Sari la conținut
Încrederea ȋn propria persoană se alimentează. Cum anume ne putem alimenta sănătos și pe termen lung?
Pentru mine, ȋncrederea este un subiect sensibil. De foarte multe ori mă găsesc ȋn situaţia ȋn care nu știu de unde să o iau și cum să acţionez mai departe. Într-un astfel de moment, mă opresc din tot ce fac și analizez ce opţiuni am, iar apoi iau o decizie.
Momentul cheie este acesta, de a lua decizia ȋn ce direcţie merg! Din acest punct, ȋncrederea ȋn mine o alimentez prin acţiuni mici, clare, ȋn direcţia stabilită. Deși am dat doar un telefon sau doar un e-mail sau doar am discutat cu cineva nou, simt cum ȋmi crește gradul de ȋncredere că voi reuși ȋn ceea ce mi-am stabilit. Acţiunea este cea care alimentează ȋncrederea, gȃnditul fără acţiune alimentează ȋndoiala.
Iată că zilele acestea am mai ȋncheiat un capitol al carierei mele și din nou o iau de la capăt. Aș spune că mă definește acest „luat de la capăt”, ȋnsă ceea ce mă definește mai degrabă, este modul ȋn care mă reinventez după fiecare obstacol ȋntȃlnit.
Da, este dureros să ȋnchizi și să o iei de la capăt. Mă aflu ȋn faţa unei noi provocări și realizez că pe agenda mea alba pot scrie exact ceea ce ȋmi doresc să se ȋntȃmple. Notez acţiuni ce au legătură cu a crea, cu a dezvolta și sunt pusă ȋn faţa realizării propriului meu obiectiv, asta pentru că am agendă. Frumuseţea este că „pietrele de moară” ce le aveam ȋnainte dispar, rămane doar una mică, un pitic acolo, care ȋmi spune că nu voi reuși; scap de el prin: Da Pot, destul de greu uneori.
O altă metodă prin care ȋmi alimentez ȋncrederea ȋn mine este să ȋmi evaluez, zilnic, săptămȃnal (asta cȃnd nu am făcut mare lucru), acţiunile ȋntreprinse și rezultatele acestora. Este o acţiune de care ȋmi este încă teamă, pentru că realizez că ȋn anumite zile efectiv am pierdut timpul. Şi, ghici ce? Rezultatele nu există. Trag aer ȋn piept și mă apuc din nou de lucru consistent și concentrat pe ce mi-am propus. Aleg să merg mai departe ȋn locul ȋnvinovăţirii și minunatei replici: „Iar nu ai făcut nimic!”.
Atunci cȃnd sunt recunoscătoare simt că ȋncrederea ȋn mine este la cote maxime. Doar prin simplul fapt că sunt recunoscătoare pentru scrierea acestui articol, că fac parte din această comunitate, mă face să zȃmbesc și să spun…Da se poate! Piticul meu de acum 6 ani (nu mă părăsește de mulţi ani), ar fi spus: „vezi de treaba ta, că visezi prea mult ;i citești prostii”. Să vă mai spun că sunt de scris 5000 de caractere și habar nu am cum Dumnezeu le voi scrie! Vă rog să nu le număraţi la finalul articolului:).
Fiind recunoscătoare, ȋmi forţez mintea să ȋși amintească ceea ce am realizat deja, ce ȋmi dovedește că sunt ȋn stare să fac ceea ce ȋmi propun. O scot din zona de confort, nu este tocmai fericită, mintea mea, că trebuie să depună efort și ȋn mod deosebit să recunoască, „da, așa este! uite câte ai realizat! „.
Poate voi sunteţi printre cei norocoși și aţi fost invăţaţi cu reușita din copilarie, eu insă, nu. Abia acum mă acomodez cu ce inseamnă succesul ȋn adevăratul sens al cuvȃntului, paradoxul momentului actual. Fiecare zi mă duce spre ceea ce reprezintă succesul meu, ȋn modul ȋn care mi l-am definit și ȋn modul ȋn care ȋmi doresc să ȋl trăiesc și să ȋl experimentez.
Când vine vorba de ȋncrederea ȋn ceilalţi, funcţionez pe sistemul: acord ȋncredere de la ȋnceput oamenilor, nimeni nu trebuie să mi-o câștige sau să facă minuni să pot avea ȋncredere ȋn ei. Oare de ce aș avea nevoie ca cineva să ȋmi câștige ȋncrederea?
Cineva mă poate face să mă simt bine și ȋi mulţumesc pentru asta, sau prost – doar atȃt cȃt ȋi permit. Modul ȋn care eu reacţionez cu privire la cei din jur, ţine 100% de mine, de modul meu de a gȃndi și mai ales de starea ȋn care sunt.
Nu am fost dintotdeauna așa, ȋnsă atunci cȃnd ușor, ușor renunţi la așteptări viaţa devine mult, mult mai ușoară, mai plină de energie, de vitalitate și de sens.
Deciziile sunt ȋntotdeauna la noi. Chiar și atunci când ȋncrederea scade, tot la noi este decizia de a rămȃne ȋn starea respectivă sau de a ȋncepe să ne creștem ȋncrederea. Da, este adevărat că pot exista factori favorabili sau mediu favorabil ce pot ajuta extrem de mult ȋn a depăși momentul-momentele de neȋncredere, ȋnsă pe cȃt de mult ne dorim să ţină de altcineva, revenirea ȋncrederii ȋn propria persoană, aceasta este o decizie ce ţine strict de noi ca indivizi.
Îmi este mult mai ușor să ȋmi cresc ȋncrederea cȃnd ȋn jurul meu sunt oameni care mă susţin, au ȋncredere la rȃndul lor ȋn mine, că pot reuși sau cȃnd pur și simplu sunt alături de mine, ȋnsă nu ȋmi spun nimic.
Ştiţi ce nu ajută? Încăpăţȃnarea de a nu cere ajutor atunci cȃnd avem cea mai mare nevoie. Cȃnd avem milioane de gȃnduri care ne „dovedesc” de ce nu suntem ȋn stare să reușim și cȃnd acestea nu ne părăsesc deloc. Atunci apelez la ajutor specializat, trebuie artilerie grea la tonele de gȃnduri ce mă năpădesc. Ajută discuţiile cu prietenii, ȋnsă cȃnd discuţi cu cineva din afara problemei și care ȋși poate menţine obiectivitatea, rezultatele sunt imediate și ai parte de claritate ȋn a putea lua decizii imediate.
Vă invit să ne ȋnconjurăm de decizii clare, de acţiuni concrete, să ne evaluam evoluţia (zilnic) și să fim recunoscători pentru tot ceea ce suntem și ceea ce avem. La finalul cărții ce o scriem zilnic este o frază de final, a voastră, care vă doriţi să fie? A mea ȋmi doresc să fie : Da pot, sunt dovada că am reușit!
Încrederea ȋn mine ȋnseamnă să știu că o pot lua de la capăt ȋn orice moment și, ȋn mod deosebit, că ȋmi pot gestiona cariera, viaţa, dorinţele.
