Damian Draghici ar putea reprezenta cu usurință definiția sentimentului de uimire, de încurcatură în gânduri, de bruiere a simțurilor, în cel mai bun și profund sens. Este un muzician desăvârșit ce poate îmbina diverse și numeroase stiluri muzicale într-un ansamblu sonor sofisticat.
Damian a început să învețe să cânte la nai la vârsta de 10 ani, după ce cântase la diferite instrumente încă de la vârsta de 3 ani. La 15 ani cânta și înregistra deja cu Orchestra de muzică populară Radio din București.
A fugit din România la vârsta de 18 ani prin Iugoslavia, ajungând ulterior în Grecia. După ce a cântat o vreme pe străzi și cluburi, a fost descoperit de subsidiara olandeză a firmei Sony Music, care i-a oferit șansa să înregistreze. După o audiție ce a avut loc la Atena, i-a fost oferită o bursă integrală la colegiul de muzică Berklee din Boston. La Berklee nefiind însă niciun profesor de nai cu care să poată studia, a studiat cu profesorul de saxofon George Garzone.
