În Nepal, în timpul expediției pe repede înainte din luna februarie, am învățat un cuvânt nou: expresia suna, în gura șoferului de microbuz de la care am auzit-o, ca un fel de danye bat. I-am găsit sensurile printr-o coincidență, săptămâna trecută. O invocare a recunoștinței te poate aduce, dacă este corect făcută, într-o stare de grație.
Bine-bine, și ce-i cu asta?
Mă gândesc la proastele apucături pe care noi, românii, le avem: să criticăm copiii dacă fac ceva greșit, dar să nu le mulțumim când fac bine. Să ne admonestăm angajații pentru 1% eroare și să uităm să îi credităm pentru 99% realizare. Să răspundem, la telefon, când suntem întrebați ce mai facem, plângându-ne că ne doare aia, ne supără cealaltă, nu ne merge nu știu ce.
Și care e problema? vor întreba cei care sunt obișnuiți să facă exact ce scrie mai sus. Problema este că ne creștem copiii, angajații și pe noi înșine într-o cultură negativă. Emitem, în permanență, informații negative. S-a demonstrat deja că există un câmp cuantic universal și unul personal… se vorbește despre a șasea forță în fizica cuantică… Așa încât există posibilitatea ca eu să îmi ”atrag” din supa cosmică universală ceea ce rezonează cu câmpul meu cuantic. Adică negativ, dacă emit negativitate.
Nici vorbă să picăm printre floricelele psihedelice ale perioadei hippie. În corporații se învață, din ce în ce mai riguros, mindfulness. E clar că suntem ceea ce gândim. Tragedia este că îi afectăm și pe ceilalți: copiii sau perechea noastră, partenerii, angajații și colegii. Cine ar vrea să stea lângă o persoană care nu se poate concentra pe partea plină a paharului? Mai ales că paharul se umple, magic, când ne axăm pe lichid, nu pe lipsa lui.
Soluția este una simplă: se cheamă Mulțumesc. Să îl spui cât de des poți. Iată un exercițiu mic, dar voinic: alegeți o zi în care să vă concentrați cât puteți pe lucrurile pentru care puteți spune mulțumesc. Eu, una sunt recunoscătoare vacii, fabricilor, corăbiilor și mâinilor lucrătorilor din plantația de cacao care mi-au umplut ceașca cea generoască cu o ciocolată fierbinte, desert perfect când ai de stat cin’zeci de mii de ore la computer să îți scrii toate memo-urile, documentele și emailurie.
