De câte ori ți-ai dorit să fii cel mai bun la …absolut orice faci? Se întâmplă de multe ori să ne dorim să performăm inclusiv la lucrurile care nu contează atât de mult doar din dorința de a fi percepuți de ceilalți ca fiind astfel?
Când vorbești în public, când vrei să pui o întrebare într-o întâlnire importantă sau pur și simplu când intri într-o cameră plină cu străini simți anxietate și presiune, vrei ca totul să meargă perfect. Motivul pentru care simți toate aceste lucruri este teama de dezaprobare socială, iar acest fenomen poate să ne creeze și mai multe probleme pe termen lung.
Atenția la ceea ce ar putea să creadă ceilalți despre tine te face să te îndepărtezi de lucrurile care contează cu adevărat și care te ghidează în viață: valorile, credințele, viziunea ta, toate au nevoie de timp și energie, iar când acestea sunt îndreptate către ceilalți inevitabil începi să te neglijezi pe tine.
În context de leadership, lucrurile funcționează similar. S-ar putea spune despre un lider că a-i păsa foarte mult de ceilalți poate fi o calitate însă și aici performanța poate să fie afectată. Uneori, mai ales în leadership, gestul de responsabilitate și grijă este tocmai să-i lași pe oamenii din echipa ta să-și descopere singuri care ar putea fi rezolvarea problemelor.
O paralelă potrivită acestei situații este ceea ce se întâmplă în teatrul spontan, teatrul de improvizație unde creația actorilor se întâmplă chiar sub ochii spectatorilor: scenele, situațiile, personajele și emoțiile, toate sunt trăite de ei sub privirile publicului spectator. Pentru ca tot acest proces să fie echilibrat și eficient pentru toți cei implicați, unul dintre cei mai cunoscuți profesori de teatru spontan din Chicago, Mick Napier, recomandă ca fiecare actor să aibă grijă în primul rând de el însuși. Un improvizator care-și descoperă personajul, preocupările și emoțiile le face astfel colegilor săi de scenă un cadou generos.
Empatia și faptul că ne pasă de ceilalți pot fi atât puncte forte, cât și puncte slabe. Atunci când credem foarte mult în aceste trăsături pe care le avem, când atenția noastră este orientată foarte mult către exterior, pierdem contactul cu ceea ce contează cu adevărat.
Ești mereu la altitudine de croazieră și știi spre ce te îndrepți, iar dacă drumul nu este unul foarte plăcut nu uita, grija față de tine este responsabilitate față de ceilalți.
