La câteva secunde distanță de întrebarea „cu ce te ocupi”, Adelina ți-a explicat deja cum funcționează, din punct de vedere economic, petrolul și gazele, chimicalele și fertilizantele, community finance și commodities și cum influențează circumstanța politică macronutrienții din sol. Ea nu ascultă știrile doar pentru că este dimineață și își bea cafeaua. Ea le corelează automat cu ce se va întâmpla la jobul ei în ziua respectivă, unde ocupă funcția de Vice President, Structured Commodities Finance în ING Amsterdam.
Pe tot parcursul unei discuții cu ea rămâi surprins de naturalețea cu care îți poate explica conceptele complicate, făcând comparații simple „De exemplu în banane ai mult potasiu. Potasiul este o sare, care vine dintr-o mină, și în toate suplimentele de macronutrienți ai unei bucăți de pământ există un balans ideal între nitrogen, fosfat, potasiu, care sunt macronutrienți. Fiecare bucată de pământ, pe măsură ce este cultivată, își pierde din resursele esențiale. Fertilizantele chimice sunt extrase din zone bogate în resurse, cum ar fi Rusia sau Canada, și sunt procesate și redistribuite către fermierii din toată lumea ca să își suplinească balansul minim al nutrienților în sol.”. La sfârșit nu ești doar impresionat de simplitatea explicației, dar te simți și un pic mai deștept.
Mi se părea că dacă ești disciplinat, îți faci temele, vei deveni inevitabil bun
Și Adelina știe că este foarte deșteaptă. Dar nu este nici modestă, nici arogantă. Este obișnuită să fie remarcată în toate mediile de educație formală și informală parcurse, dar este obișnuită și cu o disciplină care a ajutat-o să performeze în toate domeniile abordate. Deși jobul pe care îl are acum este foarte specific, traseul ei nu a avut un singur focus. A început cu arte plastice, inclusiv design vestimentar, apoi s-a orientat, la sugestia părinților, către matematică. Deși nu simțea că este pasionată de asta, a ajuns la olimpiade naționale și balcaniadă. „Mi se părea că dacă ești disciplinat, îți faci temele, vei deveni inevitabil bun. Trebuie să ai și un pic de noroc, iar asta e valabil pentru orice”.
Matematica a apropiat-o pe Adelina de oameni. Atunci când uneori făcea contestații pentru o diferență de locul II vs locul I, observa că acele 0,5 puncte nu sunt doar un calcul, ci o dezbatere care ține mai mult de caractere, abordare și atitudine. A simțit că subiectivitatea oamenilor i-a dat o mare lecție și a început să se educe mai mult în zona de psihologie, economie și limbi străine. A început să călătorească mult cu burse, iar la facultate a ales Finanțe Bănci pentru că își dorea „să combine numerele cu oamenii”.
În bursele Erasmus poți să înveți mult sau să te distrezi, dar nu ambele? Ea a petrecut și a profitat de viața socială din Spania, făcându-și prieteni pe viață, în timp ce a adunat 90 de credite (necesarul era de 60), a fost recrutată de un profesor de piețe de capital la Centrul de cercetare al Bursei de valori din Madrid și s-a întors în anul IV în România știind deja toate materiile învățate cu un an înainte în Alcalá de Henares.
Următoarea poveste despre jobul din România de la BRD este similară: un profesor a remarcat-o dintr-o mulțime de studenți doar pe ea. A recomandat-o unui manager general din BRD care dorea să recruteze studenți ingenioși. Ea i-a refuzat inițial, gândindu-se la anul de licență. Ei au sunat-o și au spus că pe ea o vor, și îi oferă tot ce îsi dorește, ca într-o poveste de dragoste dintr-un film cu happy-end. Șeful ei i-a spus că a progresat în trei ani cât alții în 15. Ea spune că a avut și noroc de oameni buni, care au încurajat-o și i-au fost mentori.
Trebuie să ai și un pic de noroc, iar asta e valabil pentru orice
Atunci când auzi poveștile astea pline de superlative, te întrebi dacă vreodată a fost ceva ce nu i-a reușit. Este surprinzător să auzi că menționează des norocul și faptul că lucrurile se aranjează până la urmă, ce e al tău e pus deoparte.
„Știi că tot timpul îți vin o groază de frici, oare o să mă descurc, sunt o groază de idei care te înfrânează și nu te lasă”. Da, mulți știu, dar știi și tu asta? Îți vine să o întrebi, zâmbind, atunci când o auzi.
Menționează fricile împreună cu un moment de cumpănă pe care îl avea pe la 22-23 de ani când, deși cariera ei mergea foarte bine, ea simțea că poate manifesta mai mult părțile ei de leadership și de creativitate. Așa a ajuns la Leaders: „in the back of my head m-am gândit mereu că trebuie să existe oameni nebuni ca mine care vor să schimbe lumea.”
„Șeful meu se amuza mereu că pun întrebări critice.”. Adelina numește această natură a ei dequestioning, adică să vrei mereu să afli de ce facem lucrurile așa, inerție sau eficiență? There is more than it looks.
Cu acest spirit curios a venit la Leaders și a simțit că cel mai mult a marcat-o combinația de oameni. „Acum puteai deschide niște cutiuțe din creierul tău, despre care credeai că erau închise sau nici nu știai că sunt acolo. Toți oamenii gândesc creativ, deschis la minte, you can do better as a person”.
I’m not gonna put limits on myself
„I’m not gonna put limits on myself”, spune ea după experiența școlii. Suma de evenimente și experiențe, oamenii și modul lor de gândire au dus la înlăturarea fricilor pe care le avea legate de următorul pas. A decis să plece la un master în Olanda, la care a fost acceptată aproape instant după primul interviu.
La ING a fost recrutată de echipa care venise să țină o prezentare la masterul ei. Terminaseră deja recrutările, iar prezentările erau pur informative. Deși este foarte timidă în grupuri noi și de obicei era remarcată pentru răspunsurile inteligente pe care le dădea, acum s-a dus direct la ei și le-a spus „Nu vreau să fiu pushy, dar vreau să fac ce faceți și voi.”. A avut un interviu, a intrat în echipa lor, i-au oferit contractul permanent după două luni, cu zece luni mai devreme decât procedura. „Restul e istorie. Ce-i al tău e pus deoparte”, conclude iar Adelina.
„Lucrurile se așează într-un final când ești tu centrat, tu cu tine, într-o direcție în care te simți confortabil și nu te poartă valul, ci te porti singur. Valul îți dă un pic de joacă, un pic de noroc, un pic de spice. Dar când ești tu stăpân pe tine poți să te și bucuri mai bine, poți să vezi unde mergi.” Adelina vorbește despre disciplină ca valoare, despre igiena operațională, despre oricât de mult ai fi dus de curent, este important să te duci tu pe tine în locurile definitorii, nu valul.
Igiena operațională nu este un termen întâlnit frecvent, dar Adelina îl explică cu aceeași naturalețe și îți dai seama de unde a venit disciplina în toți anii aceștia. „Decât să stau supărată și să mă plâng patru – cinci ore pentru ceva, prefer să mă concentrez două ore să găsesc o soluție optimă”.
Ce-i al tău e pus deoparte
Faptul că locuiește de atâția ani departe de România a făcut-o să înțeleagă că, indiferent de educație și de călătoriile la activ, cu toții avem un set principal de valori, care te face să conectezi sau nu cu ceilalți. Configurația similară, lungimea de undă îți pot activa niște butoane sau nu. Trebuie să te cunoști pe tine, să îți înțelegi reacțiile pentru a ști dacă vrei sau nu să absorbi o parte dintr-o cultură. „Am învățat că totul se rezumă la oameni. Eu sunt un om căruia îi place să fie young at heart în tot ce fac și I have fun în tot ce fac. Îmi place să conectez cu oamenii”.
Dorința de a fi aproape de oameni, de a se conecta cu ei și de a înțelege ce aduce ea într-o cultură în care nu ești acasă a făcut-o să nu stea nici aici pe loc. Acum organizează brunchuri de female leadership, strângând în jurul ei o comunitate de oameni mișto, care schimbă idei creative și își hrănesc mintea. Menționează des conceptul de community building, concluzionând „vorbele nu spun multe, ci execuția – apropo de disciplină”.
La sfârșit, Adelina ne arată o agendă cumpărată din aeroport. A schițat în ea concepte de layout pentru clubul de care se ocupă. Îți dai seama că este mereu cu un pas înainte față de stadiul pe care ți-l povestește, iar ce o aduce acolo este mixul de oameni, disciplină și leadership pe care-l îndrăgește în orice cultură ar fi.
