Meet the leader este doza de inspirație dedicată comunității absolvenților Leaders. În mod normal se întâmplă lunar și offline, însă pe durata perioadei cât stăm acasă, am decis ca Meet the leader să se întâmple săptămânal, în fiecare luni seara, de la ora 20:30 și să fie deschis pentru toți cei care își doresc să participe.

PIERDEM SAU CÂȘTIGĂM ÎNCREDERE ÎN SINE?

,,Cu siguranță nu ne naştem lipsiţi de încredere în sine, ne naştem şi începem să fim crescuţi atât fizic, cât şi emoţional, iar anii de la început, când primim sau nu acel “emotional nurture” își pun amprenta asupra felului în care ne vedem şi ne comportăm și asupra lucrurilor pe care le știm sau nu despre noi și pe care le proiectăm după aceea în afara noastră ca stimă de sine sau lipsa acesteia.”

,,Din punctul meu de vedere, lucrurile stau așa: pe vremuri, nu primeam deloc acea validare absolut normală de care are nevoie un copil. Eram comparați cu vecinii, frații mai mici sau mai mari, criticați, lăudați prea puțin și se cerea prea mult de la noi. Pur și simplu dacă nu am primit acea validare absolut necesară și normală, nu am avut cum să creştem având încredere în noi şi având o stimă de sine măcar suficientă.”Vestea bună vine din faptul că această încredere poate fi construită. ,,Când mă gândesc la mine și la cât de jos eram, dacă vreau să îmi măsor cumva creșterea, mă duc pe YouTube, unde există o înregistrare de la una dintre primele conferințe unde am fost invitată să vorbesc. Deși aveam o experiență de 15 ani în care apărusem la televizor, cu niște emoții teribile, de care doar eu știam, trebuia să urc pe scenă fizic. Nu știu cum nu m-am prăbușit în fața oamenilor pe scenă, atât de emoționată eram, și vreo 2-3 ani după, doar gândindu-mă la acea filmare, mi se făcea rău. Atât de tensionată am fost.” 

ÎNCEPUTURI 

În 2008, pe când comunităţile bloggerilor începeau să prindă aripi, iar mediile de viralizare erau aproape inexistente, Petronela îşi pornește primul blog, sub un pseudonim.

,,Ajungeam foarte repede la oameni fiindcă scriam despre lucruri foarte personale, vulnerabile și ajungeam să am mulți cititori, însemnând poate 700 pe zi, ceea ce este uriaș, chiar și pentru în zilele noastre. Nu înţelegeam cum se întâmplă, cum auzeau oamenii aceia de mine, cert este că eram într-un timp speriată că cineva își va da seama cine sunt.”

Atunci spune că a prins ,,microbul scrisului”, dar mai ales al scrisului cu public, al feedback-ului, pentru că oamenii comentau și îi împărtăşeau lucruri personale, creându-se o chimie la care nu îşi dorea să renunțe. 

CURAJ

După cinci ani de scris pe cinci bloguri anonime, a avut curajul de a se arunca în gol ca de pe o clădire foarte înaltă, cum descrie Petronela pasul asumării textelor pe care le scria.

,,Ce s-a întâmplat prin faptul că mi-am dat voie să vorbesc despre lucruri despre care oamenii nu vorbesc, să îmi asum personal tot ce însemna abuz, depresie, anxietate, atacuri de panică, subiecte în mod obișnuit tabu, a fost că am dat glas și adus voce multor oameni care trăiau și simțeau aceleași lucruri, dar nu aveau curaj să le exprime și se simțeau singuri în suferința lor, că sunt singuri pe lume și trăiesc o dramă pe care ceilalți nu și-o pot imagina, iar în psihologie se definește prin universalitatea emoțiilor – faptul că trăiești ceva ce simt și alții și poți să nu te mai simți la fel de singur.”

,,Prin lucrul cu mine am reușit să nu mă duc în partea cealaltă, care era foarte periculoasă, respectiv căutarea înadins de validare din partea cititorilor.”

CUM GESTIONEZI FRICA

Frica există, iar curajul nu vine dintr-o lipsă a temerii, ci își trage seva din teamă. Lucrul cu frica mea am stat și l-am analizat în terapie, iar frica a fost să mă apere, ca un aliat, deși a exacerbat și a devenit frână.

,,Cum lucrez eu cu frica mea e să identific rădăcinile ei, iar acolo trebuie să mă duc și să fac, să văd de ce lucru mă tem și apoi caut, analizez și ajung la un consens cu mine. Dacă mi-aș da voie să mă oprească, nu aș mai trăi și nu aș mai face lucrurile pe care mi le doresc. Iar experiența îmi arată că de fiecare dată când mi-am învins fricile, am trăit niște lucruri extraordinare și mi-am mulțumim că am făcut pasul acela.”

 „Dacă aș avea 20 de ani astăzi, și nu aș avea bani de terapie dar mi-aș dori să lucrez cu mine, în primul rând aș începe să citesc, fiindcă există foarte multă literatură de specialitate și nu numai. Pe mine m-au ajutat foarte mult memoriile oamenilor care au plecat de undeva de foarte jos, care au crescut în medii complicate și au reușit să treacă prin situații cu potențial de traumatizare și au devenit modele (Învățare, de Tara Westover a fost una dintre ele).”

,,În plus, pentru a face terapie, cunosc terapeuți care își oferă serviciile în mod pro bono. Deși la 20 de ani poate e mai greu, de fapt lipsa prioritizării corecte îi împiedică pe oameni să facă ce e corect pentru ei. Atunci când spunem că nu avem bani pentru ceva, de fapt în spatele acestei afirmații stă faptul că pentru noi nu este suficient de important.”

,,Din păcate noi ajungem la terapie abia când ceva a pocnit pe undeva, când deja s-a ajuns la simptomatologii precum depresie, anxietate, ba chiar probleme mai grave decât atât. Nu ne ducem când vrem să ne cunoaștem mai bine sau să lucrăm la stima de sine în așa fel încât să ne construim ca oameni pe niște baze mai sănătoase, dar și pentru că există o foarte precară educație psihologică. Până și astăzi este o stigmă să mergi la psiholog.”

Se poate să ajungem să apreciem greşit încrederea pe care o avem în sine, iar Petronela adaugă: ,,Este sindromul de supracompensare, de apărare a sinelui, când te prefaci și ajungi să te crezi pe tine. Unul dintre lucrurile cele mai nasoale în terapie este că descoperi cât de mult te minți și cred că mulți oameni de asta ajung spre niciodată la terapie, pentru că nu sunt dispuși să vădă cât de mult se mint pe sine. Asta deşi cei din jur pot să vadă aceste minciuni. Una dintre aceste minciuni este cea cu încrederea în sine.”

CINE SUNT

,,Îmi place să cred că nu îmi mai spun neapărat o poveste și că am suficiente oglinzi, inclusiv în formare și terapie, încât să mă pot vedea cu mai multă acuratețe decât am făcut-o vreodată. În același timp, această deconstrucție și reconstrucție a sinelui este ceva la care munceșți toată viață și mă fascinează să văd ce e în spatele fiecărui lucru pe care îl fac sau aleg și totdeauna când reapare ceva sub diverse forme.” Acum spune că se poate uita la ea şi se poate vedea ,,destul de corect”. 

,,Prefer să cred despre mine că sunt mai puțin decât sunt, dar fără să fie disonantă treaba asta, decât să cred că sunt mai bună decât sunt. E ceva ce simt să țin în echilibru pentru mine pentru că am văzut în jurul meu cum se transformă oamenii cu care interacționam.”

,,Trăiesc niște satisfacții foarte interesante datorită acestui lucru: nu mă aștept nici să fiu recunoscută, nici că oamenii să mă citească, nici să știe cine sunt. Totdeauna plec de la premisa că eu sunt eu și de fiecare dată când se întâmplă, mă surprinde.”

DESPRE APĂRARE ŞI VALIDARE
,,Nu poate nimeni să te atace cu ceva cu care eşti în împăcare încât să poți vorbi despre acel ceva. Un lucru pe care l-am observat de-a lungul anilor în care am scris, e că vei culege ce semeni şi că funcționează foarte bine în relațiile cu oamenii. Când eram furioasă, scriam dintr-un punct de simțire violent și nu știam ce să fac cu lucrurile pe care le simțeam, așa că atrăgeam oameni în aceeași măsură de furioși, mai predispuși să mă atace în vreun fel sau altul. Când m-am împăcat cu mine și publicul s-a schimbat, în oameni care nu simt să mă atace cu nimic.”

,,Am simțit asta (nevoia de validare) și toți oamenii avem nevoie de asta pentru că altfel nu știm să ne raportăm la noi, nu suntem suficient de crescuți și avem nevoie de ea pentru că golul interior este foarte mare, iar ce simțim este că se mai astupă puțin golul acela. În spate este o nevoie foarte importantă pentru om, nevoia de a fi văzut exact așa cum ești, acceptat și în ultimă instanță, a fi iubit.”

Noi creștem în relații, și ne dezvoltăm în ele, așa că avem nevoie de relații, iar studiile arată cum calitatea vieții ține de calitatea relațiilor pe care le avem.

În prezent, spune că se află într-un punct foarte bun al existenţei ei. ,,Mă pot bucura de viață, știu ce și ce nu pot și datorez asta deciziei de a mă uita cu sinceritate în mine, am reuşit să dau la o parte bolile de autominciună și mecanismele de apărare pe care le construisem.”

Când am luat decizia să mă pun pe primul loc în viața mea și să încep să lucrez la asta, am început să ştiu cine sunt și să am încredere în mine și în viață.

,,Relația mea cu scrisul este particulară și datează de când îmi aduc aminte conștient de mine, scriu de când eram foarte mică și scrisul este o nevoie urgentă pentru mine, am scris că să mă salvez în primul rând și că să metabolizez ce mi s-a întâmplat în viață.(…)De principiu, când încep să scriu un român, este un clic, și începe să curgă peste mine, iar asta se întâmplă independent de voința mea.”

Despre Petronela Rotar

Petronela s-a născut în 1977 la Brașov, unde a trăit până acum toată viața. A fost jurnalist vreme de 18 ani la mai multe stații locale ale celor mai importante televiziuni, are doi copii și o istorie personală zbuciumată pe care a fructificat-o literar într-o parte dintre cărțile ei.

A publicat toate cinci cărți ale sale la editura Herg Benet. Prima carte, de poezie, O să mă știi de undeva a fost publicată în 2014, iar până acum s-a vîndut în multe mii de exemplare, devenind singurul bestseller de poezie în România post decembristă. În 2017 a fost publicată a doua ediție a cărții, revizuită, adăugită și cu ilustrații semnate de artista Corina Drăgan.

Au urmat cartea de proză scurtă Alive, tot în 2014, desemnată de cititori cea mai bună carte a anului 2014 pe site-ul Bookaholic și un nou volum de poezie, Efectul pervers, în 2015. În 2016, a apărut Sfîrșitul nopții, o colecție de 19 povestiri scurte, care a câștigat din nou simpatia cititorilor și a devenit cea mai bună carte a anului 2016, pe același site.

În 2017, apare Orbi, primul roman al autoarei, carte ce devine în doar cîteva săptămîni best-seller și un adevărat fenomen, primul tiraj epuizându-se înainte de lansarea oficială.

În prezent, studiază psihologia și urmează o formare de psihoterapie – psihodramă.

join.booking.com

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.