Jacques Seguela, cunoscutul “fiu al publicității” franceze a secolului XX, reinventează definiția comunicării și a publicității, pornind de la premisa că arta unui bun comunicator constă în reușita de a nu lăsa un spațiu la fel cum l-a găsit când a intrat.
Indiferent dacă ești jurnalist, pictor, politician sau lider trebuie să fii cel care schimbă. Marfa ta va fi noutatea, iar materia prima va fi ideea. Scopul tuturor este într-un final acelasi: să ne facem înțeleși cât mai bine cu putință și să reușim să ne prezentăm pe noi înșine ca și cum am dori să vindem ceva irezistibil de cumpărat.
Folosindu-se de jocuri de cuvinte și trucuri publicitare, Jacques Seguela ne dezvăluie în cartea “Un fiu al publicității” de la strategiile unei campanii politice de amploare la reclame pentru detergent, toate sub același scop: să ne învețe să comunicăm și să înțelegem publicitatea și rolul ei.
“Omul este creația dorinței, nu a nevoii!”, spune convins Seguela. De ce crede cu tărie acest lucru?
În secolul trecut, construirea unei flote în Japonia nu era o necesitate, dar era dorința împăratului Țării Soarelui Răsare, ce nu suporta ideile apuse ale celor care îl inconjurau, aspirând ca imperiul său să stăpânească viitorul. Douăzeci de ani mai târziu, prin încăpățânarea unui singur om, Japonia devenea una dintre cele mai mari puteri maritime ale lumii. Viziunea liderului despre viitor și puterea dorinței de a crea nu au avut ca sursă nevoia, dar au fost pionii principali de pe tărâmul transformării și inovației.
Împărțită în 14 “spoturi” despre publicitate, cartea reprezintă pentru autor ancora din oceanul efervescent al senzaționalului. Fără a exagera percepția sa asupra publicității, Seguela ne arată că în discuțiile cu presedinți de state, directori de companii sau amici din copilărie, cu toții suntem “victimele” publicității mediului în care trăim.
Asemănând liderul cu un publicitar, Seguel spune că vremurile de criză vor fi depășite cu succes doar prin cuvintele potrivite adresate oamenilor conștienți de faptul că pasiunea domină rațiunea, iar intuiția reglează reflecția. Autorul îi mai îndeamnă pe lideri să uite de era clasicului și să creeze era oamenilor care iau decizii înțelepte, oameni capabili să comunice, să înțelegă și să transforme prezentul în reclama viitorului.
