Vlad Goje – Cum să faci din vânzări un mod de viaţă și o viaţă cu sens din vânzări

Bussiness din adolescenţă

 

În liceu, am avut un mic business de haine pe care l-am gestionat cu doi prieteni. Cumpăram haine din străinătate și le vindeam în ţară. Totul se întâmpla online. Le aduceam din China, din State și le vindeam aici. Eram curierul și depozitul central. Și colegii mei se ocupau de partea de clienţi; eu eram într-a IX–a, ei erau în clase mai mari decât mine.

Întreaga mea familie a fost o familie de antreprenori, în sensul că și părinţii mei au avut o traiectorie profesională furtunoasă. Înainte să intrăm în Uniunea Europeană, tata asculta la radio cum că majoritatea fermierilor care aveau în zone urbane locaţii și-au trecut terenul din extra-vilan în intra-vilan, și s-au transformat în dezvoltatori imobiliari.

Tata deocamdată doar vinde terenuri pentru că nu are capitalul necesar să și construiască. Își dorește acum să se lipească de un constructor și să mă atragă astfel și pe mine înapoi acasă. Planul a fost mereu ca, după ce termin facultatea, să mă ocup de dezvoltarea profesională, să lucrez, să învăţ, ca într-un final să revin acasă, lângă ai mei. Asta am făcut la Cluj.

 

Economie și voluntariat

 

Mi-am dat seama că traiectoria mea trebuie să fie în economie, și mi-am dat seama că sunt un vorbăreţ fantastic în materie de engleză, așa că m-am dus pe partea de engleză la facultate. Am absolvit Facultatea de Știinţe Economice și Gestiunea Afacerilor în engleză, specializarea Management.

Voluntariat am început să fac la echipa de baschet a facultăţii, pe care am creat-o de la zero. Am jucat baschet în liceu foarte mult, am jucat trei ani la rând, ne-am dus la campionate în Polonia, Ungaria și Germania și  am zis „hai să ne distrăm puţin și la facultate”. Am făcut rost de o sală gratuită pentru studenţi, am făcut un lot foarte mare, de 20 de oameni, ne-am antrenat intens și am zis că mergem la campionate. Am făcut voluntariat și la Rotaract, un ONG internaţional, o subdiviziune mai tânără a Rotary, cel mai mare ONG din lume.

 

Leaders și un nou început

 

În aprilie 2013, am fost la Leaders School. De aici a început toată traiectoria mea profesională. Mi-am șlefuit foarte bine CV-ul, am fost atent la toate detaliile și am câștigat o bursă din partea companiei KPMG. Când am ajuns la Leaders a fost fantastic. E atât de clișeic să spun că mi-a schimbat viaţa, dar pot să demonstrez. Și părinţii mei au zis: „te-ai schimbat foarte tare”. De la un om căruia nu-i plăcea să citească, nu mă putea împinge nimeni, am început să citesc într-o lună trei cărţi. Am început să mă cultiv, am început să învăţ ce înseamnă management, ce înseamnă psihologie. Am început să am o sete de cunoaștere pe care facultatea nu mi-a dat-o niciodată. Niciodată nu a reușit să mi-o provoace, dar nici să mi-o ofere.

La Leaders am cunoscut-o pe Adela Jansen, directorul executiv de la BRD. Ne-a dat o imagine despre ce înseamnă să fii lider. Am întrebat-o: „Adela, spune-mi te rog frumos, eu acum termin știinţe economice, termin managementul. Încă nu sunt foarte hotărât ce ar trebui să urmez. E momentul în care pot să mă specializez pe orice, pe finanţe, pe contabilitate, pe vânzări, pe orice”. La care Adela mi-a spus: „Vlade, intră la o firmă, nu contează ce vinde, dar tu fă vânzări, ăla să fie primul tău gând, pentru că din vânzări o să-ţi dai seama

  1. Ce fel de om ești, pentru că ești pus în faţa unor situaţii atât de dificile, încât îţi vei da foarte bine seama dacă domeniul ăsta e pentru tine și
  2. Dacă ai puţin noroc și ești foarte atent, îţi vei da seama și care e domeniul în care chiar te-ai potrivi, dacă nu în vânzări”.

Dă-i motive să cumpere, nu-i vinde

Era o firmă de vânzări, de carne și mezeluri, din Bistriţa Năsăud. Aveau un singur agent în Cluj și aveau nevoie de al doilea. Prima vânzare a fost de 300 de lei, am zis că deschid șampania acasă. Și senzaţia era atât de plăcută. Mi-am dat seama de următoarea chestie, că nu trebuie să vinzi, ci să-i ajuţi să cumpere. Dă-i motive să cumpere, nu-i vinde. Am învăţat asta dintr-o carte, care mi-a schimbat radical strategia asta de muncă, dar și rezultatele. M-am trezit apoi că am luat o ţeapă de 9 000 de lei de la o firmă fantomă. Și atunci mi-am dat seama că e o neregulă foarte mare între conducere și  mine. Mi-am depus demisia.

Am început să lucrez cu colegul meu de facultate, Bogdan, care-și deschisese o cafenea mobilă, Captain Bean. Într-o lună de zile am depășit 2 000 de like-uri pe Facebook, ceea ce era fantastic, vuiau toate ziarele despre noi. M-am angajat la Bogdan și am început: promovare, evenimente. Tot creșteam, creșteam și ne-am dat seama că din bicicletă cu cafea putem să facem un stand cu evenimente și să facem coffee catering.

La un moment dat, anul trecut, am visat la o firmă de imobiliare pe vară pentru studenţii care vin. Asociatul contabilului meu mi-a spus că are o agenţie imobiliară fără profit, îmi dă salariu fix, procent din firmă, comision, atribuţii, responsabilităţi, stabilitate și echipă, numai să o preiau.  

Prima mea lună de imobiliare a fost în iulie, am prins valul mare, când sunt chirii superbe în Cluj. Viziunea mea pentru o agenţie imobiliară diferită ar însemna să te ocupi de client nu doar prima dată când își caută chirie, apartament, casă, garsonieră, ci pe termen lung.

Am avut o provocare personală în agenţie: trebuia să învăţ să fiu un bun manager, un bun lider, pentru că până acum am fost un bun executant la Captain Bean. Și pentru mine a fost o confirmare că am făcut bine. Provocarea este să am oameni sub mine, o echipă, pe care să o cresc, să-i învăţ și să meargă în faţă cu mine. După o serie de succese și eșecuri în imobiliare, am luat decizia să mă retrag din domeniu. Începeam să simt Clujul străin. Am simţit nevoia unui sprijin.

 

Înapoi acasă, cu experienţă

 

Când am revenit în Satu Mare, la începutul lui decembrie, am vorbit cu ai mei și-am ajuns cu toţii la concluzia că e momentul să mă întorc. Mi-am încheiat aproape toate îndatoririle în Cluj și m-am întors acasă. M-am angajat aici la firma Zollner Electronic, unul dintre cei mai mari investitori germani din judeţul Satu Mare, specializat în producţia de componente electronice. Urmează să ţin legătura cu firme din toată lumea și să pregătesc aprovizionarea firmei.

Comentarii

Lasă un răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.