Relaxat și extrem de apropiat de participanții Experience, Marius Perșinaru a ajuns în decorul superb al Rucărului după câteva aventuri. Drumul către locul desfășurării celui de-al doilea accelerator de experiențe era blocat de lucrările la un drum public, iar accesul mașinilor era interzis. Dar pentru el nu există “nu se poate”, așa că a găsit o soluție pentru a ajunge în timp util. Pentru că, pentru unul dintre cei mai carismatici lideri invitați în programele LEADERS, nu există drumuri închise, ci doar ocazii de a-ți pune la încercare abilitățile de lider.
SĂ NU UIȚI CINE EȘTI
“Să te adaptezi și să vorbești pe limba oamenilor cu care lucrezi.” Aceasta este lecția de viață și de carieră pe care Perșinaru a dorit să o dea mai departe tinerilor din fața lui. A învățat devreme cât este de important acest lucru, după ce a absolvit Facultatea de Inginerie Hidroenergetică de la Politehnica București și a ajuns să lucreze pe șantier. “Cum ar fi fost să mă duc la oamenii ăia cu ideile mele de la școală și să le impun? N-aș fi avut nicio autoritate. Dacă ești în alt mediu, trebuie să te schimbi tu, să se întoarcă oamenii după tine, altfel n-ai nicio șansă. La Hidrocentrală, primul lucru pe care-l făceam dimineața era să-i aliniez și să-i controlez care a băut. Pe cei pe care-i prindeam, nu îi lăsam la muncă. Misiunea mea era să-i trimit sănătoși acasă, să-i învăț lucruri și să-i dezvolt, atât cât pot”.
Primul loc de muncă a fost la Brașov, avea el o idee că îi plac mult oamenii din Ardeal, așa că și-a ales post în zonă. “La fața locului, am descoperit că jumătate dintre muncitori erau din Moldova și cealaltă jumătate era din Oltenia. Singurul ardelean era portarul,” povestește amuzat. De plăcere, a început să-i învețe noțiuni de trigonometrie pe care mulți dintre lăcătuși mecanici, sudori și șefi de echipă le foloseau instinctiv.
După 1990, Marius Perșinaru a început perioada de antreprenoriat, de “haiducie”, cum îi place să o numească. “Vindeai orice, oricând, atunci. Aveam o firmă care era cel mai mare distribuitor XEROX în România și aveam nevoie de valută să plătim furnizorii. Așa că intermediam vânzarea de ouă, de costume, ca să facem rost de dolari pentru asta”, le dă acesta o idee tinerilor despre ce însemna capitalismul sălbatic al anilor ’90.
“Noi am învățat făcând și greșind. Țin minte doar chestiile mișto, nu alea nasoale. Eu cred că am făcut doar lucruri bune, uite-așa!”
LEADERSHIP ÎN TOATĂ LUMEA
În anul 1997, firma la care era și Marius partener a fost vândută către XEROX și așa a intrat în corporație. Până în anul 2009, a făcut performanță în afaceri pentru XEROX și a descoperit cultura organizațională. Contactul cu mai multe culturi, fiecare cu specificul ei, i-au deschis noi perspective în negociere și în modul de abordare a oamenilor.
“O vreme, am făcut naveta la New Delhi, India. Aici lucrurile merg într-un fel, cultural e foarte greu să schimbi lucrurile. Un indian nu se contrazice niciodată cu șeful. Dacă liderul merge într-un fel, toată lumea face la fel. În plus, discutai cu ei, facem asta și asta. După două săptămâni, când ne vedeam, fiecare avea câte o prezentare de 60 de slide-uri în care-mi explicau de ce nu au putut să facă ce agreasem. Fără un follow-up intens, nu reușeam să facem nimic”.
O decizie strategică a fost ca în India să schimbe liderul. Și au adus un rus. “Sistemul rusesc e așa: ne adunam, fiecare spune ce are de spus, iar, la final, șeful decide într-un fel. Și așa se face. Nu există debate. De exemplu, la sfârșitul unei ședințe în care eram doar trei vorbitori de limba engleză, șeful le-a spus oamenilor ca în 6 luni să învețe engleza. Vă dau cuvântul meu că la sfârșitul anului se vorbea engleză, ne înțelegeam,“ povestește în hohotele tinerilor. Dar acest tip de leadership autoritar n-a avut nicio șansă în India. În 8 luni, nimic nu se făcuse din ce se decisese.
Diferențele culturale l-au făcut să aprecieze ceea ce avem noi, românii. “Noi suntem foarte ușor de motivat, vrem o viață mai bună. Cehii, de pildă, sunt foarte greu de motivat, ei sunt mulțumiți. Iar la brazilieni, trebuie să fii sigur că nu nimerești de vreo sărbătoare, că atunci totul e încremenit. E frumoasă viața în Brazilia”.
FAMILIA ȘI CARIERA, ÎN BALANȚĂ
În anul 2012, a fost un moment de cumpănă în viața lui Marius Perșinaru. Zborurile de la Londra la New Delhi, din Mexic la Istanbul și din Brazilia în Praga și-au spus cuvântul. “Am avut probleme medicale, ritmul era extrem de dur și mă solicitasem foarte mult. M-am dus la corporație și le-am zis că nu mai pot așa, dacă mă mai vor bine, dacă nu, merg acasă. M-au desemnat să mă ocup de managment de criză pe Europa de Est și Israel.” Atunci și-a dat seama că trebuie să existe o balanță între viața personală și muncă. “Când eram antreprenor, am fost workaholic. Apoi, în corporație, adăugam mereu chestii noi la ce făceam. Dar trebuie să știi când să te oprești. Și ce dacă faci 100 de milioane de euro, dacă ai pancreasul terminat, inima varză și capul praf?”, spune cu franchețe.
S-a întors în România tocmai pentru a reechilibra această balanță: să aibă timp liber, să aibă prieteni, să fie aproape de valorile care-i dau energie: “Viața e pe lumea asta ca să fie trăită. Unii trăiesc prin muncă, alții – să-și împlinească visele, dorințele. Trebuie să ai timp liber ca să apuci să te bucuri și să-ți păstrezi valorile.”
