Este drept că am prins cei 7 ani de acasă la limită, înainte lui 1990, însă îmi aduc aminte și acum de faptul că părinții mei îmi spuneau cât de important este să spui mulțumesc după ce primești ceva sau după ce ești ajutat de cineva și am crescut cu lucrurile astea. Pot spune că a fost cam unul dintre cele mai folositoare sfaturi pe care le-am primit în viață fiindcă a avut și are maximă utilitate.
Încep să mă întâlnesc însă, de ceva timp, cu o atitudine, pe care o numesc pe moment interesantă, și pe care cei interesaţi de cărțile americane de psihologie, comportament și marketing o numesc “Generation Z”. Și anume… Eu vreau, doresc, mi se cuvine – sunt atitudini și comportamente care domină orice cerere a lor, iar mulțumesc-ul este uitat în mod deliberat și nu omis. Până la urmă, dacă ăsta este comportamentul, mergând pe calea întoarsă mă întreb care sunt valorile care îl determină? După raționament chiar cred ca aici este vorba de valori, iar valorile sunt date de educația primară și de familie, uneori în primii ani de viață (inconștient) și apoi din ce în ce mai conștient și asumat.
În mod cert nu o să mă lamentez aici despre cât de bine este să îți înveți copilul să spună te rog și mulțumesc sau cum schimbă acest lucru armonia unei conversații. Ar fi din nou pixeli și biți de informație care s-ar adaugă la tona de scriituri pe această temă.
Așa că voi împărtăși cititorilor Leaders Newsfeed, exponenti ai Generației Z, de ce cred eu (pe persoană fizică) că este important să își asume un astfel de comportament și am măcar 4 motive pentru care pot avea beneficii astfel.
- Vei obține mai repede un raspuns
Pentru că nu îl vei frustra pe omul din fața ta, sau de la celălalt capăt al mesajului, mai ales daca este trecut de vârsta de 30 de ani. Si din păcate însă pentru tine, oamenii trecuți de 30 de ani au de cele mai multe ori decizia.
Iată mai jos un exemplu de așa nu, provenit dintr-un mesaj primit anul acesta. Nu comentez cât de directiv este, ci comentez că după ce îmi spui ce să fac, nici măcar nu îi indulecești tonul cu un mulțumesc.
- Vei oferi respect și îl vei primi inapoi
Fundamental mulțumesc-ul este o formă de recunoaștere și respect, dar până la urmă și o facilitare a conectării între persoane. S-ar putea să pari mai uman și mai de treaba, daca la finalul cerinței îi arăți o astfel de apreciere interlocutorului.
Din perspectiva mea, prefer sa nu fiu “domnit” și să ma abordezi din prima cu Alex (chiar dacă nu ne cunoaștem), decât sa nu primesc respectul tău pentru ceva pe care mi-l soliciți.
- Ai șanse mai mari de a fi luat(ă) în serios
Este important să ai un subiect pe bune, serios și relevant atunci când interpelezi pe cineva. Sunt și alte lucruri pe care trebuie să le faci musai inainte de a-i scrie unui om, tot din respect, dar despre ele vom vorbi altă dată, însă dacă vrei ceva de la el, măcar mulțumeste-i că ți-a citit propunerea.
Am primit cu ceva timp în urmă mesajul de mai jos, prin intermediul LinkedIn. Nu îi contest inițiativa și atitudinea de “vânzător”, însă îl invoc ca pe un exemplu de mod în care se schimbă abordarea daca includea un simplu “mulțumesc” la final. Este o treabă de percepție, până la urmă, dar te-ar putea ajuta să primești un răspuns.
- Vei zâmbi mai mult și te vei simți important(ă)
Încearcă să mulțumești unui portar care îți deschide ușa, unui curier care îți livreaza colete grele, unui vânzător care aude timp de 8h sunetul specific scanarii codului de bare și urmarește zambetul de pe chipul lor. La zambet vei reacționa tu instinctual cu zâmbet și ve simți că brusc ai facut ceva bun și contezi pentru acel om.
Da, mulțumesc-ul poate avea și roluri nebănuit de importante atunci când colaborezi în echipă ori conduci oameni, dar musai cred ca aprecierea recunoașterii este un lucru pe care trebuie să-l practici în primul rând tu, cu tine, și imediat cu cei cu care interacționezi zilnic. Experimentez acest lucru în fiecare și pot spune ca îl simt ca pe un musai în orice relație interumană.
