44% mai puțină profitabilitate când echipele sunt gestionate de un lider ineficient

0
sursa foto: leaders.ro

“Fiecare companie ar trebui să observe şi să analizeze câți membrii ai echipelor conduse de diferiți manageri au concedii pe motiv de boală sau mai puțin timp petrecut la birou şi să coreleze cu gradul de inițiativă şi implicare a echipelor respective. Cei mai mulți angajați nu demisionează din cauza companiilor, ci din cauza superiorilor direcți.“, susține Jim Bagnola pentru a sublinia importanța alegerii şi construirii unor echipe puternice, dar şi asigurarea unui leadership eficient. Rezultatele studiilor recente spun că echipele prost gestionate sunt cu 50% mai puțin productive şi cu 44% mai puțin profitabile. De asemenea, spun că membrii unei echipe sau angajații care lucrează pentru un superior care nu este plăcut au o tensiune arterială mai mare şi o probabilitate cu 33% mai mare de a face infarct.

Ce reduce gradul de energie al echipelor? Care este cea mai bună modalitate de creştere a implicării şi inițiativei unei echipe? Elementele unui leadership de echipă autentic; Cum câştigi credibilitate şi influență în acelaşi timp cu gestionarea unui conflict? Cunoşti stadiul de dezvoltare în care se află echipa ta? Care sunt schimbările care trebuie realizate pentru a creşte nivelul de productivitate al echipei? La astfel de întrebări și probleme răspunde Jim Bagnola și lista organizațiilor internaționale care au apelat la sfaturile lui arată cât de serioasă poate deveni o astfel de problemă pentru sănătatea unei echipe. NASA, NATO, U.S. Department of Defense, Secret Service, Shell Oil Company, Philips Electronics, Motorola, 3M, General Motors, Siemens şi mulți alții au fost clienții lui Bagnola de-a lungul anilor.

Iolanda Balaș Soter – atleta care a inventat recordul de recorduri mondiale

2
sursa: sport.ro

Primii pași în sport i-a făcut în Timișoara, “orașul care e mai aproape de Viena decât Bucureștiul de Istanbul”, după cum spune dumneaei. “Era o modă să facem sport și chiar așa am început: cu baschet și volei în echipa liceului”. Iolanda Balaș și-a ales ca destin atletismul, după ce niște vecini i-au arătat un film cu sprinterul american Jesse Owen făcând istorie la Jocurile Olimpice din 1936. Având deja un lider care să o inspire și valorificând la timp pasiunea pe care o avea pentru atletism, Iolanda Balaș s-a transferat la Clubul Sportiv Steaua împreună cu echipa sa, unde a început antrenamentele pentru competițiile mondiale și olimpice.

Prima înfrângere
În iulie 1956, la București, atleta a doborât pentru prima dată recordul mondial la săritura în înălțime, crescându-l cu 1 cm, dar în același an a fost învinsa de rivala sa de origine americană, Mildred McDaniel, aceasta reușind la rândul ei să stabilească un record mondial și olimpic. Înfrângerea a fost cu atât mai dureroasă cu cât, la venirea în țară, a fost acuzată că și-a vândut medalia învingătoarei Mildred. Atleta a povestit acest capitol din viață, retrăind parcă aceeași mâhnire pe care a simțit-o in urma cu 55 de ani.

Revanșa Iolandei
După acest episod, Iolanda Balas a devenit un alt om. A hotărât să ridice atletismul la un nivel mult mai înalt, nu câștigând medalii, ci doborând recorduri. După înfrângerea suferită în 1956 a desenat în caietul de antrenament, folosind o monedă de un ban, cercurile olimpice, iar dedesubt a scris: “Revanșă România”. A dat dovadă de perseverențăa și pasiune, antrenându-se la cote de peste 2000 de metri, pentru a putea face față efortului fizic la care era supusă în timpul concursurilor. În perioada  următoare a început doborârea de recorduri mondiale. 14 la număr.

sursa: Getty Image

Un moment memorabil din cariera Iolandei Balaș a fost cel din anul 1961 când, la concursul desfășurat în Bulgaria, atleta a reușit să-și învingă propriul record de 1,78m. Competiția nu s-a dat între atleta noastră și celelalte concurente, ci a constat, de fapt, în a se întrece pe sine însăși. A ridicat ștacheta de la 1,78 până a reușit să ajungă la performanța de 1,91. “Pe mine nu mă interesa medalia, vizam recordul!“. S-a retras în 1967 în urma unei probleme de sănătate pe care a avut-o la tendonul ahilian. A ales totuși să rămână în sport, în comisia metodică de arbitraj, iar în 1988 a fost aleasă presedinta Federației Române de Atletism, funcție pe care a deținut-o până în 2005.

sursa foto: Agerpress

Iolanda Balas Soter este o sportivă care a făcut performanță prin cele 14 recorduri mondiale doborâte, dar și o atletă a cărei pasiune a inspirat alți sportivi. Gabi Szabo si Constantina Diță Tomescu sunt doar două dintre atletele care au avut-o ca model în viață și în carierele lor sportive. Iolanda Balaș Soter rămâne în istoria atletismului nu ca sportiva care a câștigat peste 140 de concursuri consecutive, ci ca sportiva care a inventat recordul de recorduri mondiale.

LEADERS pune tinerii la treabă în acceleratorul de experiențe!

0
Intră în acceleratorul pentru viața reală, un concept revoluționar în leadership.

Tinerilor li se cere experiență la angajare. Dar experiența se dobândește dacă ești angajat. LEADERS rezolvă acest paradox și lansează acceleratorul de experiențe, un concept revoluționar în educație leadership, în care 30 de participanți vor fi puși în situații reale de viață, timp de 6 luni, și vor dobândi competențe și abilități necesare pe piața muncii.

Un studiu din anul 2013 arată că 41% dintre studenții care abandonează facultatea o fac pentru că și-au ales greșit specializarea. Iar Strategia Națională pentru Dezvoltarea României 2013-2020 menționează faptul că programa de învățământ acoperă noțiuni teoretice vaste, dar nu oferă orientare vocațională/profesională și nici competențe adaptate cerințelor pieței muncii.

În programul LEADERS Experience, participanții au ocazia să descopere la ce sunt buni cu adevărat, ce talente și abilități au și să le pună în practică în situații concrete de viață: conduc afaceri pentru o zi sau au responsabilitatea unui proiect social real.

Adelina Maria, director de strategie LEADERS

Ne interesează ca cei 30 de tineri care vor fi acceptați în programul LEADERS Experience – accelerator pentru viața reală, să treacă de formalismul unui CV și să dezvolte, concret, competențe ce-i vor ajuta pe viitor. Pentru aceasta, vor fi puși în situații reale de business, vor lucra cu bani adevărați, clienți adevărați, target-uri adevărate; vor contribui, concret, la un proiect social ales de ei, încercând să schimbe lucrurile în societate; vor primi feedback imediat, astfel că vor desprinde și deprinde lecțiile care se impun imediat; le va fi monitorizat progresul pe o perioadă de 6 luni și vor intra într-o comunitate ce le va oferi oamenii și resursele necesare pentru a-și pune în practică visurile”, explică Adelina Maria, Strategic Director Fundația LEADERS.

Metodele de învățare sunt completate de inspirație de la lideri în domenii foarte diverse: Tibi Ușeriu – ultramaratonist, Cristina Bâtlan – fondatoare Musette și Florian Colceag – antrenorul de genii; mentorat și acces în comunitatea LEADERS care pune la dispoziție resurse și îndrumare pe termen lung. Credem foarte mult că atingere potențialului implică timp și efort susținut și căutăm oamenii care au aceeași viziune, dorință de implicare și responsabilitate.

Tiberiu Ușeriu, omul care și-a depășit limitele, este unul dintre invitații inspiraționali de la LEADERS Experience.

Pentru a acoperi costul programului Experience, tinerii sunt încurajați să se implice în proiecte de impact și să-ți susțină astfel educația. Costul real al programului Experience este de 1500 de euro. Jumătate din sumă este susținută de sponsorii noștri, iar pentru acoperirea celor 750 de euro, oferim mai multe variante de finanțare. Una dintre ele este progamul work&learn „I work for my education”, în care participanții selectați muncesc o perioadă determinată la unul dintre partenerii noștri (companii, organizarea unor evenimente de anvergură) și valoarea muncii lor se transformă în bani pentru a-și plăti participarea. Mai multe detalii, pe www.leaders.ro/experience.

Felix Pătrășcanu și cheia succesului: comunicare și delegare

0
sursa foto: business24.ro

A vrut să devină judecător, dar în anul 1994 a început să lucreze la firma de curierat Cargus. A avansat de la functia de curier până la cea de director de operațiuni, urmându-și, în primul rând, pasiunea și abia apoi profitul. În perioada în care a lucrat la Cargus, a întâlnit oamenii care i-au deschis orizontul și care i-au insuflat gustul pentru afaceri. În anul 1998, s-a asociat cu prietenii săi din copilarie, frații Adrian și Mihai Neculai și au pus bazele firmei FAN Courier. Aceasta a ajuns în prezent la o cifră de afaceri de peste 44 milioane de euro, fiind liderul pieței de curierat cu o cotă de 24%.

“Oriunde, cu plăcere” 

Felix Pătrăscanu spune că totul pornește de la atitudine și comunicare: “Comunicarea este vitală în cadrul unei companii. Aceasta începe de la portar și se termină la cel mai important angajat, iar firma se dezvoltă prin curieri care iau cel mai important feedback, cel de la clienți, și îl transmit până la noi.” Delegarea nu a fost, însă, punctul pe care Felix Pătrășcanu a pus accentul la început. După 3 ani în care s-a ocupat singur de firmă, entuziasmul de a avea o afacere proprie a scăzut, iar problemele nu au încetat să apară.

În anul 2000, un ordin al Autorităţii Naționale de Reglementare în Comunicații impunea ca firmele de curierat să plătească, anual, 100.000 de dolari pentru monitorizare și supraveghere. La asta s-au adăugat și pierderile constante pe care le aveau în aceea perioadă. A fost momentul in care cei doi frați au renunțat la business-urile lor și s-au dedicat în totalitate proiectului FAN Curier. Tot atunci, Felix Pătrășcanu a început să folosescă delegarea. Oamenii din cadrul firmei au fost lăsati să ia decizii și să capete încredere în ei, motto-ul de la acea vreme fiind “prin angajați către clienți”.

Gândirea strategică, multă dedicare și investiții consistente an de an au contribuit în egală măsură la construirea a ceea ce este FAN Courier astăzi: o companie solidă, stimată și recunoscută ca cel mai important furnizor de servicii de curierat din România. “Oriunde cu plăcere” a ieșit din sfera unui simplu motto al firmei de curierat, fiind acum strategia care stă la baza oricărei decizii luate în firmă.

Radu Gologan, matematician: “Practica este o prelungire a gândirii.”

0
sursa foto: jurnalistii.ro

Fundația LEADERS: Ce înseamnă pentru dumneavoastră educația?

Radu Gologan: Educația este modalitatea prin care informația acumulată de-a lungul secolelor, de-a lungul mileniilor existenței omenești, se transmite generației urmatoare. Percep educația ca o chestiune foarte serioasă și total neformală și poate ar fi bine să ne aplecăm puțin peste ceea ce s-a schimbat în ultimele decenii. Materialul care e de educat, adică copiii, tineretul, și-a schimbat complet modul de abordare, probabil că s-a întamplat chiar o schimbare genetică într-un anumit sens, și el percepe altfel educatia, o realizează altfel, dorește altceva. Însă cei care oferă educația, cei care prestează, ca să spunem așa, actul de educație, au rămas încremeniți într-un model vechi și probabil că următorul pas va fi acela în care educatorii vor trebui să își schimbe modul de acțiune.

Fundația LEADERS: Cum vedeți leadershipul?

Radu Gologan: Ar fi tehnica, știința conducerii, modul de a conduce, modul de a aduna oamenii pentru un anumit crez și a-i face să mearga pe o anumită direcție. Cred că aici puțin, din ce văd, poate că eu sunt puțin de modă mai veche, se exagerează și foarte mulți din oamenii care nu au nicio legătură cu pregătirea intelectuală au început să se considere specialiști în leadership de nu știu ce fel.

Fundația LEADERS: Care credeți că sunt problemele din educația actuală?

Radu Gologan: Principala problemă este o mega problemă, o meta problemă, o problemă a societății umane în general în lume. Probabil datorită modului în care informația este transmisă în ultimii 20 de ani, anume calculatoare, televiziune, presă și așa mai departe, modul de percepere, de formare a gândirii copilului de mic, felul în care gândirea lui învață să primească această informație s-a schimbat, asta a făcut ca el să se apere, să aibă un gest de apărare, pentru că informația vine din foarte multe locuri și atunci nu o mai acceptă decât pe cea care i se pare că instinctul lui spune că este chiar utilă și imediat aplicabilă. Ori școala trebuie să folosească acest lucru, să folosească aceasta dezvoltare a copilului și să îi adauge ceea ce nu îi poate da instinctual. Școala trebuie să facă acest pas, să îl învețe să judece. Școala trebuie îmbinată cu practica, dar nu neapărat acea practică care să te facă pe tine util mai departe, deci la practică tu nu înveți să demontezi roți și să faci motoare că vei fi util. Practica trebuie să fie o aplicație a teoriei, să o ințelegi, practica trebuie să fie o prelungire a gândirii de fapt.

Fundația LEADERS: Cum reusiti să îmbinați multele activități pe care le faceți?


Radu Gologan
: Nu prea mai pot. A ajuns deja să fie plin, este greu, nu neapărat prin faptul că trebuie să alerg de colo-colo și să fiu tot timpul încărcat cu partea administrativă, dar vorbind de partea administrativă, foarte greu un matematician reușește să facă față unor activități administrative, pentru că el nu este format pentru așa ceva. Să zicem că eu fac parte din micul procent de matematicieni care acceptă și o viață să zicem,  socială, implicare în comunitate, dar nici mie nu îmi place, nu imi plac hârtiile, nu înțeleg rostul semnăturilor și tabelelor pentru tot felul de acțiuni care sunt banale. Cel mai simplu este la curs. La curs știi ce trebuie să faci, singura problema este că nivelul studentilor, nu neapărat al studenților care poate sunt mai deștepți decât acum 20 de ani, vezi că interesul lor pentru materia respectivă scade, îi mai ții doar încercând să faci ceva altfel, să le spui povești, să legi diverse părți ale matematicii cu viața, cu computerele, cu sateliții, cu fractalii, asta trebuie, cu asta îi atragi.

Un exemplu: anul trecut, m-a lăsat cineva să țin ora la clasa a IX-a în locul profesoarei respective, o lecție de geometrie în care se preda teorema sinusului și am zis să începem cu o poveste despre GPS, ce este GPS-ul, cum funcționează. Clasa era o clasă obișnuită nu cu copii foarte buni, nu olimpici la matematică, nu străluceau la matematică, era clar că dacă le spuneai asta e teorema sinusurilor, asta e formula și gata, li se părea ceva arid și nu îi interesa. Dar am început discuția despre GPS, aproape toată clasa știa ce înseamnă initialele gps, știau câți sateliți sunt pentru o poziționare, aveau anumite idei despre cum procedează și atunci, automat, când a fost vorba despre o teoremă de tipul teoremei  sinusurilor care măsoară unghiuri și o latură, automat a părut ceva interesant. Deci au participat la lecție.

Fundația LEADERS: Cum credeți că ați reușit să vă faceți urmat de-a lungul carierei?


Radu Gologan
: Urmat in ce sens? Să fiu exemplu? Păi și eu fac același lucru pe care l-am învățat, și eu îi urmez pe profesorii mei, până la urmă. În principal, pe profesorul meu de matematică din liceu îmi dau seama că îl copiez în anumite privințe, câțiva dintre profesorii mei din facultate, câțiva dintre oamenii importanți și intelectuali speciali pe care i-am cunoscut, îi copiezi, fără să vrei uneori.  Probabil și alții dacă admiră sau dacă consideră că ceva e interesant din ceea ce spun eu sau fac eu, probabil că, în viață, mă vor copia.

Comunic, deci exist!

0

Jacques Seguela, cunoscutul “fiu al publicității” franceze a secolului XX, reinventează definiția comunicării și a publicității, pornind de la premisa că arta unui bun comunicator constă în reușita de a nu lăsa un spațiu la fel cum l-a găsit când a intrat.

Indiferent dacă ești jurnalist, pictor, politician sau lider trebuie să fii cel care schimbă. Marfa ta va fi noutatea, iar materia prima va fi ideea. Scopul tuturor este într-un final acelasi: să ne facem înțeleși cât mai bine cu putință și să reușim să ne prezentăm pe noi înșine ca și cum am dori să vindem ceva irezistibil de cumpărat.

Folosindu-se de jocuri de cuvinte și trucuri publicitare, Jacques Seguela ne dezvăluie în cartea “Un fiu al publicității” de la strategiile unei campanii politice de amploare la reclame pentru detergent, toate sub același scop: să ne învețe să comunicăm și să înțelegem publicitatea și rolul ei.

“Omul este creația dorinței, nu a nevoii!”, spune convins Seguela. De ce crede cu tărie acest lucru?

În secolul trecut, construirea unei flote în Japonia nu era o necesitate, dar era dorința împăratului Țării Soarelui Răsare, ce nu suporta ideile apuse ale celor care îl inconjurau, aspirând ca imperiul său să stăpânească viitorul. Douăzeci de ani mai târziu, prin încăpățânarea unui singur om, Japonia devenea una dintre cele mai mari puteri maritime ale lumii. Viziunea liderului despre viitor și puterea dorinței de a crea nu au avut ca sursă nevoia, dar au fost pionii principali de pe tărâmul transformării și inovației.

Împărțită în 14 “spoturi” despre publicitate, cartea reprezintă pentru autor ancora din oceanul efervescent al senzaționalului. Fără a exagera percepția sa asupra publicității, Seguela ne arată că în discuțiile cu presedinți de state, directori de companii sau amici din copilărie, cu toții suntem “victimele” publicității mediului în care trăim.

Asemănând liderul cu un publicitar, Seguel spune că vremurile de criză vor fi depășite cu succes doar prin cuvintele potrivite adresate oamenilor conștienți de faptul că pasiunea domină rațiunea, iar intuiția reglează reflecția. Autorul îi mai îndeamnă pe lideri să uite de era clasicului și să creeze era oamenilor care iau decizii înțelepte, oameni capabili să comunice, să înțelegă și să transforme prezentul în reclama viitorului.

Curajul înseamnă miză importantă și risc asumat

0

Care este diferența între curaj politic și sinucidere politică? De câte ori ai auzit directori generali care spun că vor manageri care au coloană vertebrală? Sau care au o voce în organizație? Sau de câte ori nu ți-ai dorit să ai curajul să spui ceea ce gândești, de fapt, într-o ședință sau unui manager anume?

Un manager nou promovat care refuză să implementeze un proiect care nu este în linie cu obiectivele si principiile agreate la început, un director operațional care a urgentat executarea unui proiect, luptându-se cu un consiliu de administrație rezistent la schimbare și la a disponibiliza sume mari de bani, un director de divizie care “rupe pisica în două” și pune pe masă tot ceea ce fusese agreat și nerespectat într-o alianță strategică, un CEO care confruntă CEO-ul grupului pentru presiunea pe care o pune pentru atingerea rezultatelor. Ce au toate aceste acțiuni in comun? Curajul.

Curaj – “puterea sufletească care ne face să înfruntăm pericolele”, “energie stăruitoare” sau “îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor” (DEX). Poate părea că scriu despre eroi precum Avram Iancu sau Horea, Cloșca și Crișan care, instinctiv, spontan si împotriva tuturor așteptărilor, iau poziție și acționeaza ferm în direcția dreptății. Desigur, curajul este uneori o chestiune de viață și moarte. Mă gândesc aici la pompieri, polițiști, piloți care își riscă viața frecvent. Însă curajul din mediul de afaceri este mai puțin impulsiv. În mediul de afaceri, acțiunile curajoase, îndrăznețe sunt, mai degrabă, asumări de riscuri calculate. Acei oameni care ajung lideri foarte buni au o disponibilitate mare de a-și asuma miscări îndrăznețe, având alianțe care să sprijine acțiunile lor, având o pozitie consolidată – evitând astfel suicidul politic – prin pregătire anterioară. Curajul în business nu este o caracteristică înnăscută a unui lider vizionar, cât mai degrabă un comportamant învățat în procese din ce în ce mai eficiente de luare a deciziilor.

Antrenând executivi pentru a căpăta o voce fermă și respectată în interiorul organizațiilor sau pentru a-și dezvolta asumarea de riscuri în mediul profesional, sunt profund recunoscătoare pentru drumul parcurs împreună, dar și pentru că m-au ales să fiu martorul trecerii prin câteva etape importante – de la setarea obiectivelor și pe parcurs asumarea și clarificarea lor, punctul critic în care fie faci ceva diferit, fie lași lucrurile așa cum sunt, cântărirea și asumarea riscurilor, găsirea momentului potrivit, dar și dezvoltarea planurilor de rezervă.

Propun câteva întrebări care te pot acompania atunci când o abordare curajoasă, îndrăzneață este ceea ce ai nevoie într-o anumită perioadă a vieții tale sau o situație specifică.

  • Cum arată succesul în aceasta situatie de risc? Este realizabil?
  • Dacă obiectivul meu prioritar este unul organizațional, este aliniat cu valorile și principiile mele/sau ale echipei mele?
  • Dacă obiectivul meu prioritar este unul personal, derivă el din ambițiile mele de carieră sau din dorința de a contribui la un bine mai mare?
  • Dacă îmi pot atinge obiectivul prioritar, care este cel secundar?

Deși succesul unei decizii poate fi greu de estimat, uneori poate să te ajute să ai în minte obiectivul tău personal, pe termen lung. O astfel de situație am întâlnit-o antrenând un manager care a ales să lucreze cu mine în rolul de coach pentru a lua o decizie importantă pentru cariera sa.

În firma în care lucra de peste 6 ani, avea o reputație de “om cu care se lucrează greu”, deși el ca angajat era un bun profesionist, centrat pe rezultate. Cei din echipa îl „bârfeau” periodic în fața șefilor, dar managerul nu spunea nimic, din teama de a nu fi și mai tare catalogat ca “om dificil” – alegerea lui era de a munci din ce în ce mai sârguincios. Până la un moment când și-a dat seama că nu mai poate continua așa. Nu acesta este profesionistul care vrea el să devină. O modalitate diferită a fost de a confrunta jocurile de manipulare ale colegilor săi, dezvoltând totodată relații de încredere cu câțiva actori-cheie în organizația respectivă. Și a pornit ferm și îndrăzneț pe drumul către obiectivul său principal și prioritar – să ocupe o poziție înaltă în organizația respectivă pentru care simțea că este pregătit.

  • Cât de important pentru tine este să-ți atingi obiectivele?
  • Dacă nu faci nimic și lași lucrurile așa cum sunt, cum va afecta acest lucru compania?
  • Cariera ta va fi afectată?
  • Vei mai putea să te privești în oglindă?
  • Situația aceasta cere acțiuni imediate, curajoase sau ceva mai nuanțate și mai puțin riscante?

Un “mușchi” fin care poate fi antrenat aici este cel al conștientizării situațiilor critice, cu presiune și stres mare in care posibilitatea de a avea un comportament deraiant este foarte mare. Curaj în business nu înseamnă irosirea capitalului politic pe lucruri de importanță mică.

Foarte frecvent oamenii gândesc că puterea în organizații este legată de poziția ocupată în organigramă. În încercarea de a-i mulțumi pe cei de deasupra sa, mulți oameni aleg să nu își asume un punct de vedere sau o opinie fermă și clară. În realitate însă, cei din vârful piramidei investesc cu putere pe cei de care depinde îndeplinirea obiectivelor sau mandatului lor: fie pentru că îi respectă, fie pentru sfaturile pe care le primesc de la ei, fie pentru prietenie, apreciere sau afiliere la aceeași comunitate. Văzută astfel, puterea într-o organizație este și în responsabilitatea noastră. Stabilind relații, alianțe strategice care să îți consolideze încrederea în tine și care îți pot crea siguranța pentru a face miscări îndrăznețe.

Cântărirea și asumarea riscurilor este o etapă în care s-ar putea să ai nevoie de răspunsuri sincere la câteva întrebări:

  • Cine este cel mai probabil să câștige?
  • Cine este cel mai probabil să piardă?
  • Care sunt șansele ca reputația mea să fie serios afectată dacă merg mai departe?
  • Respectul cui îl voi pierde și al cui îl voi castiga dacă o fac?
  • Care este impactul pe care îl va avea acțiunea mea asupra altora?Desmond Tutu scria foarte frumos despre lideri “Liderul adevărat știe când să facă concesii, când să facă compromisuri, când să folosească arta de a pierde bătălia doar pentru a câștiga războiul”.Acțiunile curajoase, îndrăznețe în lumea de afaceri sunt în mare parte consultative. Adevăratele urgențe sunt rare. Cei care acționează îndrăzneț în medii organizaționale au un instinct bine dezvoltat al oportunității. “Citesc” situațiile rapid, dar nu sunt nesăbuiți. Dacă simt contextul că nu este pregătit pentru un asalt frontal sau pot întâmpina rezistență foarte mare, se dau un pas în spate, reflectează, iau in considerare altă rută sau altă dată. Sau continuă să adune resurse.
    Situațiile cu miză mare, încărcate de risc, înseamnă o ieșire din zona de confort: să fii așa cum nu ai mai fost, să gândești așa cum nu ai mai gândit, să acționezi așa cum nu ai mai acționat. Cu cât ai mai bine dezvoltate planurile de rezervă, cu atât crește probabilitatea de a-ți atinge obiectivul principal și secundar.

 

De ce avem nevoie de terenuri de antrenament

0
sursă foto: Fundația LEADERS

Imaginează-ți o echipă de fotbal care se așteaptă să aibă succes în condițiile în care jucătorii ei participă doar la meciuri. Ce fel de rezultate vor obține? Imaginează-ți o trupă de teatru care pune în scenă o piesă fără să repete în avans și care își dorește o stagiune cu casa plină la fiecare specatcol. Cum credeți că se vor descurca? Sau o orchestră care se prezintă la concerte fără a repeta în avans? Cum credeți ca ar cânta împreună?

Cu toate acestea, în mediul organizațional, exact asta se așteaptă de la echipe și de la angajați: să reușească într-un mediu din ce în ce mai complex și mai dinamic, fără repetiție. Fără practică nu există învățare. Avem nevoie de săli de repetiție și terenuri de practică și în mediul organizațional.

Imaginează-ți o echipă de proiect care a repetat, a simulat procesul de lucru pe care îl vor face împreună. Ce fel de rezultate credeți că va obține acea echipa în proiectul real pe care îl au de făcut? Ideea terenurilor de practică vine de la un lucru simplu: este foarte greu să înveți ceva nou fără oportunitatea de a pune în practică. În mediul organizațional actual, atunci când vorbim despre învățare, prima imagine care ne vine în minte este cea a unei săli de curs și un trainer. De preferință, unul bun, care a fost în business. Însă sala de curs aduce cu sine foarte mult din spiritul scolastic, sala de curs nu evocă foarte mult din spiritul învățării – mă refer aici la învățarea care ne schimbă, ne aduce comportamente noi, nu doar acumulare de informație. Sala de curs aduce multă pasivitate în procesul de învățare, focusul este pe a asculta și a gândi, nu pe a face.

Pentru mulți dintre noi, imaginea sălii de curs, aduce cu sine și bagajul emoțional trăit în școală, conștient sau inconștient, unde de cele mai multe ori eram valorizați și notați cu note bune, doar dacă aveam răspunsurile pe care profesorul dorea să le audă sau să le creadea posibile, dacă evitam greșelile într-un fel sau altul sau dacă stăteam cuminți, în banca noastră în timpul orelor. Învățarea reală, cea care ne transformă, este definită prin încercarea de idei noi, prin experimentarea de comportamente noi, inedite, greșeli cât mai multe, în scopul perfecționării. Terenurile de antrenament, sălile de repetiții, oferă acest tip de mediu: oameni care experimenteaza în mod activ ceea ce vor să învețe. Fac greșeli, se opresc, reflectează, încearcă din nou într-un mod nou, vorbesc despre ce merge și ce nu merge, își dezvoltă treptat o capacitate sporită de a performa, de a dezvolta măiestria personală.

Crearea de terenuri de practica si stabilirea unei ritmicități de practică este o strategie de succes în învățarea reală, învățarea care ne schimbă.

Dacă ai până în 25 de ani și ești în căutarea unui “teren de practică”, intră în acceleratorul de experiențe, cea mai bună repetiție pentru viața reală. Mai multe informații găsești aici

 

Dincolo de CV: Jaak Mikkel, CEO Coca-Cola HBC, și rețeta propriului succes

0
sursa foto: Business Magazin

1. Bun-simț. Nimic nu înlocuiește această calitate, oricine ai fi și oriunde ai ajunge.

2. Petrece timp cu oamenii. Creează încredere. Nimic nu poate înlocui relațiile directe, chiar dacă trăim în era digitală. Mi-ar plăcea să am mai mult timp să merg pe teren, să am contact cu realitatea la firul ierbii.

3. Familie. Înseamnă echilibru și forță.

4. Împinge limita, riscă! E normal să-ți dorești mai mult.

5. Atitudine și potențial.

6. Ia decizii calm.

7. Fii mereu curios, păstrează vie dorința de a învăța. Întreabă de ce așa și nu altfel.

8. Pasiune. Mai bine nu mai faci decât să te faci că faci.

9. Pune oamenii mai presus de orice. Oamenii întâi, rezultatele și target-urile – după.

10. Nu-ți fie teamă de eșec. Încearcă, greșește, învață!

11. Ascultă! E mult mai important decât să vorbești.

12. Spune ceea ce gândești. E important să ai simțul dreptății dezvoltat.

13. Gândește-te mereu la ce lași în urmă, care e moștenirea ta.

Cunoaște-ți modelele la LEADERS Explore pentru studenți!

0

La LEADERS, inspirația vine cu nume și prenume la sesiunea de primăvară a programului LEADERS Explore pentru studenți. Vino să cunoști lideri de necontestat și vârfuri în domeniile lor.

Mihai Constantinescu – directorul Festivalului Internațional “George Enescu”, Iulian Stanciu – CEO eMAG, Florin Talpeș – fondator Bitdefender, dr. Ștefan Florian, director Clinica de Neurochirurgie Cluj și omul de afaceri Marcelus Suciu, patron Marty, sunt invitații care își vor spune povestea în fața tinerilor din Cluj și din București. Afli chiar de la ei care sunt valorile care i-au ajutat să reușească, dacă au avut momente de cumpănă și cum au învățat să le depășească.

LEADERS Explore pentru studenți este, în primul rând, despre tine. În cele patru zile de training, descoperi cine ești, ce ți se potrivește, de ce abilități și competențe dispui pentru a-ți împlini visurile. Cu ajutorul a trei instrumente psihometrice, vei benficia de un screening al personalității, vei putea discuta cu specialiști în HR un plan de carieră și, la final, vei primi certificarea Explore, primul nivel în leadership. Cele două sesiuni ale programului, de primăvară și de toamnă, se desfășoară în universități din București, Cluj și Timișoara.

Înscrie-te acum pe www.leaders.ro/student și vei intra într-un program în care te vei cunoaște și vei cunoaște modele autentice.

LEADERS Explore este un program al Fundației LEADERS, un accelerator de experiențe și inspirație prin care declanșăm potențialul tinerilor și formăm lideri responsabili și vizionari, începând cu anul 2000. Fundația LEADERS este o organizație care susține oamenii cu valori și principii și ne dorim ca prin programele noastre, Explore, Experience și Challenge, să desăvârșim procesul de formare a liderilor.