Articol preluat din Newsletterul din data de 2 octombrie 2018
O conversație pe care o purtam destul de frecvent este cea în jurul celor două teorii: liderii se nasc sau se formează?
Din perspectiva științei, conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Kansas și Universitatea Națională din Singapore au realizat o cercetare care examinează modul în care gena transportatoare de dopamină, DAT1, are un rol în influența genetică a rolurilor de leadership.
Ceea ce au descoperit prin noul studiu a fost că persoanele care aveau o versiune a genei aveau mult mai multe șanse de a fi cei care nu respectau regulile în adolescență, iar cercetările din trecut au arătat că există o legătură între acest comportament și potențialul de conducere, lucru care ar putea însemna că genele pe care le-au studiat ar putea, teoretic, să aibă o legătură cu leadershipul.
Există bineînțeles și o parte contradictorie: cei care au gena leadershipului sunt mai puțin probabil să aibă o personalitate proactivă și anume aptitudinea de a lua inițiativă și de a-și urmări obiectivele, elemente foarte importante în leadership.
Curiozitatea naturală care derivă din această posibilă teorie este: oare ar trebui să folosim genetica pentru a ne testa potențialul de conducere, al nostru și al celor din echipă?
Dacă deja te gândești la modul în care poți face această cercetare îți spunem direct – o genă nu te va transforma ca prin magie în lider.
Pentru o evaluare cât mai potrivită, a ta și a celor din jurul tău, alături de bagajul genetic al unei persoane vor conta foarte mult mediul și influența acestuia, trăsăturile de personalitate, experiențele și abilitățile dobândite pentru că, da, leadershipul se formează.