Sari la conținut
Începem o nouă săptămână din acest an total atipic și vrem să îți povestim despre noi provocări pe care le-am întâlnit și soluții pe care vrem să le împărtășim cu tine. Unul dintre elementele de noutate despre care am povestit încă de la începutul acestei perioade este legat de decizii și modul în care le comunicăm. Ne aflăm în situații în care într-un timp foarte scurt trebuie să luăm cea mai potrivită decizie, să o comunicăm echipei și să ne asigurăm că toată lumea a procesat schimbările care urmează.
Astăzi vrem să vorbim despre situațiile în care vrem să comunicăm o decizie, o idee sau o părere, ținându-ne de punctul nostru de vedere. Practic, să comunicăm asertiv într-o perioadă extrem de încărcată emoțional. Tipurile de situații în care ne-am întâlnit cu necesitatea unei comunicări asertive sunt următoarele: când trebuie să iei decizii cu privire la expunerea în întâlniri / cursuri față în față; când ești într-o întâlnire și vrei să-i spui persoanei din fața ta că te-ai simți mai confortabil dacă ar purta mască; când simți că ai nevoie de sprijinul colegilor tăi în proiecte; când te afli într-un grup în care ai o părere total diferită față de cea a majorității și ai vrea să o comunici.
Nu este întotdeauna ușor să identifici un comportament asertiv, iar asta se întâmplă din cauză că există o linie fină între asertivitate și agresivitate și oamenii au tendința să le confunde.
Asertivitatea este o abilitate esențială în comunicare, te poate ajuta să te exprimi în mod eficient și să îți expui punctul de vedere, respectând în același timp drepturile și credințele celorlalți. Din acest motiv, asertivitatea presupune un echilibru constant între tine și ceilalți. Atunci când ești asertiv îți dezvolți și încrederea în sine și câștigi respectul celorlalți. Pe termen lung, comunicarea asertivă te ajută să gestionezi stresul, mai ales dacă ai tendința să te încarci emoțional cu lucrurile pe care nu le spui, dacă îți asumi prea multe responsabilități pentru că îți este greu să spui nu sau să ceri ajutor.
Spuneam că asertivitatea presupune un echilibru – de cele mai multe ori ne identificăm fie cu stilul pasiv, fie cu stilul agresiv, fiind greu să păstrăm acest echilibru asertiv. Și este destul de simplu să-ți dai seama care este tendința pe care o ai în comunicare: dacă ești tentat să mergi mai degrabă după deciziile grupului, atunci te încadrezi în stilul pasiv – dacă ești genul care nu ține cont de deciziile grupului, ignorând nevoile celorlalți doar pentru a le impune pe ale tale, atunci stilul tău de comunicare este unul agresiv. În nicio extremă nu îți va fi bine, un stil pasiv va produce stres, dorință de răzbunare, furie și victimizare, iar un stil agresiv îți va afecta calitatea relațiilor și pe termen lung poate duce către singurătate și tristețe.
Stilul de comunicare și tendințele naturale pe care le avem sunt influențate de experiențele de viață pe care le-am avut. Uneori, stilul nostru poate fi atât de adânc înrădăcinat încât nici să nu fim conștienți de modul în care ne afectează viața. Partea bună este că un stil de comunicare asertiv se poate învăța, prin obiceiuri noi putem să ne dezvoltăm o comunicare directă, să fim mai în acord cu nevoile noastre și ale celorlalți. Odată practicată, asertivitatea ne va oferi o altă perspectivă asupra comunicării și relaționării încât ne vom dori din ce în ce mai mult să o practicăm. Cum? Spune mai des “nu”, folosește adresări de tipul “eu cred că…”, folosește mai des argumente raționale decât emoționale și vorbește despre facts, fă-ți o listă cu lucrurile despre care vrei să vorbești într-o întâlnire și ține-te de ea, exersează comunicarea în contexte personale.
A deveni asertiv necesită timp și practică. De multe ori, pentru cei care avem deja un stil foarte bine definit, necesită sacrificarea prezentului (ceea ce vreau să spun sau ceea ce nu vreau să spun), pentru viitor (relații mai bune cu tine și cu ceilalți).
