Cătălin Teniță: „ORICINE TREBUIE SĂ ÎNCERCE, CU PROPRIILE MIJLOACE, SĂ SCHIMBE CEVA”

La inițiativa lui, profesioniști din IT, digital, comunicare și ONG-uri au format un grup de acțiune – Geeks for Democracy (G4D), cu scopul de a impulsiona viața civică din România. A reușit să mobilizeze 1.300 de observatori independenți la alegerile din iunie 2016 și a inițiat Fondul pentru democrație, prima punte” pentru cetățenii dispuși să susțină financiar inițiativele civice și proiectele destinate dezvoltării societății.

Are o bibliotecă de vreo 8.000 de volume. Citește în jur de 100 de cărți pe an. Lectura este modul lui obișnuit de a-și petrece timpul liber, încă de când era copil. A studiat informatica la Spiru Haret. Prin `87, ai lui i-au cumpărat un calculator Spectrum, cu casete. I-au făcut rost și de o carte de profil, așa că printr-a cincea a început să învețe programare. Și-a zis că nu vrea să facă informatică și să fie doar „tehnic”, așa că s-a înscris la Facultatea de Drept. Fiindcă se consideră un om foarte liber, la absolvire, s-a hotărât că nu vrea să fie avocat: „Partea mea bună este și partea mea rea − mă consider un om foarte liber și nu pot să fac decât ceea ce vreau.”

A fost printre primii angajați ai Best Jobs. A lucrat la site împreună cu un programator, de la momentul zero, până când site-ul a început să meargă. După un an și jumătate, în 2002, la 25 de ani, și-a făcut propria firmă, TreeWorks, companie de web development pe care o conduce și acum. A început prin a face programare alături de doi foști colegi de liceu. Au căutat clienți, au încheiat contracte și au reușit să renunțe la statutul de angajați.

La TreeWorks, Cătălin și echipa lui dezvoltă proiecte pentru clienții din străinătate. Unul dintre partenerii lor este TripAdvisor, pentru care fac integrări de baze de date, filtrări, back end-uri de analiză pentru echipele de vânzări. Înainte de criza economică, au dezvoltat soluții de publishing pentru ProTv, Prima, România Liberă și Adevărul și pentru partea de business a Mediafax. Până în 2008, se așteptau ca piața de presă și de online să crească mult, dar n-a fost așa. Piața românească sucombase și au decis să meargă pe soluții pentru clienții externi. Acum, în portofoliul de clienți români le-a rămas doar BRAT-ul. Ei sunt cei care au creat însă ZeList / ZeList Monitor (unul dintre cele mai folosite servicii de monitorizare a presei și a social media), forumul TPU.ro și portalul Gustos.ro.

GEEKS FOR DEMOCRACY

Am vrut să aflu de la Cătălin Teniță cât de implicat este în mișcarea #rezist. M-a atenționat că nu există nici o „mișcare” cu numele ăsta. Ca să fie o mișcare, spune el, ar trebui să aibă un set de lideri recunoscuți. Să propună revendicări, pe care restul societății să nu le susțină. Care este revendicarea mișcării #rezist: să nu se mai fure în România?! Este ea în contradicție cu ceea ce vrea societatea? Nu. Deci nu este o „mișcare”. Sunt grupuri mici de oameni, spune el, care fac ce pot, după voința lor, necoordonați.

Teniță, unul dintre inițiatorii reformei legilor electorale, a dezvoltat inițiativa „Fiecare vot contează” – legată de observarea alegerilor − inițiativă care tinde să se instituționalizeze. La alegerile din 2016, au fost mai mulți observatori decât oricând înainte, odată cu introducerea unui soft de numărare alternativă a voturilor și în urma unei mai bune campanii de comunicare. La aceste demersuri se adaugă strângerea de fonduri pentru proiecte civice, prin platforma „Fondul pentru democrație” − primul fond civic din România care finanțează inițiativele civice prin donații individuale.

„În România, există o discrepanță între valoarea generată de zonele privată și academică, pe de o parte, și cea publică, pe de alta. În loc să potențeze zona privată ca să genereze mai mulți bani, mai multă valoare, și zona academică ca să genereze mai multă știință, mai multă cunoaștere; zona publică le trage în jos. Degeaba ne chinuim noi ca antreprenori să creștem zona comercială, fiindcă nu facem decât să îngrășăm zona aceasta, care le va omorî pe celelalte în curând. Tu, ca antreprenor, dai bani la stat. Să zicem că dai la stat jumătate din ceea ce produci: impozite pe salarii, pe dividende, taxe, TVA. Dacă tu produci din ce în ce mai multă valoare, jumătatea care se duce la stat este din ce în ce mai mare… Cu cât statul beneficiază de mai mulți bani – păstrând același nivel de competențe – cu atât va angaja mai mulți nepricepuți, hoți, nepoți. Noi ar trebui să anulăm genul acesta de acțiuni ale statului român, astfel încât pe termen lung să avem o dezvoltare corectă.”

„Cea mai eficientă acțiune este să schimbăm statul, să facem cetățenii să voteze. Să susținem acele inițiative, cum este Fondul pentru democrație, prin care statul este analizat, cercetat și limitat.”

Fondul pentru democrație, printre ai cărui inițiatori se află, susține jurnalismul de investigație, mecanismele de monitorizare a cheltuielilor publice, pe o platformă online care găzduiește cel puțin 18 proiecte în curs. „E important să dezvoltăm partea civică. Dacă nu o avem, nu facem decât să ne grăbim sfârșitul!”

„REAUA FOLOSIRE A CUVINTELOR NU ESTE DOAR O GREŞEALĂ DE LIMBĂ, CI ŞI UN MOD DE A FACE RĂU SUFLETELOR“ (Phaidon, 115, e)

Problema majoră a leadershipului în România este că liderii nu știu să citească. „Avem o falsă elită, fiindcă nu generează valoare pentru societate și nu are nici măcar o cunoaștere minimală a lucrurilor, darămite una profundă. Liderii politici nu citesc, și stăpânesc limba la nivelul vocabularului de bază. Nu te poți aștepta să citească un articol din Foreign Policy, să zicem, chiar și versiunea în limba română, și să îl înțeleagă.”

La întâlnirea la care a participat în cadrul The International Visitor Leadership Program (IVLP), unde s-au reunit reprezentanți din zona politico-civică din mai multe țări, a aflat că partidele din Europa de Vest au programe de educație politică pentru viitorii lideri. Nu se limitează la întâlnirile de tipul „școli de vară”, cum se întâmplă la noi: hai să ne întâlnim la Mamaia sau la Sibiu, să bem o bere, să ascultăm trei lideri joi și vineri, să bem trei beri sâmbătă, și duminică să plecăm acasă. Modul de a educa politicieni și lideri civici, lideri de opinie publică în alte țări presupune un parcurs foarte structurat, pe un interval de un an sau doi, în anumite situații. A remarcat modelul finlandez. „Are o școală de un an pentru politicieni, deschisă inclusiv oamenilor care vor să fie implicați civic sau să ocupe posturi de consilier, în orașe mici. Pe parcursul unui an, viitorii lideri merg la cursuri de sâmbătă până duminică, timp de opt ore, 30 de weekenduri. Li se dau teme, li se explică lucruri, de la doctrine până la modalități de funcționare și politici publice. Dacă se prezintă bine, mai există un al doilea an, pentru cei care își doresc să fie parlamentari, consilieri în orașe mari, primari etc.”

„Partea de educație formală este foarte importantă pentru leadership, iar la noi lipsește. Liderilor noștri le lipsește educația politică și cea care ține de politici publice.”

Dacă un român inteligent ar avea parte de o astfel de pregătire formală, ar deprinde obișnuința de a gândi în avans, nu de a rezolva lucrurile din mers. Ar avea timp să își creeze un ethos, spune el, o viziune. Pentru că le lipsește educația formală, mulți politicieni români sunt inconsistenți. „Un neajuns derivă și din faptul că adversarul este, la rândul său, foarte slab. Dacă nu te lupți cu un adversar priceput, nici tu nu o să îți dezvolți acest mușchi. Poate de aceea, cei mai mulți nu și-au propus să învețe politici publice, pentru că oricum, nici adversarii lor nu le stăpânesc. De aceea, nici nu vin cu un program mai bun; oricum nici ceilalți n-au program”.

LOIALITATE VS PROFESIONALISM

Cătălin Teniță evită cuvântul lider. Preferă să-i spună „un om care vrea să facă treabă”. Iar un om care vrea să facă treabă are nevoie de o echipă. Acesta este dator să înțeleagă că există un trade-off: să iei echipa cea mai pricepută sau echipa cea mai loială. „Dacă mă întrebi pe mine, un jucător foarte bun în chestiuni publice, care țin de administrație, ONG-uri, dar și care țin de sectorul privat este cel care își ia cea mai bună echipă pe care o poate însufleți. Dacă îți iei cea mai bună echipă, dar membri ei nu cred în tine, te vor părăsi. Dacă îți iei o echipă incapabilă, nu să reușești nimic. Situația ideală este să îți iei o echipă care poate să își facă treaba foarte bine și în care să ai încredere. Ideal este să îți iei o echipă mai bună decât tine”.

„Lui Roland Reagan, care fusese guvernatorul Californiei în perioada 1967-1975 i se reproșa că fusese actor și n-avea cum să fie un președinte bun. Răspunsul lui a fost că își va lua cei mai buni oameni din fiecare domeniu. Aceasta era mantra lui. La fel și John F. Kennedy: în momentul în care a reformat Departamentul de Stat și Departamentul de Securitate Națională, a luat oameni de la Harvard, oameni citiți, cu idei, cu strategie.”

„Din păcate, modelul ancestral de a construi lucrurile la noi este să îți iei oamenii care să facă cel mai mult pentru tine, să fie de partea ta. Eu cred că ar trebui desfăcut sistemul în direcția inversă. Să avem liste deschise la alegeri, cum au finlandezii. Oamenii care candidează pentru funcții publice să fie independenți în gândire, să aibă un set de idei și să nu se raporteze la ideile șefului.”

HYBRIS – MÂNDRIE NEMĂSURATĂ

Cea mai mare capcană în care poate cădea un lider este hybris-ul. „Excesul de încredere, credința că ești mai breaz decât ești, tentația de a crede mai mult în individualitatea ta decât în echipa din care faci parte, de a uita că oamenii te-au investit cu încredere − nu încrederea pe care o deții tu, ci aceea pe care ei ți-au acordat-o. Toți suntem pasibili de hybris, depinde de controlul fiecăruia. Fiecare se crede mai breaz sau mai priceput decât cei din jurul lui, în anumite momente. Dacă pui doi oameni să vorbească despre ideile lor, fiecare va avea impresia că a lui este mai bună. Acesta este un argument în plus în sprijinul educației formale în politici publice.”

PRIMUS INTER PARES

Calitatea de lider rămâne o chestiune „locală, punctuală, circumstanțială”. Cel puțin, așa ar trebui să o privim. „S-a nimerit să fiu lider. Dacă pornești de la premiza asta, ca să confirmi, trebuie să faci lucruri bune pentru ceilalți. În felul acesta, scapi și de hybris, dar și de constrângeri. Cum era la romani: ești primul între egali. Asta trebuie să vedem în orice formă de leadership. În felul acesta, nu doar liderul este dator, fiecare este dator: să își împărtășească viziunea, să ajungă la o viziune cât mai armonizată cu a celorlalți, pentru ca lucrurile să meargă.”

„Când toți au o viziune aliniată este bine: asta face lucrurile să se întâmple. Leadershipul nu presupune o datorie morală și nici o ierarhie (de sus în jos). Cel puțin, nu în genul lui Moise care vine cu tablele să arate uite, ce mi-a dat Dumnezeu, asta facem. Liderul, mai degrabă, vine și spune: Uite cum văd eu treaba, criticați-mă! Și, după ce ne criticăm unii pe alții, vedem unde ajungem. Este de dorit ca liderul să comunice, astfel încât toată echipa, toți cei care își asumă jocul, să știe că o fac în primul rând pentru ei, nu pentru lider.”

Ideea de a dialoga, de a discuta liber despre subiecte, nu despre oameni, fără atacuri la persoană, i se pare esențială. Își amintește că petrecea timp la cursurile Facultății de Filosofie când era student la Drept și că lecturile din vremea respectivă l-au modelat. Un alt gânditor pe care îl pomenește este Karl Popper, cel care a scris „Societatea deschisă și dușmanii ei”. „Popper a introdus conceptul de falsificabilitate în filozofia științei și a propus ca orice teorie să fie întotdeauna supusă dubiului, falsificabilității. Așa funcționează metodologia științei. Este recomandabil să acceptăm că s-ar putea să greșim și să fim dornici să ne spună cineva unde greșim. Dacă nu faci asta, tinzi să devii absolutist și să accepți doar argumentele care trec prin sita ta. Dacă tu zici: sunt dispus, măcar, să ascult argumentele contra ale celorlalți, o să alegi să spui doar acele lucruri pe care poți să le susții. O să menții un dialog la nivelul argumentelor, nu la nivelul injuriilor. Și n-o să te deranjeze injuriile. Dacă cineva se mulțumește să te înjure, te salvează, câștigi timp. Este mai puternic un adversar care vine cu argumente decât unul care te înjură.”

“UN CITITOR TRĂIEȘTE O MIE DE VIEȚI. CEL CARE NU CITEȘTE NICIODATĂ TRĂIEȘTE DOAR UNA.” GEORGE R.R. MARTIN

Dacă un om citește de plăcere, și nu din obligație sau pentru că așa fac alții, va trăi mai multe vieți. La un moment dat, își va da seama exact cine este el. Cea mai bună resursă pe care o poți folosi pentru dezvoltarea proprie este să citești cărți, nu doar postări de Facebook sau articole de Wikipedia. Lecturi relevante despre ce se întâmplă în jurul tău, de la biologie la istorie, de la literatură la poezie.

„Un lider trebuie să aibă o meserie. Dacă nu o are, nu este un lider adevărat. Trebuie să știe fie să programeze, fie să predea matematică, fie să știe contabilitate. Dacă nu știe o meserie, nu este lider adevărat, este doar un vorbăreț. ”

Un lider bun își va pune problema ce poate să facă el pentru societate, fără să se autolimiteze: dacă aș avea mulți bani, dacă aș fi stăpânul lumii… Discursul lui nu se poate rezuma la o neputință prezentă, care să nu se transforme în acțiune. „Oricine trebuie să încerce, cu propriile mijloace, să schimbe ceva. Din punctul meu de vedere, liderul este cel care face ceva, știe să muncească ceva. Chestiunea cu viziunea este complicată, nouă ni se spune că liderul trebuie să aibă viziune. Toți avem viziune! Un lider trebuie să știe cum poate să își aleagă o viziune, dar să facă și niște pași în direcția aceea. Altfel nu este, iarăși, decât un vorbăreț.”

CE AR FI CURIOS SĂ ȘTIE DESPRE ELON MUSK

Dacă ar fi să îl întâlnească pe Elon Musk la o cafea, ar fi curios să afle ce cărți a citit, ce bere a băut. Ar purta cu el o discuție despre inteligența artificială. Ar vrea să știe ce îl face pe Musk să creadă că IA ar putea prelua într-o zi controlul planetei. Cătălin Teniță nu vede în asta un pericol real: suntem mult prea departe de Inteligența Artificială, probabil, la o distanță de 200 de ani.

„Inteligența oamenilor nu este înțeleasă încă. Nu avem o teorie a minții, nu știm cum gândește ea. După 150 de ani de știință serioasă, încă nu știm. Avem variante, dar nu știm cum funcționează mintea în raport cu substratul ei și de ce lucrurile se întâmplă așa. Peste zece ani o să avem, poate, o simulare neuronală a creierului unui șoricel. Dar și dacă am avea o simulare neuronală a creierului unui câine, n-ar fi suficient.”

De ce îi este frică, lui Musk, de fapt? De o hiperinteligență pe care să nu o putem controla?! Ar avea conștiință, în sensul de reprezentare a sinelui ei, sau n-ar avea?

„În lipsa unei teorii a minții, problema rămâne complicată. Înaintea lui Pascal, fost un german, Wilhelm Schickard, care, la 1600, avea o reprezentare despre cum ar putea să fie o mașină de calcul. După aceea, Pascal a făcut și el un calculator; în 1932 au venit unii care au făcut o teorie generală a calculatoarelor și Alan Turing, considerat părintele informaticii și inteligenței artificiale teoretice. Abia după aceea s-au făcut calculatoarele așa cum sunt. O punere în practică a unei idei nu poate să funcționeze decât după ce ai un model abstract despre ideea respectivă: ce vrei să faci cu ea. Dacă îi spui unui copil că un jaguar este mai mare decât o pisică și mai mic decât un tigru și are petele ca de girafă, poate să și-l închipuie. Mintea umană nu poate fi depășită adăugând niște harduri la un calculator. Mai degrabă o să avem calculatoare neconștiente care încearcă să optimizeze lucruri, fără să înțeleagă ce fac.”

BANII CA MIJLOC PENTRU PROPRIA DEZVOLTARE. NU UN SCOP ÎN SINE

Compania pe care a cofondat-o, TreeWorks face o cifră de afaceri de aproximativ un milion de euro anual. Când firma era la început, se pare că le-ar fi spus asociaților săi că în trei ani vor avea suficienți bani încât să își cumpere fiecare câte un BMW. BMW nu și-a luat nici unul. „Când faci bani munciți, îți dai seama care este valoarea și sensul lor. Dacă îi primești gratis, poate nu înțelegi − este ca și când primești puncte nelimitate la un joc. ”

Important, crede el, este să ai suficienți bani, încât să te poți dezvolta. Dacă ai puțini, nu te poți dezvolta, fiindcă te gândești tot timpul la cum să achiți ceva. Dacă banii pe care îi faci nu te ajută să te dezvolți, nu te ajută să îți pui întrebări, ci mai degrabă să îți astupi mintea, nu e bine. „Relația mea cu banii este pur liberală: fiecare are dreptul să creadă orice despre ce vrea să facă el cu banii. Ei sunt proprietatea omului și numai a omului care îi face. Noi convingem societatea să primim ceva în schimbul unei valori pe care o dăm. Dacă nu oferim valoare, e tragic, vorbim despre «bani furați». Pe de altă parte, nici o opțiune de folosire a banilor nu este mai bună decât cealaltă: poți să îi donezi pentru o cauză, să îți iei un Ferrari sau să asiguri existența a încă zece generații.”

Cătălin Teniță vede banii ca pe „timp înmagazinat”. „Ai bani ca să cumperi timp pentru tine, pentru firma ta, pentru familia ta, pentru orice altceva.” Dacă pentru el banii constituie timp înmagazinat, pentru alții pot să însemne „status înmagazinat” sau „ziduri de protecție” față de societate.

Comentarii

Lasă un răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.