Leadership fără scenariu

Există în lume un mod de viață și de gândire prin care oamenii lucrează împreună la nivel de măiestrie. Doar prin ascultare, încredere, coordonare și conectare la o viziune co-creată și împărtășită, reușesc să miște totul. Și fiecare dintre ei își găsește de fiecare dată un loc și un rol în echipă, iar toate se întâmplă spontan, pornind doar de la o …sugestie.

Este vorba de teatrul de improvizație, o formă de artă în care actorii performează în mod spontan, bazându-se pe ideile comune, colaborare, spontaneitate și lucru în echipă. Spectacolele sunt realizate fără scenariu sau recuzită, iar actorii care joacă sunt responsabili de a crea pe loc toate elementele de care au nevoie.

Improvizația nu este un element de sine stătător, la fel ca leadershipul, ea este un proces. Ne vom uita astfel la cum cele două procese pot avea multe elemente comune și cum stilul de leadership poate fi dezvoltat prin improvizație.

Scurt istoric despre improvizație

Deși în România se practică doar de câțiva ani, improvizația își are originile încâ din Italia secolelor 16-18, când commedia dell’arte era o formă de artă spontană, prin care oamenii își trăiau realitățile pe scenele improvizate de actorii-călători.

În epoca modernă, teatrul de improvizație a fost teoretizat pentru prim dată în anii 1940-1960 de către Viola Spolin  academician de teatru, profesor și antrenor de actorie care a teoretizat pentru prima dată tehnici specifice prin care improvizația se poate preda și antrena.

De atunci s-au dezvoltat cele mai importante școli, curente și oameni  în improvizație: Del Close și The Second City în Chicago și Keith Johnstone și Theatre Machine în Londra.

Astăzi, improvizația poate fi întâlnită în orice colț al lumii, fiind un limbaj universal care creează unele dintre cele mai puternice și unite comunități, iar abilitățile unui improvizator pot transforma modul în care leadershipul este perceput.

Ce pot aplica în leadership? 

Datorita faptului că improvizația nu este un element de sine stătător, ci un proces (improvizația este un proces prin care poți crea piese de teatru, comedie, muzică jazz), poate fi privită și ca un proces către un nou stil de leadership.

Ne vom uita la cele 7 principii de improvizație care se aplică în toată lumea, din Columbia, Canada, Statele Unite, Finlanda, Germania, Franța și România, orice improvizator le cunoaște și le aplică pe scenă și de foarte multe ori și în viață. Principiile au fost inițial numite de către Dave Morris în The Way of Improvisation, iar acum ne vom uita la meta dimensiunea ce se poate aplica direct în leadership.

1. JOACĂ: o facem toți atunci când suntem copii, dar pe măsură ce devenim adulți ne pierdem abilitatea de a ne juca. Joaca este dorința de a ne alătura într-o mișcare, într-o activitate, doar pentru că ne dorim să fim acolo și pentru că ne place.

Astfel joaca = plăcere. Și alegem să o facem pentru că ne face să ne simțim bine.

Cănd devenim adulți, opusul jocului este….munca. Și de cele mai multe ori munca nu este egală cu plăcerea.

Gândiți-vă cum ar fi dacă atunci când ne implicăm în responsabilitățile zilnice, atunci când alegem ce să facem din punct de vedere al carierei, am alege cu bucuria cu care alegeam joaca?

Când ne jucăm, nu ne gândim la toate lucrurile care ne îngrijorează, suntem prezenți în moment. Munca este în schimb ceva serios. Ce ar fi dacă am trata-o cu aceeași prezență și deschidere cu care am trata joaca?

2. DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI: Cel mai important este să-ți dai voie. Pentru că greșeala este inevitabilă. Și fiecare dintre noi o experimentăm pe parcursul vieții. Improvizatorii numesc greșeala o oportunitate. Un mod de a te dezvolta, de a descoperi ceva nou, de a încerca să obții un rezultat într-un mod diferit. Atunci când improvizezi și greșești, într-o scenă, în alegerea unui personaj, vei accepta că s-a întâmplat asta și o vei lua de la început. Ce ar fi dacă am trata astfel greșelile și în viața de zi cu zi.

3. ASCULTĂ: în improvizație ascultarea are o valență foarte puternică: ascultarea este disponibilitatea de a te lăsa modificat. Este deschiderea cu care asculți ceea ce ți se transmite și nu doar ca să oferi un răspuns potrivit pentru a-ți susține punctul de vedere, ci ca să îți poți schimba punctul de vedere în funcție de ce ți se spune. Este cea mai pură formă de ascultare și comunicare deoarece nu implică deloc ego-ul. Imaginați-vă o conversație cu oamenii din echipa voastră în care toată lumea vine cu această disponibilitate de a se lăsa modificați.

Altfel, dacă nu sunteți disponibili să vă schimbați, nu ascultați cu adevărat. Deja v-ați făcut un plan, aveți o idee, îi veți lăsa pe ceilalți să vorbească spre voi și apoi veți răspunde conform planului.

Improvizația este o formă de artă colaborativă. Colaborativ este similar cu a te scoate pe tine însuți din ecuație. Este despre voi, nu despre tine.

4. SPUNE DA..: o atitudine pozitivă și deschisă te va duce către nou. „Da”-ul este modul prin care lucrurile merg mai departe. „Nu”-ul este modul prin care lucrurile nu pot înainta. În leadership, a spune „Da” este similar cu a avea încredere în ceilalți, în propunerile și sugestiile lor. Bineînțeles, „Da”-ul este și metaforic. Nu ne dorim să spunem „Da” la orice. Este vorba de disponibilitatea de a asculta și de a încuraja părerile celorlalți.

5. ADAUGĂ / SPUNE ȘI…: În improvizație principiul este „Spune și…”, adică, după ce ai fost de acord cu părerea celorlalți vino și tu cu input-ul tău personal. Input-ul personal nu neagă părerea celorlalți ci o completează. Și așa am revenit la ideea de co-creare: fiecare vine cu câte o cărămidă și construim împreună ceva ce n-am fi putut construi individual. Pentru că a fost nevoie de cărămizile fiecăruia.

6. JOACĂ JOCUL: Da, și în viața de zi cu zi se aplică, nu doar în improvizație. Prin joc înțelegem orice activitate care are cel puțin o regulă de funcționare. Ceea ce fac regulile în improvizație, cât și în leadership, ne lasă spațiul în care putem să improvizăm.

7. BUCURĂ-TE DE PROCES: atât improvizația, cât și leadershipul, sunt un proces prin care facem lucrurile să se întâmple. Când te bucuri de fiecare moment având în minte viziunea de ansamblu spre care mergi începi să trăiești în prezent și nu într-o continuă expectativă. Fiecare succes și fiecare eșec sunt parte dintr-un proces de care ești responsabil să te bucuri.”Trebuie să fac asta perfect” este modul prin care mintea îți pune capcane în fața vulnerabilității momentului prezent. Oricare va fi destinația, vei rămâne cu amintirea călătoriei.

Când vă veți bucura de proces nu o să vă mai fie teamă să jucați jocul. Veți fi prezenți, aici și acum, și vă veți da voie să greșiți pentru că greșelile sunt doar o oportunitate de a învăța ceva și a vedea lucrurile diferit. O să ascultați mai bine, o să spuneți „da” …o să spuneți „și”, o să fiți pregătiți pentru orice ar putea să vă aducă jocul în cale. Iar când veți face asta cu oamenii din echipa voastră veți ști că de astăzi, cel mai important scenariu de leadership sunteți…voi.

Comentarii

Lasă un răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.