The Inner View

Rareori ai ocazia să vezi un loc prin ochii celor care îl locuiesc. Traseele turistice îți oferă țintele sigure, cosmetizate, dar sărăcite de spiritul locului.

Am zburat spre Amsterdam lin, ușor, fără probleme.  Am aterizat cum aterizează Taromul – de nu-l simți -și am trecut printr-o procesare de bagaje mai largă decât o știam. Acum sunt 23 benzi, iar la banda noastră soseau valize de la trei zboruri 

Afară, platanii și clădirile din sticlă și oțel îți oferă peisajul acela viu, curat, liniștit pe care am ajuns să îl asociez cu pământurile acestea noi, salvate din mare. Taxiurile uber au plăcuțe de înmatriculare albastre și șoferi pe care îi cheamă Omar, Ahmed… tot așa. Întrezăresc pătura lucrătoare a Olandei – toate acele furnicuțe care fac lucrurile să se miște.

Suntem depuși la ușa apartamentului, după ce am trecut printr-un labirint de canale și străduțe pe care nu credeam să poată intra o mașină. Drumul e plin de hopuri care te încetinesc. Am navigat printr-o promițătoare zonă de restaurante, pe care o vom vizita, cu siguranță. Valizele rămân jos și urcăm una dintre cele mai abrupte scări pe care le-am întâlnit vreodată.

Apartamentele sunt mici aici, cocoțate pe verticală, fiecare centimetru pătrat e valorificat: pământul salvat din mare e scump, a fost plătit cu efort mare…

Gazdele noastre sunt incredibile. De la atenția cu care am fost îndrumați pentru ieșiri, bagaje etc (inclusiv banda și timpul de așteptare) la cina pe care ne-au pregătit-o, curgem prin realitatea orașului cu ușurință. În apartamentul lor ne așteaptă paharele de cristal, un motan gras și puțin reactiv, care se mobilizează când dă cu nasul de iubire , și o cină perfectă, de Orient Mijlociu, în care ne bălăcim cu drag 

Canalul din față e verde, pe tot drumul am văzut bărcile parcate pe malurile canalelor, și, dacă te trezești devreme, înainte să înceapă forfota (deși forfota e majoritară prin intermediul bicicletelor și trotinetelor electrice de tot felul) poți vedea o pereche de rațe sălbatice, care caută mâncare, lăsând o urmă de siaj în spatele lor. Vezi clădirea oglindită în această suprafață vălurită, ca o pictură expresionnistă.

E nor, e liniște, e bine la Amsterdam. Mergem să punem de un breakfast decadent.

Articole similare

Ți-ai făcut un plan de pensionare?

Da, tot noi suntem și nu ne-am schimbat brusc audiența doar vrem să-ți povestim astăzi despre un concept interesant care devine din ce în ce mai popular în Statele Unite

Tu cum mai stai cu optimismul?

Pentru fiecare dintre noi optimismul poate fi o resursă psihologică importantă, cât și o calitate necesară liderilor de echipe.

Dhanyavad – Multumesc

În Nepal, în timpul expediției pe repede înainte din luna februarie, am învățat un cuvânt nou: expresia suna, în gura șoferului de microbuz de la care am auzit-o, ca un

Ce a fost mai întâi, jobul sau pasiunea?

Foarte puțini dintre noi putem afirma că am reușit să îmbinăm în mod armonios pasiunile și locul unde ne desfășurăm activitatea, sursa noastră principală de venit. Pentru restul, ne rămâne