FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate
Oamenii sunt singurele ființe care au abilitatea de a transmite informație despre lucrurile care nu există în forma detectabilă de simțurile noastre: legende, povești, mituri, bârfe, teorii etc. Abilitatea de a inventa ficțiuni este o trăsătură unică a comunicării umane și o diferențiază de toate celelalte modalități de comunicare întâlnite la alte ființe. Este chiar considerată una dintre variantele plauzibile de răspuns la întrebarea “De ce specia umană, dintre toate speciile, conduce lumea?”.
Practic este abilitatea fără de care probabil ne-am fi exterminat reciproc. Nu doar ca ne-a permis să ne imaginăm lucruri în care mai târziu să credem, ci ne-a permis să facem asta la nivel colectiv, împreuna ca grup, astfel încat să cooperăm flexibil în numere mari și să creăm împreună tot ceea ce acum ne înconjoară. În timp ce este periculoasă prin puterea sa, ne-a permis să formăm triburi, culturi, legi, ritualuri, și zeități, credințe colective pe baza cărora s-au format mai târziu societățile.
Dacă o idee fictivă este în mod colectiv: prezentată ✓acceptată ✓urmată ✓ – atunci ea devine o convenție, un consens.
CONVÉNȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere (tacită), acord între două sau mai multe persoane de a admite unele procedee sau fictiuni.
În esență, abilitatea de a crea ficțiuni este ca focul. Focul nu este nici bun, nici rău. Focul este. Poate să încălzească și să lumineze sau poate să ardă și să distrugă, depinde de cine îl folosește. Este ceva ce ar trebui să ne asumăm.
Cu toate că fenomenul a existat dintotdeauna și este o constantă în timp, ceva s-a schimbat totuși de-a lungul anilor: aria sau raza de răspândire a unei idei, adică potențialul maxim de oameni la care o idee ar putea să ajungă. Desigur că mai mulți factori apăruți în timp au un cuvânt de spus – datorită lor informația a atins o stare de omniprezență absolută, iar din punctul ăsta nu prea văd nicio direcție de întoarcere.
Să ne uităm puțin la câțiva factori care împreună au dat naștere unui nou tărâm: Tărâmul Online – Tărâmul tuturor posibilităților! Aici poți să postezi poze cu tine în vacanță, să cauți haine, să citești infinit despre beneficiile unui regim vegan, să te regăsești în postări și texte amuzante care ironizează momentele prin care trecem cu toții în viața de zi cu zi, să citești părerile unor lideri de opinie despre politică, educație, cultură, să vezi ce produs s-a mai lansat pe piața cosmeticelor și nenumăratele beneficii oferite și toate motivele pentru care ar trebui să îl cumperi.
Pe scurt, accesul la orice fel de informație este real, și disponibil, și odată cu asta e disponibil și accesul de a crea și transmite orice informație. Iar de data asta să ajunga la sute, mii și milioane de persoane. Prin reclame plătite online, postări, like-uri, share-uri și orice alte instrumente de promovare folosite.
Iar odată cu tărâmul online a apărut și o nouă piață a cărei dinamică este complet diferită față de orice altă piață: Piața Ideilor. Piața ideilor are “cumpărători” cât și “ vânzători” și oferă noi oportunități pentru aceștia. Piața de obicei nu are public prea particular, deoarece stârnește preocuparea oricărei persoane indiferent de domeniu, cultură si ideologii, la nivel global, prin “produsele” pe care le oferă spre “vânzare”. Nu există în schimb destule restricții de vârstă pe piața ideilor, și din cauza asta, de cele mai multe ori, copiii și adolescenții au tendința de a imita comportamentul online pe care persoanele mai mari îl au și de a absorbi idei superficiale care ulterior le vor contura vulgar viziunea despre lumea asta.
De ce ar fi mai grav ca un copil de 10 ani să fie în prezența unui alcoolic și să cocheteze necorespunzător cu ideea de băutură decât scenariul în care același copil este expus sutelor de imagini și texte despre cât de distractiv și memorabil este să bei (la petreceri, cu prietenii, singur)?
Dinamica de adoptare a unui “produs” este complet diferită pe piața ideilor. “Vânzătorii” nu mai verifică și calitativ conceptul produsului, iar cumparatorii au tendința de a trata cu prestigiu și încredere orice prototip sau produs proaspăt lansat. Valoarea unei idei pe piața ideilor se bazează pe share-uri, like-uri, comentarii și vizualizări, deci se bazează pe cantitate, nu pe calitate. Pe piața ideilor o convenție (revezi definiția mai sus) sau acordul a două sau mai multe persoane de a admite o idee se realizează online și tacit prin numere.
Calificarea cu care un om aprobă online o idee pare a fi o premisă de la care se pornește și care nu se mai pune la îndoială, deoarece în tărâmul online opiniile se confundâ cu fapte date și incontestabile. Cu toții suntem specialiști și părerea fiecăruia este la fel de valoroasă. Iar într-o lume plină de specialiști, nu mai este niciun specialist.
Probabil că dacă opiniile vor ajunge să aibă aceeași putere de influență ca și articolele, reportajele, lucrările științifice și alte texte non ficționale, ar trebui să implementăm nevoia de bibliografie și în cazul acestora din dorința de a valida sursele autentice de informații.
Însă întocmai pentru că o astfel de condiție nu există pe piața ideilor, avem următoarele realități:
• există produse bune, de calitate, și există produse proaste, făcături
• există produse utile, necesare, și există produse fără nicio utilitate reală
• există cumpărători care cumpără inteligent, și cumpărători fraieriți
Și, cum există cumpărători fraieriți, există și vânzători care fraieresc.
Plătim cu timp, efort și ne asumăm riscul de a ne mutila propria viziune asupra lumii.
Dacă ai bănui că te-aș îndemna să nu faci absolut deloc parte din piața asta, te-ai inșelat. Ține minte: nu e vorba despre a nu petrece timp online. E vorba despre a fi conștient de cum ar putea să te influențeze. Până la urmă, piața ideilor ne-a oferit abilitatea de a ne conecta cu oameni din toată lumea, de a împărtăși cu ceilalți dorința de a schimba ceva, de a descoperi lucruri noi și de a fi informat într-un cadru mult mai larg, și ar trebui să rămânem conștienți de asta.
Iar în piața asta a ideilor te îndemn să fii un cumpărător inteligent sau un vânzător integru și responsabil. Te îndemn să fii un sceptic. Termenul “sceptic” provine din grecescul « skepsis » și cu toate că în procesul de traducere de la o limbă la alta și-a pierdut înțeles original, el de fapt nu înseamnă doar să te îndoiești de tot ce prinzi. Înseamnă să cercetezi, să investighezi, să îți pui întrebări. Ce te îndemn să faci este ca înainte să adopți o idee, să fii sceptic. Caută justificări și explicații și pune-ți întrebări, deoarece să crezi într-o idee este mai periculos decât să te îndoiești de ea, iar să te îndoiești de ceva în care crezi deja, va fi dificil, pentru că inconștient îți vei dori să nu fi greșit la un moment dat și gândul că ai făcut alegerea corectă va fi întotdeauna mai reconfortant.
Înainte să accepți o idee, asigură-te că are sens până la sânge, pentru tine. Asigură-te că ai tu o justificare proprie pentru alegerea ta, asigură-te că ai nevoie de ea , întreabă-te cât de validă e informația asta, pentru că poate e un fals, poate e o mască, un ambalaj frumos cu conținut ieftin.
Ce ai citit mai sus este o opinie, nu o confunda cu un fapt dat. Dacă în urma acestui articol ți-am stârnit curiozitatea de a gândi liber și nu o pornire de a te revolta, mă bucur. Adevărul este undeva la mijloc.
