Mindfulness – cele 10 minute din zi ce ne pot influența leadership-ul personal

Prin acest articol mi-am asumat dubla misiune de a lua un concept stufos în complexitate, popularitate cât și ambiguitate și de a-i oferi puțin contur, spre a-l simplifica, cu scopul de a-i dovedi după aceea cel puțin o parte din aplicabilitate prin amplasarea sa într-un context concret.

Pentru a înțelege în mod esențial acest concept, este nevoie să luăm tangență minimă cu câteva noțiuni introductive, iar acest lucru se poate face cu ușurință dacă ne imaginăm evoluția cronologică a ideii de mindfulness împărțită în trei etape: concept, trend, brand.

CONCEPT

În căutarea unui echivalent fidel în limba română al termenului “mindfulness”, am cuprins mai sus multiple variante de definire a acestuia, iar situația este aceeași și atunci când facem tranziția spre limba engleză. Numărul mare de definiții arată într-adevăr interesul deosebit și volumul de muncă realizat în domeniu, dar în același timp reflectă și faptul că exista viziuni diverse și multiple în legătură cu acesta și că nu s-a ajuns la niciun fel de consens la nivel conceptual.

Mindfulness ca TREND
Recunoșterea primită se datorează în mare parte lui Jon Kabat Zinn, care în 1979 a lansat un program inovator sub acronimul MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction) prin combinația sa pe atunci neconvențională de metodologii: cea științifică a medicinei și psihologiei și cea buddhistă, a tradițiilor meditative și a învățăturilor buddhiste, cunoscute la nivel colectiv sub numele de “Dharma”.

Rezultatele programului au fost semnificative și măsurabile, iar din momentul acela beneficiile fizice și psihice înregistrate și documentate au fost nenumărate, drept dovadă în momentul de față programul este în continuare implementat prin intermediul a peste 1000 de traineri MBSR certificați, în peste 30 de țări, iar din 2015 MBSR a început să fie practicat ca și medicină complementară. 80% din școlile de medicină din America au confirmat faptul că oferă studenților educație în privința training-urilor de mindfulness.

Expansiunea conceptului a fost relativ previzibilă. Prin popularitate și credibilitate și datorită faptului că în sine este un concept accesibil: efortul necesar – minim, iar beneficiile promise – maxime. Însă procesul de evoluție a avut și efecte secundare inevitabile: depășind sfera sa originară, și anume cea oriental-spirituală, cât și sfera psihologiei clinice, în care ideea de mindfulness a fost aplicată inițial, aceasta pătrunde în mediul cotidian și capătă o tentă trivială, devenind, cum se spune în vremurile noastre moderne, mainstream.

Mindfulness ca BRAND
Din acest punct, polemicile sunt intense, iar opiniile puternic împărțite, din cauza faptului că mindfulness se găsește la ora actuală sub aproape orice formă: a cărților de dezvoltare personală, cursuri online sau retreat-uri, promițând o soluție universală la orice problemă. Revoluția brand-ului de mindfulness suferă de o lipsă de credibilitate datorită faptului că acesta a fost supus cu diferite ocazii în timp la intense procese de comercializare și strategii de marketing, îndepărtându-se de esența sa de la început.

Vom face următorul exercițiu prin care vom șterge cu buretele controversa care gravitează în jurul conceptului de mindfulness pentru a ne reîntoarce la definițiile oferite acestuia și pentru a încerca intuitiv pe baza acestora să ajungem la o versiune care să cuprindă esența sa. Ceea ce se vede cu ochiul liber este faptul că punctul comun implicit al tuturor definițiilor este nevoia de a avea FOCUS, afirmație care, în ciuda controversei specifice conceptului, este de necontestat și reprezintă puntea noastră de legătură către contextul de Leadership.

O statistică foarte interesantă și relevantă în cazul de față este faptul că în 47% din timpul în care suntem activi (adica neadormiți) ajungem să ne gândim la ceva complet diferit de ce facem în momentul respectiv. Fenomenul este absolut normal pentru mediul în care trăim, în care factorii care ne bruiază atenția sunt la fiecare pas. Astfel, trăim într-o Economie a Atenției, în care abilitatea de a fi focusat pe o perioada lungă de timp este la fel de valoroasă ca expertiza tehnică și abilitățile manageriale, deoarece în timp ce abilitatea de a fi focusat a scăzut, nevoia de a face acest lucru a crescut.

Nevoia asta este deja identificată la nivelul companiilor, iar acestea deja investesc pentru implementarea ideii de mindfulness în cultura lor organizațională, sub forma de programe. Însă pentru a vedea potențialul acestei idei mai clar, este nevoie să facem o separare între speranțele și entuziasmul față de această idee și actualele rezultate palpabile care vom afla răspunsul la întrebările: De ce e conceptul de mindfulness relevant în Leadership? Prin ce mecanism are impact mindfulness-ul asupra Leadership-ului? De ce este nevoie pentru a menține pe termen lung impactul produs?

Aș putea să spun că m-am apropiat de răspunsurile pe care le căutam cel mai mult, dând peste o echipă de cercetători care au creat un program de mindfulness intitulat “Mindful Leader”, de dragul de a facilita și analiza procesele prin care ar trece un participant într-un astfel de program. “Mindful Leader” avea ca și participanți 57 de lideri din domeniul afacerilor, workshop-uri de mindfulness săptămânale și sesiuni zilnice de câte 10 minute de meditație.

Studiul a urmărit impactul pe care avea să îl aibă programul asupra competențelor de leadership și, ulterior, a confirmat faptul că training-urile din program au dus la dezvoltarea anumitor competențe de leadership. Însă, odată măsurate rezultatele, echipa a realizat că liderii ale căror competențe s-au dezvoltat cel mai intens în urma programului au fost cei care și-au respectat integral obiceiul de a practica meditația pentru cel puțin 10 minute, zilnic.
Totodată, încercând să înțeleagă mecanismul din spatele acestor îmbunătățiri, au învățat că la baza intregii liste de efecte pozitive raportate, se aflau trei capacități fundamentale indispensabile:

Meta-cogniția = abilitatea de a-ți observa sentimentele și gândurile din perspectiva unui narator la persoana a 3-a, detașându-te astfel de ele, sau mai degrabă nemaiidentificându-te cu ele

Acceptarea = abilitatea de a recunoaște și accepta în mod complet situația reală a lucrurilor din acel moment; puterea de a intelege ca uneori asteptările nu vor coincide cu realitatea și de a fi proactiv chiar si atunci cand imprevizibilul loveste, de a trece la actiune in momente critice

Curiozitatea = dorința de introspecție și autocunoaștere

Sub forma unei reacții în lanț sau a unui șir de domino, odată “activate”, acestea influențează empatia, abilitatea de a lua decizii sub presiune, capacitatea de adaptare, nivelul de productivitate, memoria, puterea de concentrare etc. Însă faptul că majoritatea competențelor îmbunătățite ca și rezultat sunt competențe de inteligență emoțională (EQ) nu este o coincidență. Participanții, odată intervievați, mai degrabă au vorbit despre nivelul lor crescut de autocunoaștere care a dus ulterior la schimbări comportamentale, decât de vreo legătură fantastică directă între practicile mindful și performanță ridicată.

“Morala” trasă de aici? Întocmai prin îmbunătățirea competențelor EQ este conceptul de mindfulness relevant pentru Leadership, iar pentru a reuși acest lucru pe termen lung, probabil că înainte de a investi cine știe ce sume într-un program întreg de mindfulness, am putea să investim întâi 10 minute pe zi pentru a ne uita puțin mai atent la ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră interioară.

Comentarii

Lasă un răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.