în leadership este o responsabilitate dublă, atât a liderului cât și a celor din jur. Cel mai important pas în a depăși momentele de vanitate este să fii bun cu tine și cu cei din jurul tău, și din acest loc să accepți că este un fenomen inevitabil dar controlabil.

În leadership…rămâi pozitiv!

Ți-ai făcut vreodată o listă cu liderii/managerii pe care i-ai întâlnit în parcursul tău profesional? Care sunt cei care ți-ai adus cea mai multă satisfacție și ce aveau în comun? Ne uităm astăzi la particularitățile leadershipului pozitiv, identificând lucruri pe care le putem aplica în practica propriului nostru stil de leadership.

Conceptul de leadership pozitiv îi aparține lui Kim Cameron, Profesor de Management la Universitatea din Michigan.
Liderii pozitivi, în opinia lui Cameron, au un affirmative bias. Ei se concentrează asupra punctelor forte și a capacităților fiecărei persoane, fiind dedicați ideii de a-ți valorifica mereu potențialul uman. Practica unui stil de leadership pozitiv presupune crearea capacității pozitive, utilizarea mai multor strategii intenționate pentru a crea în mod constant experiențe pozitive la locul de muncă.

Cercetările modelului de leadership pozitiv au dus către o serie de opt principii care constituie valorile fundamentale ale acestuia și care pot fi luate drept exemplu pentru a începe să experimentezi un leadership pozitiv în organizația ta.

  1. Leadershipul pozitiv este o alegere: este un angajament pe care ți-l iei în mod continuu și pe care îl aplici în mod activ;
  2. Fundamentare pe valori: aplicarea unui astfel de leadership necesită ca organizațiile să fie construite pe un set comun și împărtășit de valori sub egida cărora fiecare decizie și situație sunt tratate;
  3. Caracter puternic: cei care adoptă acest stil știu că succesul și câștigurile ajută să ai mereu o inerție pozitivă în dinamica de echipe însă caracterul este cel care va face diferența pe termen lung;
  4. Sens și menire: practica unui stil de leadership pozitiv necesită ca liderii să aibă o viziune clară asupra scopului și misiunii lor, cât și a organizației din care fac parte;
  5. Pasiune și obiective: liderii pozitivi împărtășesc cu echipele lor obiective pe care aceștia le pot atinge astfel încât să aibă mereu resurse de entuziasm și încredere pentru toate provocările din organizație;
  6. Reziliență: atunci când au parte de eșecuri liderii pozitivi împărtășesc cu toți membrii echipei atât experiențele, cât și lecțiile învățate, generând astfel empatie și încredere în cadrul echipei;
  7. Învățare continuă: liderii pozitivi sunt conștienți de importanța debriefing-ului constant, aflându-se mereu într-un proces de autocunoaștere și dezvoltare personală;
  8. Alături de ceilalți: liderii pozitivi știu că succesul înseamnă să fii mereu în serviciul celorlalți.


Astfel de comportamente aplicate în mod conștient pot contribui la dezvoltarea unui stil de leadership pozitiv și așa cum arată studiile, la îmbunătățirea productivității și la generarea unei atmosfere bazată pe încredere și empatie. 

Tu, ce vei aplica săptămâna asta?

Fear of missing out?

Într-o conversație despre leadershipul, motivația și resursele de energie ale tinerilor lideri am descoperit o nouă preocupare a acestora numită și FOMO, acronimul unei noi fobii răspândită în rândul nostru, Fear of Missing Out.

Sigur te-ai întâlnit și tu cu acest fenomen: te trezești de dimineață, te pui la curent cu ce se întâmplă în viețile prietenilor și cunoscuților tăi pe social media și te cuprinde un sentiment de tristețe, vezi fotografii din vacanțe, cu plaje exotice, cu peisaje din locuri în care ai mai fost și tu dar parcă sigur nu arăta așa, cu oameni fericiți, totul fiind parcă aranjat într-un trailer al unui film total diferit față de al tău. Este normal! Trăim în pragul unei noi revoluții industriale, digitale, avem la îndemână tehnologia prin care putem să creăm singuri în doar câteva click-uri imagini și videoclipuri pe care în urmă cu câțiva ani le vedeam doar la echipe specializate, realizate după zile întregi de montaj și editări. Datorită tehnologiei 4G facem parte din viețile prietenilor noștri și în fiecare moment putem să fim oriunde în lume.

Termenul de FOMO a fost identificat pentru prima dată de dr. Dan Herman în 1996, care apoi a publicat prima lucrare academică pe această temă în 2000 în The Journal of Brand Management.  Dr. Herman a observat acest fenomen în timp ce asculta consumatorii vorbind despre produse în cadrul focus grupurilor și în timpul interviurilor aprofundate, unu la unu. În studiile sale a fenomenul a apărut sub forma unei frici manifestată în cazul în care o posibilă oportunitate, cât și bucuria acestei oportunități ar putea fi pierdute. 

FOMO este un fenomen socio-cultural, iar în contextul conversației noastre despre leadership, am descoperit că poate fi combătut prin trei pași simpli: 1. Normalizare: recunoașterea faptului că este justificat să simțim această emoție / dorință de a ne bucura precum ceilalți de anumite oportunități; 2. Identificarea fricii: s-ar putea ca în spatele fricii să stea alte emoții pe care nu le-ai identificat până acum (poate fi vorba de dorința de apartenență în anumite grupuri, dorința de a explora mai mult sau pur și simplu anxietatea față de viitorul necunoscut). Identificarea sursei care-ți provoacă sentimentele negative poate să te ajute să transformi FOMO într-o resursă de energie pentru tine. 3. Follow the fear: odată ce ai descoperit emoția negativă care-ți dă neliniște, mergi pe calea ei și adresează-o.

Aplicând pașii de mai sus FOMO poate să devină o resursă de motivație pentru tine, iar în leadership cu atât mai mult să se transforme în curajul necesar pentru a explora noi oportunități, curiozități și teritorii.

Relația cu eșecul

“Nu trebuia să spui/faci asta!” îți repeți de fiecare dată când nu ești mulțumit de modul în care ai performat într-o situație. Totul pleacă discrepanțele dintre realitate și modul în care te percepi tu pe tine și personalitatea ta, iar conform teoriei psihologului Carl Rogers personalitatea noastră este compusă din Sinele Real și Sinele Ideal.

Sinele Ideal este o versiune idealizată a ta creată din ceea ce ai învățat din experiențele tale de viață, din cerințele societății și mai ales din ceea ce admiri la oamenii din jurul tău pe care îi iei drept reper. Aceste modele îți devin astfel termen de comparație de cele mai multe ori fără să-ți dai seama și ajung să-ți influențeze relația pe care o ai cu multe elemente din viața ta. Inevitabil, în acest context, Sinele Real va ajunge în situații în care se va afla destul de departe de imaginea idealizată iar această discrepanță poartă pentru noi toți un singur nume: eșec.

Mecanismul prin care ajungem să percepem greșelile din viața noastră se bazează pe overthinking, multitudinea degânduri pe care le avem și filtrele prin care traducem discrepanțele dintre real și ideal. Zilnic folosești aproximativ șaisprezece mii de cuvinte, imaginează-ți doar câte alte cuvinte nu trec bariera gândurilor și rămân acolo pentru lumea exterioară, dar pentru noi sunt o realitate destul de zgomotoasă: de cele mai multe ori aceste gânduri nu se rezumă la fapte ci sunt evaluări și judecăți toate influențate de emoții, care pot avea conotații pozitive sau negative.

Cum ieși din această buclă și cum ajungi să ai o relație mai bună cu sinele real și implicit cu greșelile din viața de zi cu zi? Cel mai simplu lucru pe care îl poți face este să schimbi modul în care percepi aceste gânduri puternice. Spre exemplu, simpla schimbare a etichetelor pe care ni le punem (din gânduri în emoții) poate să facă diferența: în loc să-ți spui “nu sunt suficient de bun” ai putea să-ți spui “simt că nu sunt suficient de bun” sau “mintea mea rumegă un gând că nu sunt suficient de bun”. În acest fel Sinele Real nu se va mai simți vinovat de fiecare dată că nu reușește să se afle mereu la înălțimea standardelor Sinelui Ideal, iar greșelile și vina vor deveni o parte firească din viața noastră.

Acest tip de abordare a realității deschide o lume nouă în care avem nevoie să ne dezvoltăm agilitatea emoțională pentru a gestiona gândurile și emoțiile, iar în context de leadership, situația capătă o altă dimensiune: liderii eficienți, autentici, vor fi întotdeauna cei care nu încearcă să-și reducă la tăcere gândurile și care vor fi conștienți de faptul că va exista mereu o diferență între ideal și realitate, diferență pe care nu o pot controla.

Ceea ce putem însă controla este modul în care ne raportăm la gânduri și emoții, într-o manieră conștientă, valoroasă și productivă dându-ne voie să trăim în prezent, oricum ar fi el.

De ce pleacă motivația?

Suntem deja la mijlocul anului, șase luni au trecut din 2019 și mulți dintre noi deja simțim că motoarele interne nu mai dau randament. Fie că apare sub formă de negociere cu noi înșine “ai muncit deja jumătate de an și ai nevoie de o vacanță”, fie că ne sabotează sub formă de procrastinare și energie scăzută, lipsa de motivație își face loc încet încet și în cele mai nepotrivite momente în viețile noastre.

 Cei mai mulți dintre noi avem o singură definiție pentru demotivare și toate comportamentele asociate cu aceasta le încadrăm sub aceeași umbrelă. Adevărul este că nu putem generaliza lipsa de motivație, motivele pentru care ajungem în această stare și efectele sale fiind mai degrabă o categorie de probleme cu mai multe variabile.

Astfel, soluțiile pe care le aplici pentru a-ți găsi motivația depind foarte mult de natura demotivării tale, iar simpla idee de a trage mai tare și de a te forța să rămâi conectat la obiectivul tău poate fi o strategie ineficientă deoarece cauza este alta.Una dintre capcane este să credem că a fi motivat înseamnă să nu avem conflicte interioare cu privire la îndeplinirea task-urilor și așteptarea de a face lucrurile de fiecare dată cu aceeași energie. Această capcană poate duce la sentimentul de vinovăție, iar asta este ultimul lucru pe care vrei să-l simți atunci când îți pierzi motivația.

Îți propunem să ne uităm la câteva exemple de forme pe care le poate îmbrăca lipsa de motivație pentru a te ajuta să-ți dai seama dacă te regăsești într-o formă sau alta.

  1. Ți-ai ales obiective nepotrivite
    Sunt multe direcții și componente ale personalității noastre iar de multe ori când ne motivează ceva, acel lucru poate să facă apel doar la una dintre fațetele personalității noastre. Astfel, demotivarea vine ca un element interior de încetinire prin care natural alți factori interni ne cer atenție.
  2. Ești într-un conflict de valori
    Energia pe care o investești atunci când te afli într-un conflict de valori este foarte mare și astfel tot efortul de a face față conflictelor interioare te va trage înapoi de la obiectivele și motivația inițială.
  3. Ești într-un burnout
    Dacă te simți obosit tot timpul și distras de la lucrurile de care ești interesat atunci cel mai probabil ți-ai pierdut resursele de energie și trebuie să pui pe pauză toate activitățile pentru a-ți reveni.
  4. Nu ai suficientă claritate
    Când nu știi foarte clar cum arată imaginea viitorului tău și te îndrepți cu viteză către ceva suficient de vag o să alegem să ne îndreptăm cu pași din ce în ce mai mici. Astfel, lipsa de motivație poate fi doar preferința de a rămâne la prezentul familiar.

Oricare ar fi motivul pentru care ai ajuns aici, important este să-ți dai voie să simți lipsa de motivație iar apoi să încerci să identifici sursa acesteia. Odată ajuns acolo vei ști care este cea mai bună strategie pentru tine.

Atenția – instrument fundamental

Când se întâmplă atât de multe lucruri în jurul nostru una dintre cele mai mari provocări este să ne păstrăm concentrarea. Există mai mulți factori care contribuie la pierderea atenției iar printre aceștia se numără: conversațiile neplanificate din birou, notificările care ne atacă din laptop, telefon, chiar și ceas, dorința de a naviga online spre niște direcții întâlnite în timp ce aveai o misiune. Toți acești factori îți influențează negativ productivitatea și te mențin legat de un program tip 9 to 5. Un studiu recent arată că atenția te ajută să descoperi idei noi, iar cum astăzi fiecare business este unul bazat pe îmbunătățire și idei continue, prin atenție continuă reușim să luăm cele mai bune idei de îmbunătățire și redescoperire pentru business-ul în care ne aflăm.

Rob Walker, cunoscut jurnalist și profesor de design care s-a aflat întotdeauna în partea creativă a vieții a publicat recent cartea numită “The Art of Noticing”, o resursă menită să ajute oamenii să vadă lumea în mod diferit. Rob spune că oamenii cei mai creativi și cei care inovează sunt cei care observă ceea ce alții nu reușesc să vadă. Din acest motiv el ne provoacă să acordăm atenție tuturor detaliilor, să facem exerciții zilnice prin care să vedem inclusiv rutina zilnică cu alți ochi și din alte perspective.

Și pentru a reuși să ne păstrăm atenția și să fim cât mai conectați la momentul prezent și pentru a ne antrena atenția există câteva exerciții pe care le putem face zilnic în scopul acestui antrenament:

  1. Un plan zilnic structurat pe ore: unul dintre motivele principale pentru care ne pierdem concentrarea este lipsa unui plan adecvat. Drept urmare, mintea noastră nu reușește să rămână concentrată pe ce este “de făcut” în acel moment pentru că nu are o misiune specifică. Atunci când ne oferim o structură a fiecărei zile de lucru și ne facem un plan divizat pe ore (ce voi face în fiecare oră), vei ști în momentul în care apar distragerile că nu fac parte din prioritățile tale din ora respectivă și că ai de dus ceva la bun sfârșit. Totodată, acest exercițiu te va ajuta să-ți dai seama cât timp pierzi de fapt cu task-uri pe care nu le încadrezi într-un timp specific;
  2. Găsește-ți starea de flow: conform studiilor făcute de Chicago University, intrarea într-o stare de flow poate ajuta la consolidarea capacității de concentrare și la maximizarea performanței și nivelurilor de învățare.
  3. Găsește mereu o perspectivă diferită: modul în care vezi lumea este influențat de persoanele pe care le asculți și lucrurile pe care le întâlnești zilnic. Pentru a căpăta o viziune mai completă poți să alegi în mod intenționat să vorbești / interacționezi mereu cu oameni diferiți. Astfel, vei avea o perspectivă mai clară asupra realității și îți vei salva din timpul pierdut văzând o singură perspectivă a problemei.

Odată cu concentrarea și atenția vei descoperi că poți să-ți folosești timpul diferit și că reușești să economisești multă energie zilnic.

Leadership prin compasiune și empatie

Articol preluat din Newsletterul din data de 5 februarie

Leadershipul este o putere dar de multe ori este definit prin lucruri mult mai soft, care la prima vedere nu par atât de puternice. De ceva vreme am observat o tendință a echipelor de a migra către dezvoltarea competențelor soft cum ar fi empatia și compasiunea, lăsând în plan secund toate elementele care până acum erau prioritare cum ar fi strategia, asertivitatea chiar și autoritatea.

Ne întrebăm: care sunt abilitățile necesare acum și oare, empatia și compasiunea, sunt oare soft skills sau sunt un indicator al puterii interioare?

Cu siguranță importanța skill-urilor este influențată și de progresul tehnologic și de noile direcții de pe piața muncii care vin în consecința acestuia: Forumul Economic Mondial prezice că 5 milioane de locuri de muncă se vor pierde datorită tehnologizării înainte de 2020 deoarece inteligența artificială, robotica, nanotehnologia și alți factori socio-economici înlocuiesc nevoia unor lucrători umani. Vestea bună este că aceleași progrese tehnologice vor crea, de asemenea, 2,1 milioane de noi locuri de muncă.

În acest context, atât noi, cât și oamenii din echipele noastre, căutăm să ne simțim în siguranță și să simțim că ne aflăm într-un mediu de lucru sănătos. Compasiunea devine astfel un element de putere care nu doar conectează oamenii ci și consolidează echipele, oferind stabilitate și siguranță psihologică, lucruri esențiale pentru ca oamenii să poată să crească.

Harvard Business Review definește compasiunea ca fiind o acțiune – ceva ce poate deveni obișnuință, o alegere pe care o avem la îndemână și pe care ne angajăm să o facem față de ceilalți. Prin compasiune ne manifestăm intenția de a contribui la fericirea și bunăstarea celorlalți. Compasiunea este astfel proactivă și putem face din asta un obicei. Atunci când din motive de menținere a puterii pierdem din puterea de a fi empatici, compasiunea poate să permită menținerea unei conexiuni umane și o mai bună conducere.

Uită-te la cei din jurul tău și vezi care sunt lucrurile prin care trec acum. Nu doar dintr-o perspectivă empatică pasivă, ci din una de implicare și contribuție, vezi cum poți fi alături de ei în mod activ. Astfel veți împărtăși puterea leadershipului, iar pe termen lung veți fi o echipă mult mai unită.