Curajul înseamnă miză importantă și risc asumat

0

Care este diferența între curaj politic și sinucidere politică? De câte ori ai auzit directori generali care spun că vor manageri care au coloană vertebrală? Sau care au o voce în organizație? Sau de câte ori nu ți-ai dorit să ai curajul să spui ceea ce gândești, de fapt, într-o ședință sau unui manager anume?

Un manager nou promovat care refuză să implementeze un proiect care nu este în linie cu obiectivele si principiile agreate la început, un director operațional care a urgentat executarea unui proiect, luptându-se cu un consiliu de administrație rezistent la schimbare și la a disponibiliza sume mari de bani, un director de divizie care “rupe pisica în două” și pune pe masă tot ceea ce fusese agreat și nerespectat într-o alianță strategică, un CEO care confruntă CEO-ul grupului pentru presiunea pe care o pune pentru atingerea rezultatelor. Ce au toate aceste acțiuni in comun? Curajul.

Curaj – “puterea sufletească care ne face să înfruntăm pericolele”, “energie stăruitoare” sau “îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor” (DEX). Poate părea că scriu despre eroi precum Avram Iancu sau Horea, Cloșca și Crișan care, instinctiv, spontan si împotriva tuturor așteptărilor, iau poziție și acționeaza ferm în direcția dreptății. Desigur, curajul este uneori o chestiune de viață și moarte. Mă gândesc aici la pompieri, polițiști, piloți care își riscă viața frecvent. Însă curajul din mediul de afaceri este mai puțin impulsiv. În mediul de afaceri, acțiunile curajoase, îndrăznețe sunt, mai degrabă, asumări de riscuri calculate. Acei oameni care ajung lideri foarte buni au o disponibilitate mare de a-și asuma miscări îndrăznețe, având alianțe care să sprijine acțiunile lor, având o pozitie consolidată – evitând astfel suicidul politic – prin pregătire anterioară. Curajul în business nu este o caracteristică înnăscută a unui lider vizionar, cât mai degrabă un comportamant învățat în procese din ce în ce mai eficiente de luare a deciziilor.

Antrenând executivi pentru a căpăta o voce fermă și respectată în interiorul organizațiilor sau pentru a-și dezvolta asumarea de riscuri în mediul profesional, sunt profund recunoscătoare pentru drumul parcurs împreună, dar și pentru că m-au ales să fiu martorul trecerii prin câteva etape importante – de la setarea obiectivelor și pe parcurs asumarea și clarificarea lor, punctul critic în care fie faci ceva diferit, fie lași lucrurile așa cum sunt, cântărirea și asumarea riscurilor, găsirea momentului potrivit, dar și dezvoltarea planurilor de rezervă.

Propun câteva întrebări care te pot acompania atunci când o abordare curajoasă, îndrăzneață este ceea ce ai nevoie într-o anumită perioadă a vieții tale sau o situație specifică.

  • Cum arată succesul în aceasta situatie de risc? Este realizabil?
  • Dacă obiectivul meu prioritar este unul organizațional, este aliniat cu valorile și principiile mele/sau ale echipei mele?
  • Dacă obiectivul meu prioritar este unul personal, derivă el din ambițiile mele de carieră sau din dorința de a contribui la un bine mai mare?
  • Dacă îmi pot atinge obiectivul prioritar, care este cel secundar?

Deși succesul unei decizii poate fi greu de estimat, uneori poate să te ajute să ai în minte obiectivul tău personal, pe termen lung. O astfel de situație am întâlnit-o antrenând un manager care a ales să lucreze cu mine în rolul de coach pentru a lua o decizie importantă pentru cariera sa.

În firma în care lucra de peste 6 ani, avea o reputație de “om cu care se lucrează greu”, deși el ca angajat era un bun profesionist, centrat pe rezultate. Cei din echipa îl „bârfeau” periodic în fața șefilor, dar managerul nu spunea nimic, din teama de a nu fi și mai tare catalogat ca “om dificil” – alegerea lui era de a munci din ce în ce mai sârguincios. Până la un moment când și-a dat seama că nu mai poate continua așa. Nu acesta este profesionistul care vrea el să devină. O modalitate diferită a fost de a confrunta jocurile de manipulare ale colegilor săi, dezvoltând totodată relații de încredere cu câțiva actori-cheie în organizația respectivă. Și a pornit ferm și îndrăzneț pe drumul către obiectivul său principal și prioritar – să ocupe o poziție înaltă în organizația respectivă pentru care simțea că este pregătit.

  • Cât de important pentru tine este să-ți atingi obiectivele?
  • Dacă nu faci nimic și lași lucrurile așa cum sunt, cum va afecta acest lucru compania?
  • Cariera ta va fi afectată?
  • Vei mai putea să te privești în oglindă?
  • Situația aceasta cere acțiuni imediate, curajoase sau ceva mai nuanțate și mai puțin riscante?

Un “mușchi” fin care poate fi antrenat aici este cel al conștientizării situațiilor critice, cu presiune și stres mare in care posibilitatea de a avea un comportament deraiant este foarte mare. Curaj în business nu înseamnă irosirea capitalului politic pe lucruri de importanță mică.

Foarte frecvent oamenii gândesc că puterea în organizații este legată de poziția ocupată în organigramă. În încercarea de a-i mulțumi pe cei de deasupra sa, mulți oameni aleg să nu își asume un punct de vedere sau o opinie fermă și clară. În realitate însă, cei din vârful piramidei investesc cu putere pe cei de care depinde îndeplinirea obiectivelor sau mandatului lor: fie pentru că îi respectă, fie pentru sfaturile pe care le primesc de la ei, fie pentru prietenie, apreciere sau afiliere la aceeași comunitate. Văzută astfel, puterea într-o organizație este și în responsabilitatea noastră. Stabilind relații, alianțe strategice care să îți consolideze încrederea în tine și care îți pot crea siguranța pentru a face miscări îndrăznețe.

Cântărirea și asumarea riscurilor este o etapă în care s-ar putea să ai nevoie de răspunsuri sincere la câteva întrebări:

  • Cine este cel mai probabil să câștige?
  • Cine este cel mai probabil să piardă?
  • Care sunt șansele ca reputația mea să fie serios afectată dacă merg mai departe?
  • Respectul cui îl voi pierde și al cui îl voi castiga dacă o fac?
  • Care este impactul pe care îl va avea acțiunea mea asupra altora?Desmond Tutu scria foarte frumos despre lideri “Liderul adevărat știe când să facă concesii, când să facă compromisuri, când să folosească arta de a pierde bătălia doar pentru a câștiga războiul”.Acțiunile curajoase, îndrăznețe în lumea de afaceri sunt în mare parte consultative. Adevăratele urgențe sunt rare. Cei care acționează îndrăzneț în medii organizaționale au un instinct bine dezvoltat al oportunității. “Citesc” situațiile rapid, dar nu sunt nesăbuiți. Dacă simt contextul că nu este pregătit pentru un asalt frontal sau pot întâmpina rezistență foarte mare, se dau un pas în spate, reflectează, iau in considerare altă rută sau altă dată. Sau continuă să adune resurse.
    Situațiile cu miză mare, încărcate de risc, înseamnă o ieșire din zona de confort: să fii așa cum nu ai mai fost, să gândești așa cum nu ai mai gândit, să acționezi așa cum nu ai mai acționat. Cu cât ai mai bine dezvoltate planurile de rezervă, cu atât crește probabilitatea de a-ți atinge obiectivul principal și secundar.

 

De ce avem nevoie de terenuri de antrenament

0
sursă foto: Fundația LEADERS

Imaginează-ți o echipă de fotbal care se așteaptă să aibă succes în condițiile în care jucătorii ei participă doar la meciuri. Ce fel de rezultate vor obține? Imaginează-ți o trupă de teatru care pune în scenă o piesă fără să repete în avans și care își dorește o stagiune cu casa plină la fiecare specatcol. Cum credeți că se vor descurca? Sau o orchestră care se prezintă la concerte fără a repeta în avans? Cum credeți ca ar cânta împreună?

Cu toate acestea, în mediul organizațional, exact asta se așteaptă de la echipe și de la angajați: să reușească într-un mediu din ce în ce mai complex și mai dinamic, fără repetiție. Fără practică nu există învățare. Avem nevoie de săli de repetiție și terenuri de practică și în mediul organizațional.

Imaginează-ți o echipă de proiect care a repetat, a simulat procesul de lucru pe care îl vor face împreună. Ce fel de rezultate credeți că va obține acea echipa în proiectul real pe care îl au de făcut? Ideea terenurilor de practică vine de la un lucru simplu: este foarte greu să înveți ceva nou fără oportunitatea de a pune în practică. În mediul organizațional actual, atunci când vorbim despre învățare, prima imagine care ne vine în minte este cea a unei săli de curs și un trainer. De preferință, unul bun, care a fost în business. Însă sala de curs aduce cu sine foarte mult din spiritul scolastic, sala de curs nu evocă foarte mult din spiritul învățării – mă refer aici la învățarea care ne schimbă, ne aduce comportamente noi, nu doar acumulare de informație. Sala de curs aduce multă pasivitate în procesul de învățare, focusul este pe a asculta și a gândi, nu pe a face.

Pentru mulți dintre noi, imaginea sălii de curs, aduce cu sine și bagajul emoțional trăit în școală, conștient sau inconștient, unde de cele mai multe ori eram valorizați și notați cu note bune, doar dacă aveam răspunsurile pe care profesorul dorea să le audă sau să le creadea posibile, dacă evitam greșelile într-un fel sau altul sau dacă stăteam cuminți, în banca noastră în timpul orelor. Învățarea reală, cea care ne transformă, este definită prin încercarea de idei noi, prin experimentarea de comportamente noi, inedite, greșeli cât mai multe, în scopul perfecționării. Terenurile de antrenament, sălile de repetiții, oferă acest tip de mediu: oameni care experimenteaza în mod activ ceea ce vor să învețe. Fac greșeli, se opresc, reflectează, încearcă din nou într-un mod nou, vorbesc despre ce merge și ce nu merge, își dezvoltă treptat o capacitate sporită de a performa, de a dezvolta măiestria personală.

Crearea de terenuri de practica si stabilirea unei ritmicități de practică este o strategie de succes în învățarea reală, învățarea care ne schimbă.

Dacă ai până în 25 de ani și ești în căutarea unui “teren de practică”, intră în acceleratorul de experiențe, cea mai bună repetiție pentru viața reală. Mai multe informații găsești aici

 

Dincolo de CV: Jaak Mikkel, CEO Coca-Cola HBC, și rețeta propriului succes

0
sursa foto: Business Magazin

1. Bun-simț. Nimic nu înlocuiește această calitate, oricine ai fi și oriunde ai ajunge.

2. Petrece timp cu oamenii. Creează încredere. Nimic nu poate înlocui relațiile directe, chiar dacă trăim în era digitală. Mi-ar plăcea să am mai mult timp să merg pe teren, să am contact cu realitatea la firul ierbii.

3. Familie. Înseamnă echilibru și forță.

4. Împinge limita, riscă! E normal să-ți dorești mai mult.

5. Atitudine și potențial.

6. Ia decizii calm.

7. Fii mereu curios, păstrează vie dorința de a învăța. Întreabă de ce așa și nu altfel.

8. Pasiune. Mai bine nu mai faci decât să te faci că faci.

9. Pune oamenii mai presus de orice. Oamenii întâi, rezultatele și target-urile – după.

10. Nu-ți fie teamă de eșec. Încearcă, greșește, învață!

11. Ascultă! E mult mai important decât să vorbești.

12. Spune ceea ce gândești. E important să ai simțul dreptății dezvoltat.

13. Gândește-te mereu la ce lași în urmă, care e moștenirea ta.

Cunoaște-ți modelele la LEADERS Explore pentru studenți!

0

La LEADERS, inspirația vine cu nume și prenume la sesiunea de primăvară a programului LEADERS Explore pentru studenți. Vino să cunoști lideri de necontestat și vârfuri în domeniile lor.

Mihai Constantinescu – directorul Festivalului Internațional “George Enescu”, Iulian Stanciu – CEO eMAG, Florin Talpeș – fondator Bitdefender, dr. Ștefan Florian, director Clinica de Neurochirurgie Cluj și omul de afaceri Marcelus Suciu, patron Marty, sunt invitații care își vor spune povestea în fața tinerilor din Cluj și din București. Afli chiar de la ei care sunt valorile care i-au ajutat să reușească, dacă au avut momente de cumpănă și cum au învățat să le depășească.

LEADERS Explore pentru studenți este, în primul rând, despre tine. În cele patru zile de training, descoperi cine ești, ce ți se potrivește, de ce abilități și competențe dispui pentru a-ți împlini visurile. Cu ajutorul a trei instrumente psihometrice, vei benficia de un screening al personalității, vei putea discuta cu specialiști în HR un plan de carieră și, la final, vei primi certificarea Explore, primul nivel în leadership. Cele două sesiuni ale programului, de primăvară și de toamnă, se desfășoară în universități din București, Cluj și Timișoara.

Înscrie-te acum pe www.leaders.ro/student și vei intra într-un program în care te vei cunoaște și vei cunoaște modele autentice.

LEADERS Explore este un program al Fundației LEADERS, un accelerator de experiențe și inspirație prin care declanșăm potențialul tinerilor și formăm lideri responsabili și vizionari, începând cu anul 2000. Fundația LEADERS este o organizație care susține oamenii cu valori și principii și ne dorim ca prin programele noastre, Explore, Experience și Challenge, să desăvârșim procesul de formare a liderilor.

Excepționalii lui Malcolm Gladwell sau leadership-ul ca exercițiu de voință

0

Ne uităm la Bill Gates în tinerețe și ne minunăm ca lumea noastră a permis unui băiat de 13 ani să aibă acces nelimitat la un computer în 1968. Dacă această șansă ar fi fost dată unui milion de tineri, câte companii ca Microsoft am fi avut acum? Pentru a construi o lume mai bună, Malcolm Gladwell ne dezvăluie în „Excepționalii” că trebuie să înlocuim ghiveciul de cărți norocoase și avantajele care determină succesul cu o societate care oferă oportunități tuturor: “Suntem atât de prinși de miturile celui mai bun, mai deștept și celui care a reușit prin propriile puteri, încât ne imaginăm că excepționalii cresc din pământ, pe cale naturală.”

Malcolm Gladwell ocupă locul al II-lea în clasamentul global al celor mai influenți gânditori și strategi de management (Thinkers50, Editia 2009), înregistrând o urcare spectaculoasă de 16 poziții față de anul 2008. Succesul cărților sale, dar și recenziile pozitive ale jurnaliștilor de la Time și New York Times Book Review i-au adus autorului în 2005 un loc în clasamentul „celor mai influente 100 de persoane care dau formă lumii noastre”.

Licențiat în istorie și fost reporter al revistei The New Yorker, Malcolm Gladwell este cunoscut ca autor al cărții „The tipping point”. „Excepționalii”, următoarea carte a lui, a devenit bestseller la numai 10 zile după lansare, când New York Times și The Globe o plasau ca numărul unu pe lista celor mai vândute cărți. Descoperim de-a lungul cărții tot felul de excepționali: de la genii până la baroni locali, vedete rock și programatori software. Care este întrebarea pe care o punem de fiecare dată când vine vorba de succes? Vrem să știm cum au reușit acești oameni, ce fel de personalități au, ce stil de viață și educație adoptă sau cu ce talent special s-au născut. Malcolm Gladwell punctează foarte simplu că „modul în care percepem noi succesul este fundamental greșit”. În aproape toate bibliografiile publicate de miliardari, antreprenori sau celebrități, povestea urmează, în general, același curs: eroul nostru se naște în circumstanțe modeste și toată viața sa luptă să se impună cu ajutorul talentului sau. Însă, lucrurile nu stau chiar așa. Odată scos din context, parcursul lor până la culmile succesului e construit dintr-o sumedenie de oportunități pe care eroul le-a primit. Contribuie aici anul nașterii în contextul socio-economic al țării, cultura și educația primita, mediul familial și preocuparea părinților, dar poate cel mai important, oportunitățile extraordinare care le permit acestora să învețe și să muncească din greu.

Și totuși persistă întrebarea: talentul care stă la baza succesului este înnăscut sau dobândit? „Cu siguranță că acesta este înnăscut”, afirmă Gladwell, însă, pe măsură ce psihologii examinează mai în amănunt carierele oamenilor de succes, se ajunge la concluzia ca pregătirea individuală devansează talentul.

Într-un studiu inițiat de psihologul K. Anders și prezentat în „Excepționalii”, se demonstrează faptul că ai nevoie de 10.000 de ore de exercițiu pentru a atinge nivelul de expert mondial în orice domeniu. Se pare că de atâta timp are nevoie creierul uman pentru a asimila întreaga gamă de cunoștințe ce duc la adevarata măiestrie. Tot atâtea mii de ore au stat și la baza pregătirii lui Mozart, Bill Gates sau a celor de la Beatles, acestia fiind numai câțiva dintre cei care au fost analizați în carte. În „Excepționalii”, vei găsi tiparul nevăzut care se află în spatele succesului.

Top 10 cărți care îți pot influența parcursul de viitor lider

0

Fie că vă aflați la început de drum în formarea ca viitori lideri, sau vă aflați de mult timp la conducerea unei echipe, vrem să vă propunem un top al cărților care pot contribui semnificativ la definirea stilului de leadership.

Aceste cărți tratează subiecte fundamentale în viața oricărui lider, de la autocunoaștere, definire, viziune de viitor, până la metode de a-i motiva pe cei care vă urmează. Recomandările sunt realizate astfel încât să răspunda nevoilor liderilor, indiferent de mediul în care acționează, fiind o modalitate excelentă de a vă îmbogăți cunoștințele în orice moment al evoluției voastre:

Distinsul profesor de business de la Universitatea din California de Sud, consultant în cadrul companiilor multinaționale și guvernului, Warren Bennis, oferă o perspectivă completă asupra calităților definitorii pentru un lider, utilizând o serie de interviuri cu practicieni din diverse domenii pentru a le exemplifica.

 

Cartea va releva o serie de aspecte fundamentale în leadership și anume: definișia unui lider, atributele leadershipului, diferențele între management și leadership.

Autorul vă ajută să descoperiți o abordare eficientă în atingerea obiectivelor. Cartea îi ajută pe cititori să înțeleagă și să accepte ideea de schimbare, propunând în fiecare capitol câte un “imperativ”, un element al oamenilor foarte eficienți.

Cartea tratează tema leadershipului din perspectiva companiilor care trec prin perioade de tranziții, de la un nivel mediu al performanțelor până la performanțe de top.

Una dintre cele mai motivaționale lecții de leadership pe care o poți întâlni într-o carte, principiul dezvoltat de Zig Ziglar țn bestseller-ul “See you at the Top” este acela că poți obține în viață orice ți-ai propus, atâta timp cât ajuți suficient de mulți oameni să obțină ceea ce-și doresc.

Călătoria tânărului Santiago spre comoara din vis este presărată cu multe lecții de leadership, având puterea să inspire și să trezească dorința de aventură și autocunoaștere.

Sun Tzu este un general din armata Chinei, iar fiecare dintre cele 15 capitole sunt dedicate aspectelor principale ale războiului.

Chiar dacă cei mai mulți oameni cred că factorii materiali sunt cel mai puternic factor de motivație, Daniel Pink vine cu o abordare total diferită prin care dezvăluie care sunt adevăratele căi prin care îi poți motiva pe cei din jur.

Cum se pot conecta grupuri de oameni? Seth Godin vine cu răspunsul la această întrebare în cartea sa și vă arată de ce este bine să vă conduceți propriile “triburi” din care faceți parte.

Jim Bagnola reușește să te captiveze în cartea sa prin modul în care utilizează diverse povești și situații din viața reală, reușind să te determine să-ți schimbi viața, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional.

Tânăr cu potențial de lider, caut un job!

0

Este bine să avem lideri în jurul nostru?

Întotdeauna m-am intrebat din ce-i plămădit un lider. Care-i amestecul acela optim dintre însușiri personale și educație? Care-i proporția de ego ce se amestecă cu altruism și modestie și dă acel farmec care transformă un înfumurat într-un erou?

Este important să existe lideri! Luați-o ca pe o concluzie. Este important, deoarece liderii ne conduc spre transformare, liderii ne arată drumul și ne îndrumă pe el, liderii ne fac să ne simțim mai buni și ne dau sentimentul că reușim prin propriile puteri, pentru că ei ne arată de ce suntem noi capabili și nu de ce sunt ei capabili.

De aceea este important să existe oriunde, în organizația noastră, în cele ale partenerilor sau chiar în cele ale concurenților. Liderii înseamnă progres și transformare de care beneficiază toată lumea.

Istoria omenirii aparent abundă de exemple de lideri. Desigur că istoria i-a ținut minte doar pe aceia ale căror transformări s-au confundat cu transformările omenirii înseși. În politică, în știință, în religie sau în arte, în economie sau în capacitatea de a demonstra îndrăzneala și curajul, sunt menționați … sute!? Poate o mie? Dacă extindem la cei mai puțin cunoscuți poate ajungem la câteva mii, poate zece mii. Populația globului, de la apariția homo sapiens până în prezent, este estimată la 108 miliarde (ați auzit bine!). Haideți să scoatem primii 47,000 de ani și să sărim în anul 3000 i.e.n. Tot depășește cca. 50 miliarde. Este o dimensiune a rarității leadership-ului de acest nivel.

Norocul nostru este că lideri nu sunt numai cei care au reușit transformări la nivelul umanității. Lideri sunt și acei care astăzi, în domeniul lor de activitate, îi inspiră pe ceilalți, deschid uși și arată noi orizonturi, încurajând pe ceilalți să pășească în necunoscut. Dar liderii nu fac numai asta, liderii deschid ușa care trebuie, la momentul potrivit, îi aleg pe cei indicați să le pășească alături și îi conduc la un nou tip de rezultat, lăsându-le impresia că au făcut-o într-un efort colectiv și că fiecare în parte a contribuit esențial. Parafrazând o afirmație a lui Michelangelo, putem spune: nu mă tem pentru cei ce au prea mulți lideri în jurul lor, ci pentru cei ce nu au deloc.

Potențialul de lider

Liderii se nasc sau devin? E bună întrebarea, dar simplă. Unii oameni se nasc cu potențial de lider, dar nu toți reușesc să devină lideri.

Potențialul de lider este însuși o sumă de calități care-i diferențiază pe cei ce-l poseda de restul. Acesta cred ca se găsește în acele însușiri personale care ne promovează în poziția de candidat la lider.

  • Charisma – o calitate (rară, specială) a unui individ, care-l face capabil să influențeze sau să inspire un număr mare de oameni. O ai sau nu! Senzația pe care o au ceilalți atunci când intri într-o încăpere, dorința majorității de a-ți face pe plac, calmul și siguranța pe care o transmiți, toate acestea sunt prezente la un lider, dar nu sunt deloc suficiente și nu țl descriu în totalitate
  • Altruismul – atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționeaza dezinteresat în favoarea celorlalți Grija pentru ceilalți, măsura în care empatizezi cu problemele celorlalți, îți conferă putere și nu slăbiciune. Ura și indiferența sunt slăbiciuni. Unui lider îi pasă de oameni, în general, atât de ai săi, cât și de toți ceilalți.
  • Empatia – forma de intuire a realității prin identificare afectivă. Caracteristica esențială pentru capacitatea de a întelege nevoile oamenilor în general și mai ales ale oamenilor cu care interacționezi. Nu poți fi altruist dacă înțelegerea semenilor este limitată.
  • Autenticitatea – calitatea de a fi autentic, adică de a fi conform cu adevărul, cu valorile recunoscute, lipsa falsității. Aceasta este o caracteristică jumătate înnăscută, jumătate educată, sau mai bine zis antrenată. Oamenii au un senzor special pentru a simți lipsa de autenticitate. Este ceea ce anulează oricare altă însușire în cazul în care lipsește sau are de suferit.
  • Inteligența- capacitatea de a înțelege ușor și corect și de a sesiza ceea ce este esențial. Capacitatea de a simplifica, de a privi din exterior, de a procesa cu rapiditate îi dau potențialului lider acces mai repede la informație și la educație, în final.

Restul caracteristicilor care descriu un lider au legătură mai mult cu educația și necesită timp, experiență, învățare, răbdare și perseverență.

Organizația mea și tinerii lideri

Contextul este acela care atrage și stimulează tinerii cu potențial de lider. De aceea, sunt câteodată greu de înțeles atunci când pun accentul atât de mult pe lucruri care aparent n-au legătură cu obiectivele organizației pe care o conduc cum ar fi: limbajul și atitudinile folosite, semnalele care țin de colegialitate, respectul valorilor și nivelul de implicare a oamenilor în acțiuni care au legătură cu altceva decât obiectivele strict personale sau colective.
Organizațiile sunt o rețea de comunicații (conversații), nimic altceva și de aceea, limbajul verbal si nonverbal este definitoriu pentru capacitatea acesteia de a-și atinge telul. Îmi văd responsabilitatea principală în sensul asigurării acestui context propice.
Vegheați în jurul vostru la context, definit prin limbaj și exprimare, și găsiți-vă locul acolo unde acesta e potrivit.

Suntem lideri?

Stiu ce întrebare vă frământă: oare sunteți beneficiarul unor astfel de calități?

Am să răspund sincer: nu știu despre voi, dar vă pot spune că nu stiu dacă eu însumi sunt, deși conduc peste 1000 de oameni și am deja peste 22 de ani de experiență în management, un MBA și onoarea de a fi invitat să vă vorbesc vouă despre asta… Habar nu am și nici nu este critic să am aceste calități sau sa fiu lider. Liderii sunt niște aleși, niște oameni încărcați de responsabilitate și de misiune. Liderii sunt percepuți ca atare de ceilalți, deseori nu-si realizează capacitatea și își găsesc bucuria în reușitele celorlalți. Pare trist, dar nu este!

Zâmbiți, nu riscăm să trăim într-o lume aglomerată cu lideri, acceptați-i și încurajați-i pe cei din jurul vostru care au potențial și sperați că vor ajunge acolo spre binele nostru al tuturor.

Robert Szasz, omul care a făcut din salvarea vieților o viață

0

De 20 de ani, un tânăr din Târgu Mureș și-a făcut din pasiune o meserie: salvează vieți. A fost ani buni voluntar la SMURD, apoi a devenit om de bază în echipă. Acum a trecut la nivelul următor: este medic combatant în zone de conflict.

Anul 1996, Târgu Mureș. Un puști de 14 ani se uită lung după o mașină nemaivazută despre care s-a dus vestea în tot orașul. E noua Salvare, mașina ciudată a unui medic palestinian cu o idee cam bizară: că poate să salveze oamenii mai repede și mai bine ca până atunci. S-au crucit târgmureșenii de așa fantezie, doar visătorii și copiii îl priveau cu admirație pe strain. Iar puștiul blond, cârlionțat și cu ochii senini era și una și alta. Îl cheamă Robert Szasz, e campion la shotokan și liderul bătăușilor din cartierul în care locuiește.

O zi obișnuită de școală. Robert sau Szabi, cum îi spun prietenii, vede un afiș lipit pe un perete. Se caută voluntari pentru un curs de prim-ajutor. Szabi învățase la antrenamentele de shotokan să ia pulsul, să pună o compresă, dar și-a zis că poate învață ceva mai mult. Cu afișul în mână, băiatul ajunge a doua zi într-o sală plină de halate albe: un doctor explica mai multor studenți la Medicină noțiunile teoretice. “Domnișorule, cred că grădinița este peste stradă,” l-a luat peste picior medicul pe adolescentul blond. Lumea a râs, dar Robert nici n-a clipit.  A insistat să fie primit, că el vrea să învețe să salveze oamenii, că lui îi place aici, între oameni pasionați. Când a aflat că cel care avusese ideea cursurilor de prim ajutor era chiar palestinianul care umbla prin oraș cu mașina lui de salvat vieți, Szabi nu s-a mai dat dus. “L-am dat afara. I-am zis: “E prea devreme să te apuci de așa ceva, du-te acasă si vino peste vreo 2-3 ani.” S-a întors o dată, și încă o dată, încă o dată. Era ca râia. Adică îi inchideam ușa în nas – venea pe geam! Într-o zi a apărut cu o hârtie de la părinți, cum că îl lasă pe Robert să vină la noi să învețe. Dac-am văzut că atât de doritor este, noi l-am primit. A ramas ca voluntar”, povestește zâmbind Raed Arafat, cel care a înființat Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD) din Romania, unul din cele mai performante sisteme de intervenție din lume.

De toate a făcut Robert pentru visul de a salva vieți. “Am început prin a bate la uși pentru a cumpăra prima salvare SMURD. Oamenii din Târgu Mureș au înțeles și au donat bani. Atât cât aveau. Făceam curat, prindeam din zbor ce făceau medicii, asistentele. Cu ei petreceam sărbători, evenimente de familie. Devenise un stil de viață. Timp de 20 de ani, viața mea a fost acolo, prietenii, colegii, tot. Acolo mi-am petrecut tinerețea”, spune Robert cu autoritatea celor 33 de ani împliniți.

I-au zis Mascota. Era cel mai mic, cel mai iute, cel mai glumeț. Când apărea capul lui blond și curios, doctorii și asistentele simțeau nevoia să-l protejeze, să-i arate, să-l învețe. Pe lângă micile privilegii, Mascota avea și responsabilități: doctorii urmăreau cu strictețe ca Szabi să nu lipsească de la școala, să învețe bine, să nu le facă probleme părinților. La SMURD a avut modele de urmat, a învățat o meserie, a privit moartea în ochi, a învins-o de multe ori și, cel mai important, a învățat să respecte viața.

În scurt timp, toți s-au convins de cât de serios și de pasionat poate fi Mascota. Nu se dădea înapoi de la nimic, învăța rapid, ar fi stat zi și noapte printre medici și în mijlocul acțiunii. Devenise dependent de adrenalina vieților salvate. Din cei 89 de voluntari, câți au terminat cursurile o dată cu el, doar 4 au rezistat la ritmul nebun de viață de la SMURD.

A terminat școala de asistenți și a fost apoi angajat ca om de bază în echipă, iar viata lui a devenit gărzi epuizante, telefoane în miez de noapte și o stare de alertă continuă. Azi lucrează la Terapie Intensivă, mâine – pe elicopter, poimâine la intervenții pe ambulanță. Puștiul încăpățânat e acum bărbat în toată firea care-i învață pe altii meserie. În anul 2014, după aproape 20 de ani la SMURD, Robert a simțit că poate mai mult. Că are nevoie de mai mult și e necesar să facă pasul de la voluntar la lider. A fost și anul în care a ajuns la unul din programele LEADERS și s-a convins că e momentul schimbării.

Echipa LEADERS după spectacolul de teatru de păpuși organizat și jucat pentru copiii de la Brădet

”Mi-a plăcut la LEADERS, totul a fost ca o joacă. Doar eu am luat totul în serios și ceilalți mă temperau, mă trăgeau înapoi s-o las mai moale”, povestește amuzat. Nu era obișnuit cu jumătățile de măsura și cu joaca. “Trebuia să trecem niște obstacole și aveam diferite provocări, iar eu le luam prea în serios, ca în viața reală, cum eram obișnuit la SMURD. Când am văzut că ceilalți nu mai pot, am preluat conducerea”, își amintește Szabi. Pentru că bătăușul din cartier, apoi puștiul dornic să salveze vieți și tânărul responsabil și priceput s-au transformat în ceva mai mult. “Da, sunt un lider. Să fii lider trebuie să fii prieten cu echipa ta, nu doar să dai comenzi. Trebuie să dai exemplu și să stai în față și, dacă se întâmpla ceva, tu răspunzi. Și trebuie să înveți să și pierzi”, spune cu hotărâre.

În același an, a semnat primul contract ca medic combatant în Irak. A fost în mai multe misiuni, de fiecare dată și-a spus că mai are de învățat ceva. Ca să înțeleg mai bine ce înseamnă medic combatant și cum s-a schimbat viața lui în ultimii doi ani, l-am rugat pe Robert să vină de la Târgu Mureș la București pentru un interviu. A acceptat imediat, era în pauză de contracte și avea de făcut un drum în capitală.

A doua zi, din mașina cu număr de Mureș a coborât versiunea românească a lui Rambo: pantaloni army style, mușchi, miscări calculate. Adio cârlionți, adio timiditatea de la prima întâlnire. M-am uitat în spatele mașinii, poate totuși mi se năzărește. Nu. Era Szabi, varianta 2016, altoit cu puțină luptă în Irak și ceva mai multă experiență de viață. I-am zis că n-aș mai îndrăzni să-i spun Mascota și o să am grijă și la întrebările incomode. A râs. Zâmbetul, ochii luminoși și umorul rămăseseră la locul lor. Mi-a zis scurt că de la 60 și ceva de kilograme a ajuns la 84. Pe la tâmple îi strălucesc câteva fire de păr alb.

E zgârcit în detalii. Povestește că ultima oară a fost in Erbil, între kurzi. A văzut moarte, a văzut nedreptate. Dacă la SMURD vedea mai ales victime ale accidentelor, în Irak a văzut ce poate face omul cu mâinile lui altor oameni. Omul, în toată urâțenia lui. Copiii și femeile, civilii. Moarte peste tot. “Sunt medic combatant, stau țntr-o bază militară și avem misiuni speciale, sunt înarmat și am pregătire și pe partea medicală. Suntem o echipă de șapte oameni, așa cum vezi în filme. Ne trezim la ora 3 și jumătate, alergam 8 kilometri, facem duș, raport, apoi ni se dau misiunile. Ieșim în convoaie, cu mașini blindate. Fiecare zi e o altă surpriză, niciodată nu știm ce ne așteaptă. Ne-am întâlnit și cu băieții ăia răi… Am stat la un ceai cu ei, nu pot să răspund mai mult la întrebarea asta”, spune calm.

Oamenii cu pregătirea lui Robert sunt mană cerească în zonele de conflict și Szabi nu duce niciodată lipsă de contracte: are școala SMURD, rezistă fără somn chiar și 72 de ore, are noțiuni de medicină, are disciplina dată de centura neagră cu doi dani la shotokan și abilități de lider. Și mai are și o inimă uriașă. De multe ori, își depășește atribuțiile și ajută voluntar bolnavii aflați în satele izolate prin care trece sau refugiații din tabere.

Nu-i mai e frică. Și-a epuizat toate rezervele de teamă în primele 7 zile petrecute în Irak. Echipa lui a trebuit să stea o săptămână într-un buncăr – 168 de ore trăite în teroare maximă. Nu mai avea nici puterea să se întrebe ce a căutat acolo, toate resursele erau orientate spre a supraviețui. A trecut săptămâna, au scăpat din asediu si, la lumină, Robert și-a dat seama că a lasat în buncăr frica pentru tot restul vieții. “Am învățat, o dată în plus, că nu am voie să greșesc. Pentru că dacă o fac, va fi doar o singură dată. Pentru ultima oară”, spune și își ferește privirea.

Îl țntreb de ce face ce face. Pentru el și pentru ai lui. Părinții care mereu l-au susținut și încurajat în tot ce a ales. “Ai mei sunt un model pentru mine. Dacă nu mă susțineau când eram voluntar la SMURD, cu școlarizarea și restul, nu făceam nimic. Munceau de se rupeau pentru mine. Mai munceam și eu ca ospătar, la descărcat camioane noaptea, pe șantier, barman, puneam gresie, parchet, dar ei au fost sprijinul pentru ca eu să-mi urmez visul”, spune cu emoție.

Când vine acasă, nu povestește nimănui ce grozăvii trăiește în zilele în care e departe. Nici prietenii, nici familia nu știu, nu-i place să-i știe îngrijorați mai mult decât e cazul. Nu vrea să stârnească nici admirație, nici nu vrea statuie pentru că, de orice se apucă, își face treaba impecabil. “Eroii sunt în pământ, nu sunt eroul nimănui, cu atât mai puțin eroul meu. Sunt conștient că nu am voie să greșesc. Atât. Și la SMURD tot așa a fost, acolo ne-a învățat Raed o chestie: urgența nu e teren de joacă. Și avea dreptate. Ne punea să învățam, noi întrebam de ce. Și acum înțeleg de ce”, spune Robert cu seriozitate.

Și-a dat termen încă trei ani în care va merge în misiuni în toată lumea. Apoi se va liniști: se va întoarce definitiv acasă, se va așeza la casa lui, se va gândi, în sfârșit, la el. Mă rog, nu doar la el. Planul e să pună pe picioare un proiect în beneficiul comunității, un alt fel de a salva vieți: un azil de bătrâni. Până atunci, în așteptarea noii misiuni din martie, Robert mai trece din când în când pe la SMURD pentru doza de adrenalină si generozitate: mai salvează câte o viață. “E important să-ți vezi de treabă și să nu faci rău. Eu asta fac”. Și, în zilele noastre, nu e ăsta cel mai eroic lucru cu putință?

P.S.  Într-o zi de martie, inima uriașă a lui Robert a cedat. Poate că, până la urmă, a avut dreptate, el nu a fost un erou. Dar a fost un om cum sunt puțini, de neuitat pentru cei care l-au cunoscut. Și știm cum ar mai zâmbi că spunem unui suflet neliniștit ca al lui: “Odihnește-te în pace!”

Lider autentic: “Ea nu e Steluță, e o mare stea a sportului românesc.”

0

Se vorbește des despre lideri autentici. Cum arată ei, din ce aluat sunt făcuți, ce fac deosebit cei care-și iau viața în propriile mâini și își depășesc condiția? Pe scaunele invitaților LEADERS, în mijlocul tinerilor prezenți, s-au așezat un domn cu privirea sigură și cu mustață, îmbrăcat într-un trening tricolor, și un puști tuns scurt, scund și îndesat. “Mi-e mai ușor în ringul de box decât să vorbesc în fața oamenilor”, a spus cu sinceritate și privirea i-a devenit hotărâtă. Nici nu are cum altfel, pentru că în fața noastră nu stă un puști, ci de 13 ori campioana României la box, de 3 ori campioana UE, de 3 ori campioana europeană și de 3 ori vicecampioana mondială – Steluța Duță. Când intră în ring, de orice fel ar fi el, Steluța se transformă și forța și determinarea ei devin palpabile.

“Am fost 9 copii la părinți, am și un frate geamăn. Mama m-a abandonat la spitalul din Râmnicu Sărat, apoi am început să fiu plimbată dintr-un orfelinat în altul. Eram un copil chinuit și bătut, așa era pe vremea aia. Școala nu mi-a plăcut că și acolo mâncam bătaie pe pâine: aveam un profesor care m-a băgat cu capul în sobă și mi-a promis că mă lasă repetentă ca să ajung la clasa la care era el diriginte să-mi arate el mie. Eram un copil nu numai bătut de soartă, ci și de profesori”, spune cu simplitate. Din cauza asta, n-a terminat opt clase și la 16 ani a ajuns pe străzi. Era om bun la toate la Popasul Merei, lângă Buzău, unde mai spăla parbrize împreună cu alți copii plecați din centrele de plasament. “Mă băteam cu băieții de-acolo să nu-și bată joc de mine. Adică de ce să ma murdărească, de ce să nu am și eu demnitatea mea de om?”, spune revoltată și acum. A stat trei luni pe străzi, dar nu a făcut nimic de care să-i fie rușine: nu a luat aurolac, nu a stat în canale. Era în ea o forță și o speranță că cineva o va salva.

Știa doua foste colege de la orfelinat care făceau box de performanță. Da, boxul ar fi ajutat-o să se apere și să elibereze toata furia adunată în viața ei chinuită. Și-a rugat colegele să o ducă la sala de box, dar nu au vrut. Apoi, a trimis vorbă antrenorului care a refuzat-o. Pe 7 ianuarie 2002, și-a luat inima în dinți și s-a dus singură la sală. “Eram timidă și rușinoasă. Nici nu știam cum să-i spun ce vreau. “Ce vrei, mai pustiulica?”, m-a intrebat. “Nu sunt băiat, sunt fata”, a îndrăznit sa răspundă. Antrenorul zâmbește pe sub mustață când își amintește ziua întâlnirii. “Steluța a venit la box ca la un ultim refugiu, voia să scape din mediul în care trăia. Prima oară am zis că e băiat, apoi mi-am dat seama de unde vine. I-am arătat sala și am pus-o să ia poziție. Când am văzut că e stângace și i-am văzut hotărârea din ochi, am știut că bulgărașul meu de aur va avea succes. Dar, după câteva zile, mi-am dat seama că nu are unde să doarmă și nu mai avea energie să se antreneze: nu mai mâncase de trei zile. Știam că va fi greu, ea era un bulgăr de aur pe care puteam să-l pierd”, spune antrenorul Voicilaș.

A obligat-o să mănânce tot ce avea în frigiderul de la sală, apoi a găsit un vestiar, i-a intins două saltele pe jos și i-a făcut un culcuș în care să stea la căldură, departe de pericolele străzii. În fiecare zi, îi dădea pachetul lui cu mâncare. “Când mergea seara acasă, lingea farfuriile, că era flămând. Mama mea Mioara se tot minuna, că doar îi dăduse mâncare la borcan la sală”, spune râzând Steluța. Mama si tata, asta a devenit familia Voicilaș pentru copilul amărât, dar cu o voință de neclintit. “Când am început să mănânc de două ori pe zi la o cantină, alta era treaba: aveam energie, aveam chef de bătaie”, spune Steluta simplu. Așa a început drumul spre performanță. “Când îi puneam mâna pe spate la box, se eschiva că o lovesc. Era marcată de bătăile din centru, de bătăile de pe stradă. Dacă îi ziceam “domnișoară” nu-i venea să creadă că cineva îi spune așa”, povestește antrenorul cât a avut de lucru.

“Când am câștigat primele medalii, eram mândră de mine, eram mândră că auzeam imnul României, eram mândră că antrenorul meu n-a făcut sacrificii degeaba. Viața a început să mi se schimbe în bine, am văzut lumea, am bătut continentele. Sunt un exemplu, nu neapărat pentru copiii din casele de copii, ci pentru toți copiii. Acum sunt antrenoare de box la Buzău și văd ce greu i-a fost lui tata în tot timpul asta”, spune zambind.
Singura ei supărare este că a ratat calificarea la Jocurile Olimpice din 2016 și acuză arbitrajul. “Uneori, aș vrea să simtă și arbitrii un pumn, să vadă cât muncești și că nu poți face asta unui sportiv”, spune Steluța cu năduf, în hohotele tuturor. Steluța râde și ea. “Ți-a fost vreodată frică?” este întrebată de un participant la Leaders School. Steluța își ridică privirea uimită și își îndreaptă umerii. “Frică? Ce-i aia frică?”

Cele 21 de legi incontestabile ale leadership-ului

0

Cele 21 de Legi Incontestabile alea Leadership-ului” de John Maxwell este o carte clasică, găsită în biblioteca oricărui lider. Acesta este fondator și președinte al companiei INJOY și autor de faimos, scriind mai mult de 30 de cărți, cu peste 7 milioane de exemplare vândute.

Multe din titlurile sale au devenit bestsellers în lista de publicații ale unor organizații cum ar fi New York Times, Business Week, Wall Street Journal, USA Today și CBA Marketplace. Cele 21 de Legi Inconstestabile ale Leadershipului a depășit 1 000 000 de exemplare vândute.

În “Cele 21 de Legi Incontestabile alea Leadershipului “, John Maxwell identifică următoarele aspecte definitorii ale statutului de lider:

1. Legea Pragului – Leadershipul determină nivelul de eficiență a unei persoane. Capacitatea de conducere este întotdeauna determinată de libertatea personală și de eficiența organizațională. Orice ai vrea să realizezi, ești limitat de capacitatea ta de conducere.

2. Legea Influenței – Adevărata măsură a leadershipului este influența – nimic mai mult, nimic mai puțin. Dacă nu ai influență, nu vei conduce niciodată. Pentru a schimba organizația, ai nevoie de influență. Leadershipul nu se bazează pe poziția ocupată în organizație, ci pe capacitatea de a influența.

3. Legea Procesului – Leadership-ul se dezvoltă în fiecare zi, nu într-o zi. Leadership se învață în timp, este capacitatea de a-ți dezvolta și îmbunătăți abilitățile ce disting liderii de adepții (eng. followers) lor. Liderii de succes învață întotdeauna.

4. Legea Navigației – Oricine poate pilota o navă, dar este nevoie de un lider pentru a stabili cursul. Liderii au viziunea destinației lor, înțeleg de ce au nevoie pentru a ajunge acolo, știu de cine au nevoie pentru a atinge scopul și recunosc obstacolele cu mult timp înainte ca ele să apară.

5. Legea lui E.F. Hutton – Când adevăratul lider vorbește, oamenii ascultă. Nu luați în calcul cererile persoanei care se autodefinește ca fiind lider. În schimb, ascultați reacțiile oamenilor din jurul lui. Dovada leadershipului se găseste în adepții săi.

6. Legea Pământului stabil – Încrederea oamenilor este fundamentul leadership-ului. Pentru a construi încredere, un lider trebuie să exemplifice unele calități: competența, conexiune și caracter. Caracterul face posibilă încrederea oamenilor. Iar încrederea face leadership-ul posibil.

7. Legea Respectului – Oameni urmează, din instict, lideri mai puternici decât ei înșiși. Oamenii nu urmează alți oameni fără motiv. Urmează persoane al căror stil de conducere impune respect. Adepții sunt atrași de oamenii care sunt lideri mai buni decât ei înșiși.

8. Legea Intuiției – Liderii evaluează toate situațiile cu o înclinație de conducere. Leadership-ul depinde de mai multe lucruri decât de fapte. Liderii observă tendințe, resurse și probleme, precum și posibilitatea de a “citi” oamenii. Legea intuiției se bazează pe fapte alături de instinct și alte elemente necorporale. Un lider trebuie să înțeleagă situația și să știe instinctiv ce decizie să ia. Leadership-ul este mai mult artă decât știință.

9. Legea Magnetismului – Atragi oameni care se aseamănă cu tine. Liderii sunt mereu în cautare de oameni buni. Țn cele mai multe situații, atragi oameni care posedă aceleași calități ca tine. Cu cât ești un lider mai bun, cu atât vei atrage lideri mai buni.

10. Legea Conectivității – Liderii ating întâi o inimă înainte de a cere o mână de ajutor. Liderii eficienți știu că mai întâi trebuie să atingă inimile oamenilor înainte de a le cere o mână de ajutor. Inima vine înaintea mâinii. Oamenilor nu le pasă cât de mult te cunosc, până când nu știu cât de mult îți pasă. Pentru a vă conecta cu oamenii dintr-un grup trebuie să relaționezi cu ei individual.  Este responsbilitatea liderului de a iniția conexiunea cu oamenii.

11. Legea Cercului Intern – Potențialul unui lider este determinat de oamenii apropiați de el. Toți marii lideri au un cerc de prieteni foarte puternic.

12. Legea Delegării – Numai liderii siguri pe ei pot da puterea altora. Capacitatea oamenilor de a realiza obiectivele este determinată de capacitatea liderului de a delega.

13. Legea Multiplicării – Este nevoie de un lider pentru a crește un alt lider. Mai mult de patru din cinci liderii pe care îi veți întâlni vreodată s-au dezvoltat datorită impactului pe care l-au avut alți lideri asupra lor. Oamenii nu pot să îi învețe pe alții ceea ce ei nu știu. Potențialul unei organizații depinde de creșterea leadership-ului, a capacității de conducere.

14. Legea Încrederii – Oamenii urmează liderul, apoi viziunea. Liderul are visul, iar apoi îl au și oamenii. Oamenii urmează liderul și apoi visul. Oamenii nu urmează anumite cauze bune. Urmează lideri care promovează aceste cauze.

15. Legea Victoriei – Liderii găsesc întotdeauna o cale pentru a câștiga. Liderii cred că orice mai puțin de succesul este inacceptabil. Nu au nici un Plan B, din acest motiv continuă să lupte.

16. Legea Impulsului- Avântul/Impulsul este cel mai bun prieten al unui lider. Nu poți pilota o navă care nu avansează. Este nevoie de un lider pentru a crea impuls. Adepții îl prind din urmă. Iar managerii au posibilitatea de a-l duce mai departe odată ce a început. Crearea acestuia necesită o persoană care să motiveze oamenii din jurul lui, nu cineva care trebuie să fie motivat. Începutul este ca o luptă, dar odată ce ați început, puteți cu adevarăt să faceți lucruri uimitoare.

17. Legea Priorităților – Liderii înțeleg că orice activitate duce la realizarea obiectivelor. Aplicați principiul lui Pareto, dacă vă concentrați atenția asupra activitățile ce însumează primi 20 la sută în termeni de importanță, veți avea peste 80 la sută din totalul profitului. În calitate de lider, trebuie să-ți petreci cea mai mare parte a timpului de lucru în domeniile în care poți influența cel mai mult.

18. Legea Sacrificiului – Un lider trebuie să renunțe la multe lucruri pentru a ajunge mai sus. Sacrificiul este o constantă în leadership. “Când vei deveni un lider, îți vei pierde dreptul de a gândi pentru tine.” – Gerald Brooks

19. Legea Momentului Oportun – A conduce este la fel de important că a ști ce să faci și unde să ajungi. Numai acțiunea potrivită la timpul potrivit îți va aduce succes. În cazul în care un lider nu inspira tărie de caracter în mod repetat, chiar și față de lucrurile mici, oamenii încep să creadă că au făcut o alegere proastă să îl urmeze.

20. Legea Creșterii Explozive – Pentru a crea valoare adăugată, aduci adepți – pentru a multiplica valoarea, aduci lideri. Cheia creșterii economice este leadership-ul. “Este de datoria mea de a construi oameni care vor construi compania.” – John Schnatter. Pentru a ajunge la cel mai înalt nivel, va trebui să dezvolți lideri de lideri.

21. Legea Moștenirii – Adevărata valoare a unui lider este măsurată prin oamenii ce îl succed. La fel ca și in sport, un antrenor are nevoie de o echipă de jucători buni pentru a câștiga, o organizație are nevoie de o echipă de lideri pentru a reuși. Moștenirea este creată doar atunci când o persoană își pune organizația în poziția de a face lucruri mari fără el.

Exit mobile version